Pai se ia o bucata de Italie, mai precis, Roma, ca vorba aia: toate drumurile duc la Roma… Si se incearca o destindere, o iesire din banalul neaos, o evadare de pe planuri mioritice, bla bla… Si se duce ca tot omul vilegiaturist pe taramul de unde ni se trag obarsiile or something like that…
Bun… se uita un aspect… ca pe acolo a mai calcat inainte picior de roman, muncitor vezi Doamne… si inca de marime considerabila… sau cantitate… din aia care imbina utilul cu placutul… mai o munca pe santier, mai un jecmanire de babe, mai un viol prin boscheti… Ca sa aiba presa ce comenta, diseca, digera..
Asa… si uitat fiind acest aspect, mirarea nu poate fi decat mare iar ochii nu pot fi si ei decat larg cascati atunci cand la receptia de la hotel o tanti trece nonsalant de la o conversatie in engleza la una in romana, atunci cand ospatarul incropeste o romana bunicica, atunci cand intr-un supermarket, pe strada, in metrou auzi romaneste…
Iete ale naibii obarsii!… cum se gandira ele sa-ti dea peste nas cand nici cu gandul nu gandesti… Bienvenito al Italia!… unde gasiti paste, pizza, niste pietroaie care cica sunt vestigii de o imensa insemnatate istorica, tampiti care fotografiaza cu blitzul prin muzee, desi este interzis, mai nou, indieni care iti baga pe gat jucarii luminoase si toale de la chinezi, umbrele sau trandafiri la orice colt de strada… si unul, doi, fara numar, romani la pachet…
Cica e bine sa descoperi de unde te tragi… si sa vezi pe unde a trait Traienel ala… ala care s-a vanturat pe la noi acum vreo doua milenii ca nu avea altceva mai bun de facut pe la el acasa… ala pe care l-a mancat undeva sa se folososeasca de verbul “a coloniza”…
Fratele meu italian, hai la o bucata amicala de pizza… urmata si de o tuiculita… ca doar veni, vidi, ce naiba sa mai vici?
Fratele meu italian, ne incuscriram iar in anul de gratie MMIX… Astfel grait-a cronicareasa de mine!