Fabrica de absolut

Cine il detine pe Dumnezeu este indreptatit sa considere ca detine si dreptatea ultima; de aici decurgand si acte de violenta inimaginabile de-a lungul istoriei… un mecanism ingenios, un Carburator menit sa ajute omenirea, inclusiv pe plan spiritual… eruptia divinului… lume lovita de cazuri grave de misticism… o adevarata epidemie psihica, in care miracolul este preponderent…

panteism… Dumnezeu in toti si-n toate, chiar si intr-o bucatica amarata de carbune… comunism religios („tovarasul Dumnezeu, care si-a manifestat profunda sa simpatie fata de muncitori prin aceea ca a coborat in fabrici si uzine”)… criza nebuna de supraproductie („de toate are omul nevoie, nu insa si de abundenta nelimitata”)… invariabil,  nu se poate tagadui firea umana si predilectia ei pentru violenta… descarcare juvenila de forta divina… Absolutul e botezat si luat sub protectia Bisericii… conflict sangeros intre catolici si protestanti, intre negri si albi, intre rosii si galbeni… incercarea de a impune noul dar si vechiul Dumnezeu pe calea armelor… noul Napoleon, imparatul Toni Bobinet!… razboi la superlativ… nou inceput pentru omenire…

Nici credinciosii, nici ateii nu au nevoie de un Dumnezeu adevarat si activ.Nu cumva sa va-nchipuiti, domnilor, ca religia il va introduce pe Dumnezeu in lume! Pentru numele lui Dumnezeu! Asta nu! Biserica nu face altceva decat sa-L capteze, sa-L indrageasca si sa-L distribuie parcimonios! Iar dumneavoastra, domnilor atei, il dezlantuiti ca pe o revarsare.

(…) e limpede, nu-i cu putinta sa-L introduci pe Dumnezeu in lume fara urmari nefaste. (…) In clipa de fata functioneaza in toata lumea cateva mii de Carburatoare si fiecare azvarle zi si noapte cantitati imense de Absolut. Si Absolutul asta e al dracului de destept. Setea lui de-a avea o ocupatie e de-a dreptul feroce, bezmetica. Ei da, cred si eu, n-are ce face,, mii de ani n-a avut ce face, si acum noi l-am descatusat.

Daca intr-adevar, cineva a plamadit, adica a creat, toate acestea, atunci trebuie sa recunoastem deschis, cu toata sinceritatea, ca asta se cheama risipa nemaipomenita. Ca sa-si fi demonstrat calitatea de creator, nu avea nevoie sa creeze aceasta abundenta extraordinara. Abundenta inseamna haos si haosul e ceva ce aduce cu lipsa de ratiune sau cu betia. Da, intelectul uman ramane inmarmurit, stupefiat, in fata prisosintei acestui act creator. Ce mai, e mult prea mult. E o lipsa de masura de-a dreptul bezmetica.

(…) lume uimitoare, si totusi atat de firesc umana.

Oamenii ar trebui inainte de toate sa creada in oameni, iar restul vine de la sine.

Karel Čapek- Fabrica de absolut

 

Toxic

Nici ca se putea un moment mai indicat pentru a ma pierde intr-o astfel de profunzime introspectiva a unei crize mai degraba medicamentoase, decat clinice… boala lui Sagan s-a suprapus cu declansarea unui noi puseu al meu… suferintele ei le vad reflectate, intr-o maniera mai mult sau mai putin corespunzatoare, in suferintele-mi… m-am simtit pe rand buturuga, ramasita de super glue, zvacnitura necontrolata, intoxicare cu antiinflamator… de data asta, lacrimile-mi au fost prea putin constistente fata de cele de mai ani, disperarea, rusinos de insignifianta… toxicitate transformata in obisnuinta nefasta… mai schiopatez prin viata, ma mai sprijin buimaca de pereti, pana cand?!

Un jurnal rascolitor, ilustrat superb de catre Bernard Buffet, aparut la o editura de care m-am atasat de la primul contact, editura Art. Ma reflectez atat de bine in suferinta-ti, in singuratatea-ti, in teama-ti de urgia ce va sa vie, Françoise Sagan! Atat de bine!

Incerc cu disperare sa nu trisez, dar e de-ajuns sa ma gandesc, si imediat se declanseaza totul. Astept sa devina cu adevarat dureros, e singura solutie. Macar sa nu mai fie monstruos de enervant ca acum. Ma pandesc: sunt o fiara care pandeste alta fiara. In strafundurile mele.

De multa vreme n-am mai trait cu mine insami. Efectul e ciudat.

Poate ca altceva trebuie sa semnalez, daca jurnalul se vrea a fi complet. Faptul ca m-am obisnuit putin cate putin cu ideea mortii, privind-o ca pe o idee plata, o solutie ca oricare alta, daca boala nu-mi trece. Ma inspaimanta si ma dezgusta, dar a devenit un gand la ordinea zilei, pe care cred ca-l pot pune in practica daca vreodata… Ar fi trist, dar necesar, nu sunt in stare sa trisez prea mult timp cu propriul meu corp. Sa ma omor, Doamne, ce singur poti fi uneori.

Am avut o crampa, am o crampa la mana dreapta care ma terorizeaza. Maine-dimineata ies de-aici, sa nu ne mai gandim la altceva. Sa ne gandim ca peste un an etc. Urata amintire. Mi-e frica de 4 luni. Mi-e frica si am obosit sa-mi tot fie frica.

Françoise Sagan- Toxic