Te-ai simtit vreodata anonim, necunoscut, un oarecare, unul care azi e si maine dispare pur si simplu de pe fata pamantului? fara sa lase ceva remarcabil in urma, fara ca numele-i sa mai fie cunoscut si peste amar de ani…
Astfel ma simt in ultima vreme… o oarecare… una care se duce zilnic la un serviciu care-i displace… una care se pierde in masa de oameni de la metrou… una care se lasa imbrancita pe strada in drum spre serviciu… una care are un birou piedut printre multe altele… una care va disparea din sistem odata cu demisia sau cu disponibilizarea… una care se afunda in puhoiul de oameni din magazine… una care ocupa un loc oarecare intr-o sala de cinema sau de teatru…
Anonima… o adiere de parfum… o pala de vant care vrea sa intre pe usa insa ii se inchide usa in ultima clipa drept in nas… o straina cu depresii, cu deziluzii si dezamagiri printre atatia altii… o cruce oarecare printre mii de cruci! si gandul asta ma sperie teribil! de a ma dilata, de a ma evapora de la sine… to vanish! ca o simpla pata… azi se iveste tantosa pe un petic de panza, maine dispare!
O oarecare… traind ca o oarecare… nici mai buna, nici mai rea, nici mai desteapta, nici mai proasta decat atatia altii… trecand prin viata ca pe un drum de tara… abject de insignifiant… linia de plutire existentiala…
Un suflet pierdut… prin medii corporatiste… prin spatii consumeriste…