Revedere plăcută, dragă domnule Saramago!

Data postarii: by
Reply

Chiar foarte plăcută. O revedere, o reîntâlnire sau poate chiar o redescoperire? O (re) descoperire a unei fărâme de geniu scriitoricesc și a unei imaginații debordante. Plescăi de plăcere de fiecare dată când mi-e dat să îl revăd pe dragul domn Jose Saramago. Și nu știu ce este mai îmbietor: să mai descopăr un dram din minunatul dumisale univers lusitan sau sa redescopăr mai vechile și mult prea îndrăgitele dumisale gourmandises littéraires! Mille rencontres agréables!

Pădurea norvegiană

Data postarii: by
Reply

Moartea nu se află la polul opus al vieții, ea face parte din viață. 

Transpus în cuvinte, pare un clișeu, dar atunci nu erau doar cuvinte, ci chiar golul din sufletul meu. Moartea există. Ea există in prespapier, in mingile roșii și albe de pe masa de biliard. Noi trăim și o inspirăm în plămâni ca pe niște firicele mici de praf.
Până în momentul acela eu înțelesesem moartea ca fiind complet separată și independentă de viață. Coasa morții plutește deasupra noastră, știam, dar la fel de bine știam și că ne lasă în pace până vine după noi. Mi se părea cel mai simplu și mai logic adevăr. Viața e aici, moartea e dincolo. Eu sunt aici, nu dincolo.

Am fost tentat atunci să-i explic că fac dragoste cu ea, că am intrat în ea, dar că asta nu însemna nimic, că nu era vorba decât de un joc al trupurilor și ceea ce făceam noi era să ne spunem lucruri pe care nu le putem spune decât prin unirea a două trupuri imperfecte. În felul acesta, ne împărtășeam ceea ce era imperfect în fiecare dintre noi.

-Unde ești?
Chiar, unde eram?
Cu mâna pe receptor, am ridicat ochii și am privit în jurul cabinei. Unde eram? Habar n-aveam. “Unde-oi fi?” mă întrebam. Nu recunoșteam nimic… nici măcar direcția. Ce naiba o fi aici? Singurul lucru pe care-l distingeam era puzderia de siluete care se îndrepta spre nicăieri. Continuam să o strig pe Midori din inima acelui abis nemărginit.

Haruki Murakami-Pădurea norvegiană, ed. Polirom, 2011

sursa foto

Contradictia in termeni a unui dialog inexistent

Data postarii: by
Reply

Dialogului nostru, atata plimbat prin hartoapele unor gandiri prea putin asemanatoare si prea mult divergente, i-am spus adio cu putin timp inainte de finele anului trecut. Nu am suferit, nu i-am deplans lipsa, nu am sesizat golul. M-am simtit chiar eliberata. De povara unor replici adesea nelalocul lor, tainuind rautati ieftine, pe alocuri infantile. Am avut la inceput o temere (aparent) indreptatita ca nu o sa fac fata tavalugului cultural in fata caruia m-ai fi aruncat. Un deceniu in plus atat ca varsta, cat si ca pregatire intelectuala.

Ei bine, m-am inselat! Dialogul nostru nu a fost decat un simulacru perfid. Nu am deprins nimic insemnat de pe urma lui, mi-a cauzat numai nervi si des blessures. Am mai tacut din cand in cand, fiindca m-am convins ca nu suntem in stare sa intretinem un astfel de dialog. Vituperant, m-ai acuzat ca eu sunt cea incapabila de a-l intretine. Cand eu nu mai vroiam de mult asta. Eram mult prea scarbita de simulacrul asta de rahat. Nu eram eu cea incapabila de a-l intretine, tu erai cel care isi etala din plin mai vechile frustrari vitale prin intermediul lui. Sa ne purtam pe mai departe separat dialogurile nostru existentiale! Au revoir et ne m’écris plus!

Gand inopinat 52

Data postarii: by
Reply

Lacrimile tin de foame? Vaicarelile, smulgerea parului din cap, tavalirea pe strazi in zloata? Nord-coreenii prea au plans cu foc. S-au prefacut sau au fost obligati sa sa prefaca. Una din doua. Doar ca sa mai uite de saracia crunta.

Imi vine sa crap televizorul cand trec pe acasa si mi-e dat sa mai surprind scene din cele mai tampite emisiuni de la “Big Brother” incoace! Cine dracu’ a cacat ideea de “Romanii au talent”, “Dansez pentru tine” sau “Vocea Romaniei?” Emisiuni cretine pentru casnice extra pufoase, pentru oligofreni, pentru alde maica-mea si, mai nou, pentru corporatiste pocite. Nu era destul ca maica-mea imi povestea entuziasta de perechile de nuri care danseaza pentru alte perechi de nuri sarmane! nu! chiar mai era loc si de niste Pavarotti care se scalambaie cantand fals! La dracu’ cu astfel de emisiuni de cacat si cu imbecilii care le urmaresc! Cu exceptia maica-mii; e prea bolnava sa se mai lase binedispusa de orice altceva in afara televizorului.

La dracu’ cu vechile traditii!

Data postarii: by
Reply

Sa punem colinde in alimentare de la sfarsitul lui octombrie, sa decoram cu luminite orbitoare si cu beteala stramba copacii de pe strada, sa ne punem dorinte irealizabile in viata asta inca de asta-vara, sa cumparam mult, lucruri inutilizabile, tot ce nu avem nevoie. Si sa plecam cu “Steaua”, nestiind bine versurile si mamaind a paguba, cu doua saptamani inainte de Ajun si cu “Capra” si “Ursul” cu vreo trei inainte de Anul Nou, pe ritmuri de manele si pocnind din cozi de matura.

La dracu’ cu vechile traditii! La anu’ o sa plecam la colindat din martie, cand inca nu au rasarit zambilele

Givenchy si adevarata sa daruire

Data postarii: by
Reply

De la “to give”, adica a darui in speta parfumuri Givenchy; inca nu am le-am intalnit pe preafericitele fufe care sa fi primit toale Givenchy. De unde rezulta englezismul Ghivansi. Un fel se struto-camila afecata. Care ma zgarie teribil pe timpan. Apreciez pe cei care nu pronunta decat un “g”, asteptand senini ca partenerul de discutie sa rosteasca cuvantul sau chiar recunoscand spasiti ca nu stiu sa-l pronunte. M-am saturat de mina afectata, de cunoscatori a frantuzismelor englezite, pe care o afiseaza majoritatea cu atata aplomb! Sa mai prind pe vreunul cum pronunta Ghivansi, tupeist atoatestiutor care este, ca o flegma direct intre ochii ii va fi daruita!