Seara de vineri

Dupa o zi de rahat la serviciu, in care am primit nenumarate mail-uri cu “please do this, please do that”, dupa inevitabilii nervi ce se vor inmulti frumusel luni iarasi sub presiunea timpului nebun de sfarsit de luna, dupa aproape un pachet de tigari fumat, sa dea dracu’ daca pot sa ma mai bucur de seara asta blestemata de vineri…
Pe drumul la intoarcere m-am bucurat, in schimb, copilareste de picurii de ploaie ce imi cadeau pe fata, pe par, pe ceafa… da-l dracului de machiaj, da-le dracului de haine ude, de balti, de cretini care nu te lasa sa traversezi, doar pentru ca se grabesc si ei sa se delecteze cu seara asta de vineri…
Ajunsa acasa, am deschis laptopul si m-am pus pe googleuit. Daca in urma cu cateva luni nu concepeam sa imi pierd vremea citind bloguri, se pare ca de cand mi-am tras si eu unul amarat, a dat strechea si peste mine… Semi adormita, in pofida Red Bull-urilor baute la serviciu, dau peste blogul unui nene care a avut se pare aceeasi satisfactie copilaresca ca si mine de a merge alene pe sub picurii de ploaie… Cica si-a retrait in acel moment o parte din ploile de vara din copilarie, eu, in schimb, mi-am adus aminte si de stelutele de zapada din par, de roua de pe frunze de la inceputul fiecarei primaveri, de bruma depusa a fiecarei toamne… Ce ti-e si cu femeile astea…cum incearca ele sa infrumuseteze totul si au o parte de o imaginatie excesiv de bogata cateodata…
Fa ca si cum ar fi the first day of the rest of your life, ca tot mi-am facut ordine prin folderele cu muzica si am dat si peste Tom Novy asta… Misto indemn…
Starea de spirit s-a imbunatatit simtitor cand am dat peste niste poze de veritabili pitzi si cocolari pe arhicunoscutele site-uri… Am inceput sa rad cu lacrimi de unele comment-uri… Oare naibii peste catva timp o sa ma vad si eu intronata la loc de cinste pe “Pitzipoanca?” Ca tot sunt platinata si am avut niste tentative de a poza in lenjerie, cu tatuajele la vedere, acum ceva vreme… Plus de a posta pozele respectivele pe “hai faiv” ca sa ma vada si alte specimene… O,Doamne! Multa minte imi mai trebuia… Pai ce naibii sa mai citesc atata Leibniz, Levinas sau Heidegger? Numai decrepiti…Hmm… boring… Mai bine deveneam si eu o mini pitzi, imbracata in rosu… E drept ca nu am ajuns pana la stadiul de a face “une passion” pentru auriu sclipicios sau roz bonbon… Deh… aere de studenta pitzi…
Acum, tinand cont ca am deviat subiectul in mod frapant, dar totusi sa revenim din nou (imi vine sa ma arunc in fata metroului si sa ii silesc sa sara cu mine pe toti cei care folosesc asemenea pleonasme, tautologii, chestii care iti jignesc bruma de corectitudine gramaticala ramasa dupa atatia ani de frecat menta prin scoala!!)… Ce naiba sa fac in seara asta de vineri? Sa vizionez un muvie? Sa ascult niste Billie Holiday? Sa plang ca am prea putin si ca vreau tot mai mult? Ca existenta mea de mini pitzi nu este aurie, ci doar exasperant de monotona, de prafuita, de echivoca? Hmmm…