Mi-am pus de cafea adineauri… memoria involuntara… declansarea ei… madlena lui Proust… copilaria mea… amintiri dragi… momente unice… mirosul de cafea… o mama inca sanatoasa… un bunic inca in puteri… care ghicea in zat… o bunica fara par alb… si am inceput sa plang… clipe care nu se vor mai intoarce… pe care numai eu le mai stiu… le mai tin minte… si care se vor stinge odata cu mine…
Plang… pentru ce a fost… si pentru ce nu va mai fi… in miros de cafea… in parfum de copilarie… in destramarea a tot…
Parca a vorbit o parte din mine…M-ai impresionat!
Ms pentru intelegere!