Fahrenheit 451: ardeti cultura! la dracu’ cu literatura!

M-am gîndit la cărţi. Pentru prima oară am înţeles că în spatele fiecărei cărţi există un om. Fiecare a fost gîndită de un om. Cineva a pierdut mult timp ca să le aştearnă pe hîrtie. Niciodată pînă acum nu mi-a venit în minte acest gînd. Cuiva i-a trebuit poate o viaţă întreagă ca să încredinţeze foii de hîrtie o parte din gîndurile sale despre viaţă şi lumea înconjurătoare, şi iată că vin eu şi în două minute pac! Totul s-a dus.

Oferă oamenilor con­cursuri la care pot cîştiga amintindu-şi cuvintele unor cîntece extrem de cunoscute, nume de capitale sau cantitatea de grîu recoltată în Iowa anul trecut. Îndoapă-i cu date inofensive, umple-i cu “fapte” pînă la refuz, să se simtă sufocaţi şi totodată “sclipitori” din punct de vedere informaţional. Atunci vor avea impresia că gîndesc, vor avea senzaţia de mişcare fără a se clinti din loc. Şi vor fi fericiţi, pentru că faptele de acest gen nu se schimbă. Nu le oferi nimic echivoc ca filozofia sau socio­logia, ca să facă legătura între lucruri. De aici li se trage melan­colia.

Acum înţelegi de ce cărţile inspiră ură şi teamă? Ele arată porii de la suprafaţa vieţii. Oamenii dornici de confort nu vor decît chipuri ca de ceară, fără pori, fără păr, fără expresie.

Ce este focul? E un mister. Savanţii ne bagă pe gît tot felul de bazaconii despre frecare şi molecule. De fapt, nici ei nu ştiu. Adevărata frumuseţe a focu­lui constă în faptul că distruge răspunderea şi consecinţele. O problemă devine prea apăsătoare? In foc cu ea!

Soarele ardea în fiecare zi. Ardea Timpul. Lumea se învîrtea nebuneşte în cerc, în jurul axei proprii, iar timpul avea grijă să ardă anii şi oamenii, chiar şi fără ajutorul lui. Prin urmare, dacă el şi ceilalţi pompieri ardeau lucruri, iar soarele ardea Timpul, însemna că totul era ars!

Ray Bradbury- Fahrenheit 451, ed. Rao, 1998

Pe cand distopia imaginata de Bradbury ar deveni trista si repugnanta realitate? Biserica Ortodoxa rusa doar doreste interzicerea scrierilor lui Nabokov si ale lui Marquez in scoli! Alo, preoteilor, i-ati uitat pe bovaricul Flaubert, pe Sade, pe slobodul in descrieri Roth, pai se poate?! Cat despre filosofi, nu ar trebui inclusi si ei intr-un soi de Index librorum prohibitorum? Doar erau cam singurii capabili sa faca legatura intre lucruri, magisteri remarcabili ai logicii si discursului filosofic!

Asa ca: ardeti cartile! distrugeti toate vestigiile artistice! la dracu’ cu tot ceea ce nu e tehnic, practic, util, imediat! ardeti, ardeti tot, ardeti la 451 °F, ardeti la 233 °C, nici mai mult, nici mai putin!

sursa foto

Modernism. Postmodernism. Se duce dracului cultura?

Modernism. Revolta impotriva valorilor conservatoare ale realismului si ale iluminismului. Innoire spirituala. Avant-garde après tout! Pune sub semnul intrebarii axiomele vechii epoci, mai ales sub influenta ororilor Marelui Razboi.

 

 

 

 

 

 

Postmodernism. Bineinteles, replica la adresa modernismului! Teza si antiteza. Ultimul capitalism. Punct istoric de maxima intensitate: 1968.

 

 

 

 

Traim oare sfarsitul culturii? Ce se mai poate ivi dupa toate aceste curente, toate dupa toate aceste -isme? Cata originalitate va mai denota aceasta noua miscare? Va mai putea veni cu ceva inedit, cu ceva remarcabil, care sa scoata din tatani mecanismele de functionare ale unei lumi intregi? Va fi o era post-postmoderna, o era mult prea digimodernista? Vom fi inabusiti de media, de digital, de atata tehnologic?!

imagini personale

 

Cultura Beat. Sfarsitul unei culturi boeme

Jack Kerouac. Mort la 47 de ani. Ciroza, hemoragie interna. Tehnica spontaneitatii.

Gregory Corso. Mort la 71 de ani. Isi intalneste dupa 67 de ani mama care l-a abandonat. Cel mai hetero si familist dintre toti. A crescut pe strazi.

Allen Ginsberg. Mort la 71 de ani. Cancer la ficat. Homosexual convins. Ii se intenteaza proces pentru atentat la pudoare.

Peter Orlovsky. Mort la 76 de ani. Cancer la plamani. Iubitul de o viata al lui Ginsberg.

William S. Burroughs. Mort la 83 de ani. Atac cardiac. Cel mai “junkie” dintre toti. Isi omoara nevasta din greseala. Contribuie la prabusirea fizica si morala a unicului sau copil. Magister al folosirii tehnicii “cut-up.”

Inceputul unei relatii de durata (flori gingase de cires)

M-am indragostit iremediabil de Murakami. de stilul lui. de suprarealism. de tema alienarii ce transpare cu fiecare rand nou. de literatura japoneza, de care am avut mult timp retineri sa ma apropii. sunt literaturi de care inca imi mai este teama sa ma apropii. areale exotice. de cea asiatica. de cea a continentului negru. nu am vrut sa tradez mai vechea dragoste pentru cea sud-americana. ma bucur ca te-am descoperit, Haruki Murakami! o sa ma las mangaiata de petale fine de cires, o sa ma las surprinsa de frumusetea salbatica, straveche a acestei culturi asiatice, pe care nu o sa o inteleg nicicand, dar pe care nu voi pregeta sa o pretuiesc! I think this is the beginning of a beautiful friendship!

Valori perene

Se rezuma tara asta numai la tiganie, nesimtire, manele, cocalarism, stoarfe cu tate false si cu extensii blonde, prost gust, OTV, certuri televizate, saracie a duhului, lipsa de cultura, becalisme, cultul banului, trai usurel? Generatia viitoare va sti cine a fost Caragiu? Va putea diferentia intre ce e valoros si ce e ieftin si marlanesc, gen Vacanta Mare? Va fi iremediabil pierduta?

Cu extremele nu te joci

Termin de citit capitolul… inchid delicat cartea… o dimineata mohorata, cetoasa, de toamna… ma imbat cu slove kunderiene… metrou surghiunit intr-o alergatura bezmetica spre un capat de linie debusolant… lume apatica… lume a extremelor… in fata-mi binecunoscutul si arhiintalnitul cititor fidel de tabloid… langa el, o doamna cu “Dilema veche”… in dreapta-mi un tusit continuu, deranjant, sufocant… in stanga-mi un tusit discret, voalat… mi-e greu sa ma ridic… picotesc… in muzica de tuseli… cu niste tate tabloidizate intiparite pe retina… un galop nebun, ostenit, dupa cultura… la capatul unei linii de metrou… la capatul unei vieti…

Fie o prezenta, fie o exprimare regretabila

Pe bună dreptate, începutul de carieră consulară a mediocrului poet şi vajnicului pupincurist I.T. Morar a stârnit nenumărate reacţii şi comentarii. De la Mircea Badea până la bloggerii furioşi, toţi s-au grăbit să comenteze cotitura spectaculoasă. Cei mai mulţi l-au legat şi de ziarul “Cotidianul”, unde respectivul personaj a funcţionat pe postul de comentator şi maşină de tocat bani (vezi mai departe).

Habar n-am ce a invartit domnul I.T.Morar atatia ani, in afara de faptul ca e filolog, ca e membru fondator al Academiei Catavencu, ca a fost editor pe la “Cotidianul”; nici daca e de dreapta sau de stanga, daca ii place portocaliul sau nu, daca a citit atat de mult precum se lauda, daca e fan Steaua sau Dinamo! Nu m-a interesat cat de verticala ii e coloana, cat de lingau politic a fost, este si va fi sau sau cat de mult si de ce a colaborat cu Securitatea! Nu, nu m-a interesat! Fiindca atat timp cat a fost editor la “Cotidianul” si s-a ocupat de scoaterea pe piata a unor titluri de carti bunicele, bune, foarte bune, remarcabile, i-am dat castig de cauza in lupta impotriva prostului gust, a imbecilitatii crase, a modelului tabloidard ce a acaparat o natie intreaga in ultimii 10 ani!

“Poetel laudaros”? “Pupincurist de referinta al regimului Basescu”? N-are decat sa fi albit curul prezidential de atata partizanat patimas! Nu ar fi nici primul si nici ultimul! Doar ne pliem directiei impuse de catre o societate bolnava, avida de recunoastere si lipsita de valori morale elementare! Bravo lui ca va fi numit consul la Marsilia, in conditiile in care se opunea pana mai ieri numirii jurnalistilor in posturi diplomatice! Fie ca a avut o bogata activitate literara si jurnalistica, fie ca s-a remarcat prin buna-credinta, seriozitate, cinste, fie ca a facut temenele si s-a ploconit in fata unora de la Putere, fie ca a razbit de unul singur sau impins de la spate, tot nu pot intelege tonul vitriolard cu care este atacat acest om!

“Cu ale sale colecţii a contribuit din plin la prăbuşirea economică a publicaţiei”! Mai degraba prin stilul tau de a o conduce ai contribuit la asta, draga domnule Nistorescu! Consideri ca publicatia a avut de suferit in acea perioada cand colectia “Cotidianul” era de gasit la orice taraba? Nu pot uita nici acum nerabdarea cu care asteptam aparitia unui titlu nou, infrigurarea de a adauga acele tomuri viu colorate bibliotecii personale, si asa amenajate pana la refuz in atatia ani de patos cultural! Precum nu pot uita nici coada la care am stat pentru a prinde “Arhipelagul Gulag” sau “Pavilionul cancerosilor” pentru o suma modica, in conditiile in care la “Noi” nu le gasesti sub 50 RON, nici raspunsul invariabil al vanzatoarei la care ma duceam in fiecare miercuri: “s-au dat!” la 8 dimineata! Si acum regret ca am ratat anumite titluri!

Inca mai consideri ca Morar a contribuit la prabusirea publicatie tale, domnule Nistorescu? Sunt ferm convinsa ca, in acele vremuri, “Cotidianul” inregistra vanzari record, mai ales datorita colectiei inaugurate de “poetelul” tau “laudaros”. Si nu ii iau apararea, stai linitit! Numai ca mi-ar fi placut sa duci la bun capat planul sau! Se pare ca unii inca mai citesc in tara asta si sunt mai avizi de cultura decat de circul politic care le este prezentat in fiecare blestemata de zi! Si la care te-ai inhamat si tu, domnule Nistorescu!