Gand inopinat 1

Incep seria gandurilor la intamplare, a ideilor frustrante, a elucubratiilor macinatoare de neuroni, a chestiilor care ma frapeaza, enerveaza, irita, plictisesc etc, intr-un cuvant, a celor care imi creeaza nspe mii de stari confuze, contradictorii, divergente, echivoce etc etc

1. Observat pustoaice bune in metrou, machiate strident, indreptate cu placa, unghii false, blugi mulati… M-am simtit deodata imbatranita inainte de vreme, rumegand la cat de libertina e generatia de azi… pe la 13 ani de abia ma dadeam cu un amarat de strugurel, pe la 15 era impietate sa am suvite roscate, pe la 16 eram complet tulburata cand Luci ma saruta stangaci, pe la 17 consideram ca vreau sa raman for ever fata batrana, fiindca ma temeam de durere , de la 18 incolo am mai evoluat si eu: platinat, solar, cosmetica, tatuat, schimbat barbatii in 2 timpi si 3 miscari… Tot in contratimp ma simt insa

2. Imagine funny surprinsa in timpul serii, in blocul unde m-am mutat: baietasi si curvistine de cartier care fumeaza, mananca seminte, beau bere si vocifereaza jos la scara, printre care trebuie sa faci un slalom jenant ca sa ajungi la lift… Dimineata, hotarat pornita spre piata, observ o alta adunatura mai pestrita, exact in acelasi loc: babe cu flanele ponosite si baticuri peticite, la o cafea, barfa, depanat de amintiri, intrigi etc… Imi dau seama cum sunt scanata si cantarita de cum pasesc pe ultima treapta: “a cui o fi, draguta? s-o fi mutat de curand?”… A lu’ naiba sa te ia, mamaie, ca nu cred sa mai apuc anii matale ca sa stau cu Lenuta si Ginuta la o sueta ca intre expirate… Da’ nepoti n-ai, da’ terminasi de bagat bulionul in sticle, da’ iti platisi cablu’, da’se terminara chiar toate telenovelele, de stai acum ca o cata la usa blocului sa vezi cine, ce si cum mai misca?
Parca prefer privirile scuipatorilor de seminte decat ale babetelor intriga(n)te, asta ca imi aduce aminte si de copilaria-recluziune: “nu ai ce cauta in fata blocului! joaca-te mai bine in casa! lasa-i dracu’ de prosti! vrei sa ajungi ca ei? cine nu are carte, nu are parte!” Fereasca D-zeu sa ajung pe la 80 ani sa dau in mintea copiilor si sa doresc sa ma joc de abia atunci cu “fetitele” de aceeasi etate de la bloc… Super funny schimbul asta de generatie, de ani, de experienta si mod de viata! Si de-a dreptul dezolant!
O tempora, o mores!

3. Satisfactie imensa, ranjet sardonic la auzul vestii… Fir-ati ai dracului, sa le vindeti cand mi-oi permite io sa cumpar nu una, ci 10 case! Cica reprezentatii ieseau de dupa stand disperati si ii trageau pe musterii de maneca, doar doar o cadea vreun gura-casca in plasa… Imi vine sa ma tavalesc pe jos de ras, mai ales la gandul ca tipa de la agentia imobiliara care mi-a facilitat incheierea contractului de inchiriere m-a atentionat de la bun inceput ca ma mut intr-o garsoniera care acum un an valora 35 mii euro, iar acum cu greu mai poti lua pe ea 25… Ha ha, pai pana cand oi reusi eu sa iau un credit imobiliar, sa ajunga naibii 10 mii! Slaba consolare insa atunci cand muncesti ca boul toata viata ca sa platesti o chirie, cazul meu, sau ca sa iti platesti ratele unei banci infecte!
In plus, euro incepe si el sa o ia incetisor pe tobogan!
Imi convine de minuneee: sa se ieftinesca tot, sa nu se mai vanda nimic, producatorii/dezvoltatorii sa ramana cu marfa/ proiectele rezidentiale de izbeliste, sa se ridice ode de slava atotfacatoarei, salvatoarei crize mondiale, metrourile sa fie pline de someri, sa ma plimb de una singura prin supermarketuri fara sa ma mai tamponez de fomisti si disperati in ale reducerilor, sa nu ma mai zgaiesc ca tuta la vitrinele concept store-urilor, ci sa imi fac sange rece ca sa intru si sa cumpar efectiv din ele, sa am naibii odata propriul barlog in orasul asta de rahat…
Amin!