Străin mi-ai fost

Pentru o clipă. Nu am știu de unde să mi te amintesc. Nu știam cum să te scot din negurile memoriei și din colb de amintiri. Mi-erai aproape, însă atât de departe. Iar nedumerirea cu care îți priveam trăsăturile mult prea cunoscute m-a tulburat. Mi-ai devenit străin. Nu mai așteptam nimic; nici măcar de la gesturile de atâtea ori atât de atent studiate. Barba nerasă, buzele mușcate de atâta concentrare, degetele crispate. Străin ai devenit. Până și timbrul vocii a devenit de nerecunoscut. În mod straniu. Am tăcut pentru o clipă. Nu ți-am mai răspuns. Am închis ochii. Îți simțeam lipsa de dumerire. De ce m-am întrerupt, de ce am tăcut așa de brusc. Copleșită de sentimentul de stranietate. Copleșită de simțământul de singurătate. Străin mi-ai fost preț de o singură clipă. Fiindcă nu puteam înțelege cum două destine se pot îngemăna atât de bine. Pentru restul ce a mai rămas.

Comments

comments