Stateam eu la masa, bine mersi, infulecand de zor, cand imi cazura ochii pe ambalajul unor servetele de masa din fata-mi… servetelele de masa “Pufina”… incepui sa derulez rapid prin capatana cate astfel de denumiri pufoase am mai intalnit pana acum, denumiri ce nu au nicio legatura, de altfel, cu realitatea asta scarbos de cruda… pufos, pufina, pufulet, pufisor, puf, pufit… servetele nazale “Puf”… hartie igienica… pufuleti… ciocaletele “Magura”… paine proaspata… absorbante… chiloti… Danone Cremoso (ala era si pufos, sau doar cremos?)… lenjerie de pat… pulovare din lana… fulare… caciuli de blana… iepurasi de jucarie… pisici persane… papuci… gel de dus… Coccolino…  ho, ho, stop! deja scanezi prea mult! ti s-a intamplat pana acuma sa mori din placerea pura de a savura, pipai, simti, privi ceva incredibil de pufos? ti s-a intamplat sa consideri ca pana la un moment dat ai trait inutil in cautarea/asteptarea pufosului absolut, iar cand ai si dat peste el, sa consideri ca gata! ai o viata implinita, ca nu mai vrei nimic de la ea, bla bla…

Hai sa fim seriosi! Cred ca si creieru-ti s-a pufosat de nu mai distingi realitatea! Nu iti mai imagina cozi de iepurasi blanosi, nu te mai visa scaldat in falduri de matase si in bulbuci de spuma de baie, realitatea e una singura, e urata, repulsiva, dezamagitoare, e bleah! e cah! nu exista servetele pufoase, asta ca te intrebi de ce te tot iriti cand iti sufli mucii iarna, nu exista hartie igienica care sa iti dezmierde curul, nu exista alimente care sa iti mangaie intr-o orgie gustativa de nedescris cerul gurii, nu exista pulovare pufoase, exista doar alea in care asuzi ca porcul, in care te simti cel mai incomod, nu exista cearsafuri in care sa te scufunzi de atata beatitudine, nu exista spumant de baie care sa-ti invalure corpul intr-un invelis pufos de clabuci… nu exista, fraiere, si punct! o sa mori tot cautand pufosul absolut iar daca o sa il descopri o sa fie mult prea tarziu!