Numai pentru faptul ca natura se primeneste, numai pentru faptul ca ai sansa de a-i observa splendoarea, numai pentru faptul ca te lasi dezmierdata de razele soarelui si imbatata de mirosul zambilelor, numai pentru faptul ca inca mai vietuiesti si te poti bucura de privelisti, la naiba, pentru ca vietuiesti!
O tipa bruneta cu ochelari fumurii apare la capat de strada, din directie opusa. Imi intra in raza vizuala. Mai avem putin si trecem una pe langa cealalta. Avem amandoua un pas tihnit. Niciuna dintre noi nu pare a se zori. Eu vin de la serviciu. Ea se duce oriunde vazand cu ochii. Se opreste. Isi scoate alene ochelarii. Isi indreapta privirea spre caturile superioare ale mamutilor comunisti. Imi indrept si eu privirea spre ele. Nimic remarcabil. Arhitectura dezolanta. Privirea-i trece de limita gri. Se inalta. Tot mai mult. Privirea-i se insenineaza. Zambet usor. Ca de inceput de primavara. Peste ramasite sinistre de istorie hacuita. Peste spatii vitrege. Peste timp. In infinita albastrime a unui cer de martie.
Mai arunca-ti ochii spre cer, romane! De cand nu ai mai avut ragazul sa privesti stelele licarind noaptea sau de cand nu ai mai intins avid mainile spre soare? De cand nu ai mai privit cerul? Fara un motiv anume! Doar de dragul de a-ti odihni privirea in el! Doar fiindca existi si inca te mai poti bucura de el!
Mai arunca-ti ochii spre cer, cat inca mai vietuiesti, om nerecunoscator!
Imi plac florile… doar sunt muiere… imi plac la nebunie… crinisori, trandafirasi, zambilute, panselute, narcisute, frezute etc etc… imi place sa fiu rasfata… sa fiu asteptata de catre iubit cu un buchet imens… cui naiba nu-i place?
In schimb, imi repugna asa de mult tot tambalaul asta ba da Ziua Indragostitilor, ba de Martisor, ba de Ziua Muierii, ba de Craciun, ba de… tarabe peste tarabe, expozitii peste expozitii, targuri peste targuri…
O explozie de flori, de mirosuri la orice gura de metrou… si lume care cara la buchete pe langa plase cu mancare… barbati, femei, copii, batrani… in toate directiile… un buchet, doua, trei… si niste preturi nesimtit de umflate… a venit primavara! unde ne sunt cantatorii?
Oare numai la astfel de ocazii ne aducem aminte ca avem persoane dragi alaturi? Oare numai prin niste flori pe care oricum le iei juma ofilite ne mai putem demonstra dragostea? prin niste ursuleti blazati sau prin niste pernitoaie in forma de inima? Chiar am uitat sa mai spunem “Te iubesc”?
Unde ne sunt surogatele, cele de toate zilele?