Ma incearca un sentiment de tot rahatul… ca si cum as trai un cosmar sau as fi protagonista unui horror de mana a paispea… ca ce va urma este de nedescris, de neimaginat, de neconceput, degradant, chinuitor, apasator… ca disperarea-mi va atinge cote maxime… ca voi striga in van divinitatea pentru indurare… ca o voi trage la raspundere pentru suferinta ce va sa vie…
Clatinare pe marginea praspatiei, vertij la inaltime, neputinta de a mai ridica ochii spre cer de frica de a nu mai simti pamantul sub talpi… bizarerii, mizerii, neimpliniri… frica de boala, de suferinta… sila de tot… esec lamentabil…
Welcome to my prison!
daca tu nu lupti pentru tine, nimeni nu o va face in locul tau. asa ca ..LUPTA!
cea pe care o stiu eu nu renunta chiar atat de usor, chiar si "robotica" sa fie:)
Numai luptand vei invinge, curaj!