—  Nu-i de mirare că pe urmă copiii ajung nebuni. Leagănul pisicii nu-i altceva decît nişte fire încrucişate între degetele cuiva, iar copiii se uită, se tot uită la fire…

—  Şi?

—  Nici urmă de leagăn sau de pisică !

*

—  Acum cîteva minute vorbeaţi despre lisus.

—  Despre cine? zise Castle.

—  lisus Hristos.

—  A, spuse Castle, despre el. (Ridică din umeri.) Oamenii trebuie să vorbească despre ceva ca să-şi menţină în formă corzile vocale, în eventualitatea că vor avea vreodată de spus ceva important.

Kurt Vonnegut- Leaganul pisicii, ed. Polirom, 2004