Noi, oamenii, suntem atat de obsedati de ceea ce am dori sa fim in mod ideal, atat de preocupati de viitor, un viitor iluzoriu, incat ignoram ce suntem si unde suntem in momentul prezent. Ori proiectam totul in trecut, absorbiti de o imagine idealizata, indulcita, sentimentala a ceea ce am fost odata – un alt fel de a scapa de prezent, de teama de a ne vedea pe noi inaine asa cum suntem.

O boala ciudata se numeste «maine». De maine incep sa traiesc. Nu azi, ci maine. Astazi o iau mai usor, ma complac in lene, în vaicareala, in tristete, in mila de mine insumi, in frustrare, in ură si gelozie. Dar de maine schimb totul. O sa ma scol dis-de-dimineata si o sa incep sa fac curat, sa pun casa in ordine. Un alt diagnostic ciudat: boala «ieri»… Ce frumos era totul in trecut si ce groaznic e acum.

Andrei Serban, in cadrul conferintei

“Despre Cehov sau Cine mai vrea sa mearga la Moscova?”