L’univers de la violence nous le retrouvons là où nous ne l’attendions peut-être pas: plus proche de nous.

Nous laissons crever nos vieux comme nous ne laisserions pas mourir nos chiens ou nos chats.

Le grandeur de l’homme est grande en ce qu’il se connaît misérable.

Pascal

Revazut “Apocalypto”… pofta de reimprospatare a cunostintelor de istorie a Americii Latine… plus fixatia de a merge in Insula Pastelui si la Machu Picchu… vise cu moai si cu drumul parcurs in elicopter deasupra Nazcai… cautari pe net despre diversele oferte de circuit in America Latina… ofuscare mare… de unde dracu se pot strange vreo 6000 de euro?… pata pusa si pe Stonehenge… deocamdata niciun vis cu druizi…

Fai dobitoaco care esti, da!, tu ma, dobitoaco din metrou, vaco, nesimtito, pachetel de celulita urcat pe tocuri de pitzi de 10! Cum putusi, fai fata, sa sezi ca nesimtita pe scaun, sa vorbesti patimas, sa gesticulezi, sa razi ca o vita intelectuala si hazlie ce te vrei a fi cu un alt specimen bovin, asezat si el, in dobitociai-i de pascator de tabloid, langa tine, in timp ce exact in fata-ti de fufa de multinationala stateau doi batrani? Cat de nesimtita esti, fai fata? Tu chiar nu te simti?

Inteleg ca te dor picioarele de  la atata plimbat de hartii prin birou, inteleg ca te vrei a fi femeie fatala de Pipera, inteleg ca nu te culci cu cine tre’ daca mergi pana acasa tot cu metroul, inteleg ca stai ca vita cu o plasa de la Zara in brate ca sa vada toti amarastenii din metrou ce bengoasa esti de iti tragi toale de la Zara made in China, insa, insa… vei ajunge si tu ca batranii aia doi, vaco! va veni vremea cand nu te vei mai scalambaia pe toace de 10, cand nu va mai balosa niciun libidinos de coleg dupa tine, in timp ce iti soarbe atat de interesat vorbele din decolteu, cand vei arata ca o pruna uscata si, si… cand iti vei blestema neajutorata zilele de batranica careia nicio vita mai tanara nu se simte sa-i cedeze locul in metrou!

Ai inteles ceva din ce am perorat mai sus, fai fata? Tare mi-e teama ca esti prea vita! Profita cat inca mai poti sa mergi pe toace de 10! Caci “totul e desertaciune si vanare de vant”! Cam subtil pentru tine, nu? Vito!

Progresul, doamnelor si domnilor, e o idee falsa. E, poate, cea mai mare superstitie. Pe cat de comoda, pe atat de periculoasa. Sigur, exista progres in stiinta, in tehnica, in tot ceea ce se leaga de confort, de viteza. Dar am progresat, oare, si sufleteste? Mie imi e greu sa cred ca pe autostrazi suntem mai aproape de sensul vietii decat erau grecii pe cararile unde zeii treceau pe urmele caprelor. Evident, in afara de sfinti, nimeni n-ar dori sa se intoarca in grote. Si cine ar avea chef sa se foloseasca de o caruta ca sa ajunga la Paris? Numai ca problema ar trebui pusa altfel. Nu e insotit, oare, progresul stiintific, tehnic de un dramatic regres interior? Civilizatia a facut din noi niste maniaci ai informatiilor. Vrem sa stim ce s-a intamplat pe mapamond in ultimele cinci minute. Si nu e exclus sa vedem intr-o zi niste sinucideri transmise in direct. (n.ed. se pare ca am ajuns deja la asa ceva)

A cauta sensul vietii e, poate, primul pas pentru a intelege ceva periculos; anume ca viata are sens doar cata vreme nu incerci sa-l afli. Daca te scoli dimineata si te grabesti sa te imbraci si sa pleci dupa treburi, nu e niciun pericol. “Odiosul eu” nu-ti pune probleme. Sta atipit sub grijile si supararile zilnice. Dar cand privesti cerul, cu gandul ca intr-o zi nu o sa-l mai vezi, si incepi sa cauti un rost alergaturilor tale, vanitatilor si ambitiilor din urma ta, esti deja in primejdie. Se apropie momentul cand vei deveni si agasat, si obsedat de tine insuti.

Gide era de parere ca e primejdios sa te cunosti prea bine, ca e daunator sa te studiezi prea mult. Si ma tem ca e ceva adevarat aici. Presupun ca acum stiu ce a vazut Narcis cand s-a uitat mai bine in adancul fantanii. Nu chipul sau! Ceea ce l-a inlantuit intr-o vraja funesta a fost ce a zarit dincolo de chipul sau. Nimicul. Neantul care se casca dincolo de sine. Din acel moment, osanda decisa de Nemesis a devenit definitiva.

Banuiesc ca Narcis a inteles ceva ce legenda nu spune. Si anume ca a te cunoaste nu inseamna a cunoaste ce esti, ci a cunoaste ce nu vei mai fi. Adevar care intotdeauna pedepseste pe cel care-l descopera.

Viata a avut un sens cata vreme n-am tinut sa-i dau unul. In clipa in care am incercat s-o fac, mi-a sunat in urechi, ironica, vorba Eclesiastului despre desertaciune.

Octavian Paler- Calomnii mitologice (Farame din conferinte nerostite)