Madelaine » Crăciun

Cum se vede ca e criza?

Madelaine — Mon, 26 Dec 2011 17:48:22 +0000

Anul asta, nu si-au mai pus prostii instalatii luminoase pe la geamuri si prin balcoane. Si nici nu s-au mai calcat in picioare si la standul cu beteala si globulete. S-au calcat in picioare doar la cel cu carne. Semn … Continue reading →

Blanda mereu sa ne fie iarna!

Madelaine — Sat, 17 Dec 2011 16:59:31 +0000

Troienele si ghetusul sa ne ocoleasca. Craciunul sa fie precum a fost odata. Fara tampenii consumeriste. Fara exagerari. Si fara colindele lui Hrusca. Si mai ales fara Fuego sau Stefan Banica. Fara mancarea traditionala de Craciun, plina de grasimi. De rahat oricum. Sarmalele- cah!, piftia- doamne fereste!, salata de boeuf- fugi dracului de aici, voma curata! Fara petarde de Anul Nou. Fara fierea care a inceput sa ma deranjeze. Doar o iarna blanda, inofensiva. Ceai cu scortisoara, cateva portocale, o felie de cozonac aburind. Si, bineinteles, un pahar de Martini. Adica Martienii lui Bukowski.

Craciun fericit sa tot fie!

Madelaine — Fri, 18 Nov 2011 21:45:25 +0000

In mall. Mai sa fie, e deja Craciun! Plin de brazi impopotonati, de ghirlande, de lumini obositoare, de orbeti. In difuzoare, bineinteles eternul si fascinantul exponent al prieteniei romano-canadiene. Inegalabilul Hrusca, cel care canta la fiecare inceput de decemvre aceleasi colinde la Sala Palatului. Lerui, ler! E jumatea lui noiembrie. Comerciantii au stiut mereu sa profite, sa exploateze cretina foame consumerista. Mi-e scarba! Am ajuns sa detest sarbatorile in genere. Craciun fericit va urez, bai nehalitilor! Pacat ca nu vi l-am urat mai din timp, undeva de prin iulie!

Din ciclul aberatii de Craciun

Madelaine — Wed, 29 Dec 2010 13:27:16 +0000

P.S. Trecem peste nervii cauzati de febra nebuna a cumparaturilor (atat a mea, cat si a altora), de colinde, mancaruri grasimoase, SMS-uri cu urari stupide, plictis…

Bucurii de Craciun

Madelaine — Fri, 25 Dec 2009 20:58:21 +0000

Dupa multa vreme… fiindca e Craciunul… fiindca il petrec cu cei dragi… fiindca am stat toata noaptea sa impodobesc bradul… fiindca mi-am adus aminte de copilarie… fiindca am mancat ciocolata si am baut un ceai bun cu scortisoara…

fiindca aseara am vazut Avatar si chiar m-a surprins placut, cu toate ca il considerasem din start o nulitate din punctul de vedere al temei abordate si tras de par din punctul de vedere al efectelor… se pare ca m-am inselat iar Imax merita toti banutii…

fiindca citesc Saramago… fiindca ascult Pink Martini si fado… fiindca sunt prea mare ca sa mai vina Mosu’ insa prea mica ca sa renunt la infinita placere de a-mi dori sa mai vina…

fiindca ma apropii de bilantul de sfarsit de an… fiindca am trecut peste cele rele si le astept inseninata pe cele bune… fiindca te am aproape… de Craciun…

Scrisoare catre Mosu’

Madelaine — Mon, 21 Dec 2009 13:58:25 +0000

Draga Mos Gerila,

Pardon, Craciun, iti scrie o copila care nu mai crede de ceva vreme in spiritul tau! Si fiindca nu mai cred de ceva vreme, precizez pe aceasta cale ca nu solicit primirea de jucarii, bijuterii, toale, parfumuri, chiloti, vibratoare etc etc, fiindca mi le cam cumpar singura si nu mai am rabdarea necesara sa le astept de peste mari si tari!

Nu! eu solicit doar acordarea unei brume de spirit craciunesc… E drept ca am vazut recent si “A Christmas carol” si, ca sa fiu sincera, m-am cam inspaimantat la ideea ca o sa ajung ca alde Scrooge ala si ca o sa fiu vizitata pe nepusa masa de niste spirite craciunesti! Asa ca uite cum mi-am luat eu inima in dinti si ti-am scris tie, cel in care nu mai cred!

Draga Mosu’, de cateva zile parca simt o oarece duiosie, o oarece tanjala dupa Craciunile copilariei, o oarece predispozitie de a lacrima gingas… Nu credeam ca o sa ma mai bucur tamp la gandul ca o sa impodobesc in Ajun un brad natural… sau ca mi-am luat la decoratiuni de sa mi le pun in cap… sau ca am doi reni in miniatura… sau ca rezist cu greu tentatiei de a nu manca din bomboanele de pom… sau ca o sa ma uit hipnotizata la luminite… sau ca am inceput sa ascult colinde…

Te rog frumos, nu mai imi aduce papuci sau oua Kinder; sunt destul de mare pentru a le mai primi! Adu-mi doar un strop de bucurie si doi stropi de liniste sufleteasca! Fa-ma sa uit mocirla de pe strada, cozile disperate din magazine, imbulzeala din piata, stresul banesc (pe ce dracu’ am cheltuit atat? si de ce? cand nu aveam o nevoie presanta de ele), kitsch-ul si spiritul mercantil de pretutindeni, nervii inevitabili, parerea de rau (chiar imi trebuia asta cand mai aveam din cealalta?)! Fa-ma sa cred ca din mocirla de afara se poate naste ceva frumos, ca oamenii de zapada pot dansa, ca ursii din plus pot rade, ca bradul poate canta mai ceva decat Bocelli, ca va ninge cu praf de stele, ca renii tai vor zbura!

Fa-ma sa uit de rahatul asta depresiv in care m-am scaldat peste an, de sanatatea in piuneze, de lacrimile varsate din belsug, de lipsa love-ului! Si lasa-ma sa sper, prostuta de mine, ca ce e prea mult din toate astea strica mai mereu, ca un nou capitol incepe, ca e timpul pentru o schimbare, implicit maturizare, in spirit si gandire, ca e timpul sa mai si rad!

Daruieste-mi o farama de spirit craciunesc! Doar atat, nimic mai mult!

Si iti voi fi profund indatorata,

Copila care nu a mai crezut in tine