Tag Archives: Nichita Stanescu

Din putul strafund al gandirii, Bacalaureat 2011

Data postarii: by
2

Oglinda, oglinjoara, se duce dracului aceasta tara

Cu astfel de generatii cretine care habar nu au sa isi scrie numele corect sau sa ingaime doua fraze, dar care sunt consumatoare avide de “succesuri” prin Bamboo, pe Facebook sau la spart de o samanta prin mall!

Cu astfel de dobitoci care fata astfel de perle la bacalaureat: considera ca Nichita Stanescu a fost o pitzi care avea un comportament convulsiv obsesiv, de vreme ce era intr-o maniera idealista suspect de atrasa de o oglinda, ca Zaharia Trahanache se ocupa cu traficul de zahar, Farfuridi cu cel de farfurii, iar Branzovenescu a dat lovitura cu afacerile sale cu branza, ca Iona a fost papat ca un fraier ce era de o balena bulimica, ca “Ultima noapte de dragoste. Intaia noapte de razboi” este basm (desigur,  o descriere realista a unui camp de lupta pare curata fantasmagorie pe langa creierii imprastiati din Counter Strike!) etc, etc.

“Oglinda, oglinjoara, încotro merge aceasta tara? Oglinda, Oglinjoara, nu mai bine plecam toti afara?” Nu, mai, dobitocule, cei care mai au o bruma de inteligenta si cei care au ramas cu ceva de pe urma tocirii turului prin bancile scolii ar trebui sa plece in tara Respectului Cuvenit si a Aprecierii Binemeritate, tu si cu alte specimene sinistre ar trebui sa fiti inchisi si batuti pana cand nu o sa va mai iasa prostia pe gura, ci prin cur!

Valabil si pentru corporatistele lu’ peste de azi care erau ferm convinse ca “Riga Crypto si Lapona Enigel” a fost scrisa de Macedonski sau ca e mai fain sa-i atribui lui Blaga “Jocul ielelor”! Voua va urez sa va cacati sublim numai Excel-uri, because you deserve it (vai, am uitat ca voi intelegeti only engleza sau folositi un mixaj abject romano-englez, de aceea o sa va translate: sa va ia dracu’ de inculte si de spalate mintal! That’s ok with you?)!

sursa informatie: aici

sursa foto: revolushii.ro

 

Elegii de iarna

Data postarii: by
Reply

Sunt bolnav. Ma doare o rana calcata-n copite de cai fugind.  Sunt bolnav de ceva intre auz si vedere, de un fel de ochi, de un fel de ureche neinventata de ere.

Mor de-o rana ca n-a incaput in trupul meu apt de rani cheltuite-n cuvinte, dand vama de fraze la vami.

Ma doare ca marul e mar, sunt bolnav de samburi si de pietre, de patru roti, de ploaia marunta de meteoriti, de corturi, de pete.

Sunt bolnav nu de cantece, ci de ferestre sparte, de numarul unu sunt bolnav, ca nu se mai poate imparte la doi ochi, la doi ratacitori, la doi struguri, la doi lei ragind, si la doi martiri odihnindu-se pe ruguri.

A zecea elegie

Moare numai cel care se stie pe sine, se naste numai cel care isi este siesi martor. Totul e simplu, atat de simplu, incat devine de neinteles. Totul e atat de aproape, atat de aproape, incat se trage-napoia ochilor si nu se mai vede.

Voi alerga deci in toate partile deodata, dupa propria mea inima voi alerga, asemeni unui car de lupta tras din toate partile simultan de o herghelie de cai biciuiti. Voi alerga pana cand inaintarea, goana, ea insasi ma va intrece si se va indeparta de mine aidoma cojii fructului de samanta, pana cand alergarea chiar in ea insasi va alerga, si va sta. Iar eu ma voi prabusi asupra ei, asemenea barbatului tanar intampinandu-si iubita.

inapoi, spre mine insumi alerg, smulgandu-ma de pretutindeni, smulgandu-ma de dinaintea mea, dinapoia mea, din dreapta, si din stanga mea, de deasupra, si de dedesubtul meu, plecand de pretutindeni si daruind pretutindeni semne-ale aducerii-aminte.

A fi inlantrul fenomenelor, mereu inlauntrul fenomenelor. A fi samanta si a te sprijini de propriul tau pamant.

A unsprezecea elegie

Nichita Stanescu