Cu totii ajungem sub pamant… invariabil… inevitabil… mai devreme sau mai tarziu… morti ciudate… morti abjecte in banalitatea lor… cand ti-e lumea mai draga… cand te astepti mai putin… te-ai gandit macar o secunda ca urmatorul pe lista esti chiar tu? ca nu mai ai sorti de izbanda? ca nu poti fugi? ca nu te poti ascunde? nici cand scriu aceste randuri tot nu pot sa realizez… sa concep ideea de nefiinta… ideea de vid… ideea de dincolo… spre acel ceva spre care ne indreptam… in pamant… sub pamant SRL!
July 20th, 2010
August 2nd, 2010 at 9:59 am
M-am gandit candva la asta dar perspectiva mi s-a parut prea terifianta si de neacceptat, asa ca am respins-o urgent. “Cum, eu? Cum sa mi se intample chiar mie? Eu o sa mor de batranete la 90 de ani”…
August 10th, 2010 at 9:00 pm
Cam asa gandesc si eu, in marea parte a timpului, insa ma mai apuca sa o iau pe batatura existentiala! Cel mai terifiant mi se pare sa ajungi in pamant. Apropos, sa te uiti la “After life”! Creepy rau!