Anul asta, nu si-au mai pus prostii instalatii luminoase pe la geamuri si prin balcoane. Si nici nu s-au mai calcat in picioare si la standul cu beteala si globulete. S-au calcat in picioare doar la cel cu carne. Semn ca burta are mereu intaietate. Mai da-le dracului de ornamente de Craciun! Tin cumva de foame? E doar criza!
Inceputul, aicisa… trei nelamuriri mai are persoana-mi:
1. care e farmecul ca palcuri intregi de bivoli, cu femelele lor din dotare, sa vina in parc (preferabil cu decapotabila pe care o parcheaza smechereste la intrarea in parc!) doar de dragul de a sparge seminte? De remarcat ca aceasta activitate de mare pretiozitate sociala nu se desfasoara numai izolat, ci este in desfasurare pe arii extinse!
2. de ce se face confuzie mai mereu intre un parc plin de tanci plangaciosi si de cacarezi de caine si un catwalk? de ce sa iti rupi picioarele pe niste tocuri cui de cinspe, de ce sa te afisezi cu mini genti clutch si cu inevitabilul bot roz?
3. a fost criza? am iesit cumva din recesiune si cand? au fost unii disponibilizati? au fost salariile micsorate? s-au vazut unii in imposibilitatea de a-si mai plati datoriile?… atunci de ce pana si cele mai sordide terase din parcul de care vorbim sunt ocupate pana la refuz? de unde naiba au aia bani sa iasa la bere? cum de mai au bani de tigari? fufa pe care au scos-o la o promenada in parc a costat mai mult decat un suc la 0,33?
Tinand cont ca nimeni nu imi va oferi o explicatie satisfacatoare, nu imi ramane decat sa imi impun sa nu mai merg naibii in parc in timpul week-end-ului! Dar si un carnagiu ar fi preferabil! 
Cine il detine pe Dumnezeu este indreptatit sa considere ca detine si dreptatea ultima; de aici decurgand si acte de violenta inimaginabile de-a lungul istoriei… un mecanism ingenios, un Carburator menit sa ajute omenirea, inclusiv pe plan spiritual… eruptia divinului… lume lovita de cazuri grave de misticism… o adevarata epidemie psihica, in care miracolul este preponderent…
panteism… Dumnezeu in toti si-n toate, chiar si intr-o bucatica amarata de carbune… comunism religios (“tovarasul Dumnezeu, care si-a manifestat profunda sa simpatie fata de muncitori prin aceea ca a coborat in fabrici si uzine”)… criza nebuna de supraproductie (“de toate are omul nevoie, nu insa si de abundenta nelimitata”)… invariabil, nu se poate tagadui firea umana si predilectia ei pentru violenta… descarcare juvenila de forta divina… Absolutul e botezat si luat sub protectia Bisericii… conflict sangeros intre catolici si protestanti, intre negri si albi, intre rosii si galbeni… incercarea de a impune noul dar si vechiul Dumnezeu pe calea armelor… noul Napoleon, imparatul Toni Bobinet!… razboi la superlativ… nou inceput pentru omenire…
Nici credinciosii, nici ateii nu au nevoie de un Dumnezeu adevarat si activ.Nu cumva sa va-nchipuiti, domnilor, ca religia il va introduce pe Dumnezeu in lume! Pentru numele lui Dumnezeu! Asta nu! Biserica nu face altceva decat sa-L capteze, sa-L indrageasca si sa-L distribuie parcimonios! Iar dumneavoastra, domnilor atei, il dezlantuiti ca pe o revarsare.
(…) e limpede, nu-i cu putinta sa-L introduci pe Dumnezeu in lume fara urmari nefaste. (…) In clipa de fata functioneaza in toata lumea cateva mii de Carburatoare si fiecare azvarle zi si noapte cantitati imense de Absolut. Si Absolutul asta e al dracului de destept. Setea lui de-a avea o ocupatie e de-a dreptul feroce, bezmetica. Ei da, cred si eu, n-are ce face,, mii de ani n-a avut ce face, si acum noi l-am descatusat.
Daca intr-adevar, cineva a plamadit, adica a creat, toate acestea, atunci trebuie sa recunoastem deschis, cu toata sinceritatea, ca asta se cheama risipa nemaipomenita. Ca sa-si fi demonstrat calitatea de creator, nu avea nevoie sa creeze aceasta abundenta extraordinara. Abundenta inseamna haos si haosul e ceva ce aduce cu lipsa de ratiune sau cu betia. Da, intelectul uman ramane inmarmurit, stupefiat, in fata prisosintei acestui act creator. Ce mai, e mult prea mult. E o lipsa de masura de-a dreptul bezmetica.
(…) lume uimitoare, si totusi atat de firesc umana.
Oamenii ar trebui inainte de toate sa creada in oameni, iar restul vine de la sine.
Karel Čapek- Fabrica de absolut
Nici ca se putea un moment mai indicat pentru a ma pierde intr-o astfel de profunzime introspectiva a unei crize mai degraba medicamentoase, decat clinice… boala lui Sagan s-a suprapus cu declansarea unui noi puseu al meu… suferintele ei le vad reflectate, intr-o maniera mai mult sau mai putin corespunzatoare, in suferintele-mi… m-am simtit pe rand buturuga, ramasita de super glue, zvacnitura necontrolata, intoxicare cu antiinflamator… de data asta, lacrimile-mi au fost prea putin constistente fata de cele de mai ani, disperarea, rusinos de insignifianta… toxicitate transformata in obisnuinta nefasta… mai schiopatez prin viata, ma mai sprijin buimaca de pereti, pana cand?!
Un jurnal rascolitor, ilustrat superb de catre Bernard Buffet, aparut la o editura de care m-am atasat de la primul contact, editura Art. Ma reflectez atat de bine in suferinta-ti, in singuratatea-ti, in teama-ti de urgia ce va sa vie, Françoise Sagan! Atat de bine!
Incerc cu disperare sa nu trisez, dar e de-ajuns sa ma gandesc, si imediat se declanseaza totul. Astept sa devina cu adevarat dureros, e singura solutie. Macar sa nu mai fie monstruos de enervant ca acum. Ma pandesc: sunt o fiara care pandeste alta fiara. In strafundurile mele.
De multa vreme n-am mai trait cu mine insami. Efectul e ciudat.
Poate ca altceva trebuie sa semnalez, daca jurnalul se vrea a fi complet. Faptul ca m-am obisnuit putin cate putin cu ideea mortii, privind-o ca pe o idee plata, o solutie ca oricare alta, daca boala nu-mi trece. Ma inspaimanta si ma dezgusta, dar a devenit un gand la ordinea zilei, pe care cred ca-l pot pune in practica daca vreodata… Ar fi trist, dar necesar, nu sunt in stare sa trisez prea mult timp cu propriul meu corp. Sa ma omor, Doamne, ce singur poti fi uneori.
Am avut o crampa, am o crampa la mana dreapta care ma terorizeaza. Maine-dimineata ies de-aici, sa nu ne mai gandim la altceva. Sa ne gandim ca peste un an etc. Urata amintire. Mi-e frica de 4 luni. Mi-e frica si am obosit sa-mi tot fie frica.
Françoise Sagan- Toxic
Insa simtul civic, empatia, dorinta de intr-ajutorare, iubirea de aproapele-ti s-au dus la dracu’ si nici nu mai pot fi recuperate…
Un batran este batut crunt de un pulica de bani gata in Craiova, nu fiindca ar fi aruncat cu oua stricate in masina-i de fite, l-ar fi apostrofat in magazin, ar fi perorat ca pe vremea lui lumea nu era asa de neomenoasa ca in ziua de azi… nu! doar pentru ca ar fi traversat prea incet o trecere de pietoni! sub privirile nepoatei sale si a atator alti trecatori! o viata de batran curmata printr-un gest marlanesc versus un cocalar de 22 de ani care va scapa ca prin urechile acului… fiindca are bani… fiindca idiotii de Garcea din Politia Romana nu au cum sa demonstreze ca batranul ar fi facut infarct in urma loviturilor primite! Si uite cum iti vine sa pleci val vartej din tara asta de rahat, unde astfel de balarii se intampla mai des decat ti-ai fi putut imagina!
Din auzite, un barbat face criza de epilepsie pe strada… lumea trece impasibila pe langa el… barbatul zace in strada pana cand, cu ajutorul camerelor de filmat din intersectie, este observat si salvat ulterior de un echipaj de interventie! Si uite cum iti vine sa pleci mancand pamantul din tara asta, ajunsa de toata pomina!
Din alte auzite, un batran este accidentat usor… este dus la spital… vorbeste cu nepotul sau care urmeaza sa il viziteze pe la ora 15… nepotul ajunge la 15 10… batranul este mort deja… explicatia? nimeni nu se sinchisese sa ii dea medicatia corespunzatoare sau sa ii trateze ranile pana la ora aceea… simpla omisiune? simplu considerent ca nu s-a primit la timp plicul cu para, astfel incat nu era necesara o interventie medicala pe masura? cine tata mare mai stie?
In tara unde pana si pasarile migratoare doresc cu atata nesat sa se tireze si evita sa se mai intoarca! Le recomand o abatere pe la bulgari! E cu mult, mult mai ieftin! Si cica si mai civilizat!
Pentru a doua oara in asta viata m-am dus ieri in Sun Plaza… ca tot omul, sa iau ceva de papa din Cora… crezand, la o adica, ca puhoiul de gura-casca de prima oara a mai scazut considerabil… ti-ai gasit!
Aceiasi cocalari, aceleasi fufe de mall, aceiasi amarasteni, aceiasi terchea-berchea cascau gura de mama focului pana si la magazinul cu scule si mobila… sau aceleasi babute disperate cumparau la cozonaci si miei in draci… sau, in general, se umpleau vartos cosurile… sau se statea la o barfa la Starbucks…
Si statui sa ma gandesc io, in sinea mea… e criza, nu? multi au salariile inghetate, si mai multi au ciuciu serviciu… si atunci, care mai e farmecul sa vii sa te holbezi, sa te uiti tamp la niste chestii pe care oricum nu ti le puteai permite nici cand erai cu serviciu, d-apoi fara, sa te imbulzesti, sa impingi, sa calci in picioare, sa te lasi calcat? toale trendy? fashion de fashion? moda care moare ultima si toti gura-casca odata cu ea?
De ce, mai oameni buni? Nu aveti altceva mai bun de facut acasa, gen sa te uiti ore in sir la telenovele sau meciuri de fotbal, sa iti bati copiii, nevasta, soacra, cainele, sa bricolezi ceva pe la masina, sa te plimbi macar prin parc? De cand a devenit mall-ul spatiu de promenada? De cand gura-cascatorismul a devenit un fenomen trist de generalizat? De unde pana unde vii sa te afisezi cu vai de steaua ta cu tot prin mall?
De ce mama ma-sii fitzele de Dorobanti au impanzit Berceniul? Dupa ce ca ies din Cora cu moralul la pamant de la cat am cheltuit, transpirata, nervozata toata, cocarjata toata de la greutatea plaselor, sa mai indur vizualiceste si astfel de aparitii neoase de mall?
De ce ai inventat, Doamne, mall-ul?
Si pe aia care o conduc ii doare fix dorsal… incep si sunt continuate binecunoscutele proteste… cu totii se bulucesc in aceeasi perioada… sa ceara, sa revendice, sa se bata cu pumnul in piept ca e dreptul lor, ca cerintele le sunt intemeiate… poate ca da, poate ca nu…
Sindicalistii de la metrou, profesori universitari, studenti, taximetristi, cei din administratia publica, pensionari, cu mic, cu mare vor protesta, vor organiza greve, vor scanda lozinci, vor picheta sediul guvernului, vor asedia, vor asalta, vor ataca, vor trece totul prin foc si sabie… li se va raspunde sec, ca de fiecare data, ca nu se poate, ca nu sunt fonduri, ca e criza bla bla, ca daca si altii ar veni cu astfel de revendicari, s-ar alege praful de bugetul si asa muribund… vor amana protestele pentru o alta data cand vor veni si mai furiosi, si mai porniti, si mai nedreptatiti decat acum…
Cand tara se duce de-a dura, protestatarii de-a berbeleacul si cine o mai vrea invartindu-se cu spor…
Cum sa ceri marire de salariu nesimtita si, culmea, sa ti se si dea! Un primar de la mama lui din Gorj s-a dat mumos pe sine in judecata… ce si-o fi zis: pai bine, ma nesatule, ma, vrei sa ai salariu baban cand concetatenii tai se scalda in intunecimile crizei economice? drept urmare pentru neobrazarea asta, ma dau singur in judecata! sunt vinovat, deci exist! si mai si castig pe deasupra! ca am facut ferfenita niste fonduri europene, insa nu-i bai! pot sa ma infrupt din ele mai dihai ca inainte!
Propun sa recurga la aceasta masura nemaiauzita, nemaivazuta, nemaiintalnita si nemaigandita pana acum si nesatulii aia de la Metrorex, ca tot vor ei sa declanseze o noua greva de saptamana viitoare! Suntem vinovati ca un milion de bucuresteni or sa ne injure de mamele noastre cu noaptea in cap, mai ales pe vremea asta, ca o sa se arunce cu rosii stricate in bodiguarzii care or sa impiedice patrunderea in statiile de metrou a cohortelor furioase de soferi de ratb, disperati ca nu mai fac fata etc etc! Ne dam in judecata pe noi insine pentru neobrazarea de a paraliza iar un oras intreg! Si vom avea castig de cauza! Caci metroul e doar unu’!
O mamica din Bucuresti a intrat in coma profunda fiindca muncea prea mult! Va mai aduceti aminte de cazul fatucai aleia, de acum ceva vreme, care murea cu dosarele de la serviciu in brate? Ei bine, daca atunci lumea o considera nebuna, carierista, oportunista, mult prea ambitioasa, sarmana femeie de acum muncea prea mult fiindca se temea ca o sa ramana fara serviciu. Perfect credibil, de vreme ce atatia si l-au pierdut sau sunt pe cale sa si-l piarda! Nu pot decat sa o deplang!
Cercetatorii, hop-top, au si gasit un nume pentru acest sindrom resimtit in urma workaholism-ului extrem… simti ca ai pitici cu ciocane in cap, ca iti explodeaza ochii din orbite, ca nu te mai poti concentra si cand colega de langa iti cere un stick, tu ii intinzi un ob, ca te clatini cu tot cu scaun, ca nici energizantele si nici cafeaua bauta in draci nu iti mai sunt de folos, ca nu mai ai chef de iesit in oras, de familie, cunoscuti sau, culmea culmilor, de sex? Don’t worry! Suferi de Sindromul secolului al XXI-lea! Si cica nu se trateaza!
Da, voi, cei care ati votat varianta de rahat, fiindca cealalta era si mai de rahat! Voi, cei care ati considerat ca liberalismul, neo-liberalismul, liberalismul democrat e o Marie mai buna cu alta palarie decat socialismul! Voi, cei care ati oftat dupa regimul comunist defunct insa de ale carui reminiscente ati fugit ca de dracu’!
Bravo! I-ati votat pe fostii, orbiti de o flacaruie violeta de mai mare dragul! Va tot invartiti in acelasi cerc de vreo 20 de ani incoace! Va cramponati de el, reclamati o schimbare reala din toti bojocii dar cand vine vorba de ea, parca tot mai bine era inainte! Atunci cand statul va dadea casa, masa si serviciu! Si tatucul veghea la bunastarea unui popor intreg!
In schimb, va complaceti in situatiunea asta in care ati ajuns! ! Cica e criza! si cica guvernantii vostri de carton se gandesc sa obtina bani prin impozitarea pensiilor si prin reducerea numarului de alocatii acordate! Bravo, desteptilor! Cica si in strainatate se impoziteaza, ca asa e civilizat si frumos si cica amarastenii astia de romani prea s-au invatat sa acumuleze prestatii din astea babane sociale!
“”Dorim sa acordam asistenta sociala doar acelor persoane care au intr-adevar nevoie de o sustinere financiara si sa incurajam munca drept singurul model dezvoltat pentru autoprotectie”, explica Şeitan.” Care munca, frate? Cand pragul somajului a topait vesel la peste un milion de cersetori din astia sociali? Si autopretectia cui? Si dezvoltarea cui? A lor, a voastra? A tuturor? A nimanui?
Propun nu numai sa impozitati pensia lu’ bunica-miu dupa o viata de munca sau pe a maica-mii dupa 20 de ani de boala! Propun sa puneti impozit pe mersul la buda, pe respirat, pe fleoscait ciunga, pe privitul languros la salamul de Sibiu din vitrina, pe injuratul alora pe care tot voi i-ati ales!
Sa traiti bina in continuare, ca un mar, ca un par, ca un fir de ce-o mai fi!