Esti satul de cate tepe ti-ai luat pana acum, confundand mielul de Pasti cu un specimen canin? Nu iti ajung degetele de la maini sa le lingi de atat stufat si drob? Ei bine, conformeaza-te noului trend: avem miei cat cupinde, insa noi tot importam, si nu din tarile vecine, mneah, de la mama ma-sii din Australia sau Brazilia! Ca ai lor sunt un fel de mielu’ carpatin schwarzeneggeros; cresc intr-o luna cat altii in sapte de la atatia steroizi supti de la tata maicii oi! Exista insa si dezavantaje: ai nostri fac jogging nestingheriti pe campii, in timp ce mamutii aia de miei de peste ocean sunt constransi la un trai de singuratici si de apatici… nu tu bucurie, nu tu libertate, nu tu liber arbitru! doar sala, mancat si mers la buda! trist, ce mai!
Vrei sa renunti la serviciul ala de rahat de care te tot cramponezi cu criza asta? Vrei sa te plimbi si sa cutreieri tari si mari? Ei bine, se poate! Cum? Fara un ban in buzunar! Pe bune! Ai citit chiar bine! Chiar se poate! Fara un sfant! Astia de la Click l-au gasit pe omul care a fost in stare de o astfel de perfomanta! Hmm, curat murdar! Pai cum naiba a vazut America si Europa fara un sfant in buzunar, cand se spune clar ca omul si-a strans o suma frumusica de mii de euroi din vanzarea florilor de mina? Nu-i tot munca, ma? Adica nu se duce omul in pesteri sa le adune, nu isi face pe urma publicitate, nu organizeaza el targuri ca sa le vanda? Sau voi, astia de la Click, considerati ca, gata, daca omul nu lucreaza ca boul intr-un spatiu inchis, corporatist, nu e demn sa aiba un leu in buzunar? D-apoi sa mai vada si lumea?
Din putinele mele cunostinte de zoologie, stiam ca din mare se pot pescui pesti, meduze, mormoloci, alge, sticle de bere, papuci, rahatei etc… in niciun caz, si tractoare! Asta ca sa nu mai zic ca am trait destul, cat sa le vad pe toate!
Sa-mi explice si mie careva cum vine chestia asta. Esti un om normal, cu salariu, cati mai sunt, cu ajutor de somaj, majoritatea, cu pensie, si mai multi! Pana intr-o buna zi cand afli de inaugurarea unui mare mall in Berceni sau de inaugurarea unui magazin de bricolaj la Iasi! Se deschid nush cate magazine, un hipermarket sau se dau bormasini ieftine si vopseluri. Nu ai bani sa iti cumperi mai nimic din mall, doar ai venit sa casti gura, nu intri in hipermarket decat ca sa cumperi o banala paine si un bors, nu ai nevoie nici de bormasina si nici nu intentionezi prea curand sa renovezi ceva in casa. Cu toate astea, te duci, stai la coada, te lasi calcat in picioare, calci si tu la randul tau pentru bormasini si vopsea. Impingi, impungi, tipi, faci pe Tarzanu’ pe rafturi, vandalizezi, ba chiar ti se face rau si mai ca iti dai duhul! Pentru drujba viselor tale! Pentru zgaitul la toalele expuse in vitrina la Zara! Cum e posibil asa ceva? Si ce naiba cauta baba aia semi-lesinata, aplecata, juma tarandu-se in magazinul ala de bricolaj? Cumva cuiele pentru sicriu? Doamne, iarta-mi involuntarul sarcasm!
Din ciclul mi se rupe de necazul celui de alaturi si sa moara capra vecinului, nu a mea: de ce mai rabda pamantul, ca Bucurestiul e oricum prea terminat pentru a mai fi luat in considerare, atata nesimtire? Adica e chiar normal sa nu acorzi prioritate, de vreme ce cocalarii cu femeile lor aferente tocmai urmau sa iti umfle buzunarul! Ce conteaza ca ala zacea inconstient si mai sa moara? Vorba aia: clientul nostru cocalar, la iesirea din club, stapanul nostru!
