Linșajul cultural al unei națiuni

Omul care aducea cartea la PRO TV nu o sa o mai adaugă la minunația asta de post cu veleități comercialo-manelistic,deoarece, precum declară cu resemnare tristă domnia sa, pe blogul său, conducerea a preferat după 15 ani să îndepărteze, să anihileze o „emisiune care nu aduce niciun beneficiu financiar postului, indiferent de prestigiul simbolic aferent”. Decizie ipocrită, care vine să adeverească tendința ultimilor ani de a scuti publicul de a se educa, de a se îmbogăți pe plan intelectual și, mai ales, de a gândi.

Publicul nu este doritor de daraveri intelectuale și, mai ales, literare. Publicul pensionar, șomer, casnic, cel care se împotmolește în comentarii literare neroade de pe net, în vederea pregătirii pentru înspăimântătoarea probă de la bac, publicul care scrie cu „k” și „tz” în loc de neaoșele „c” și „ț”, cu un singur „i” la „să fii” și care barbarizează gramatica limbii române într-un mod tragic, mai nou apelând la tot felul de calcuri engleziste, publicul care nu intenționează să cumpere cărți, dar’mite să pășească în vreo librărie, un astfel de public este mai dispus să petreacă ore bune în fața televizorului, pentru a se delecta cu alde Măruță, cu cei care rag la „Vocea României” sau cu cei care taie pătrunjel sub privirile ranchiunoase ale unor așa-ziși bucătari de la „Master Chef”.

Un astfel de public nu este doritor de o asemenea bizarerie de emisiune, nu-i înțelege sensul, d’apoi utilitatea. Un astfel de public se îngrămădește în mall-uri să mănânce de la kfc, în condițiile în care în librăria din apropierea zonei de servire. de abia dacă sunt 3-4 muște pierdute. Un astfel de public nu își ridică semne de întrebare de ce a fost îndepărtat un tonomat de cărți de pe peronul de metrou de la Universitate. E drept, mare parte din titlurile expuse erau lecturi de categorie ușoară, însă printre acestea, din când în când, mai răzbăteau un Kerouac, un Günter Grass, un Hemingway, ba chiar și mult-aclamatul și criticatul „Cimitir” al lui Teleșpan.

Cât privește emisiunea domnului Mihăilescu, îmi aduc aminte cu duioșie cum întârziam de cele mai multe ori la liceu, doar de a nu o rata (pe când era difuzată la ora 8). Ulterior, prin mutarea ei la ora 9, pe urmă 10 și ceva, prin sărirea unor zile de emisie sau prin amânarea multora, îmi devenise de-a dreptul imposibil de a o mai putea urmări. În pluc, nu mare mi-a fost mirarea zilele trecute când am încercat să accesez arhiva online a emisiunii, iat-o de unde nu-i!

Un lucru e însă cert, genul acesta de emisiuni este indicat să prevină abrutizarea completă a unei națiuni. Dacă printre acei mâncători de la kfc din mall se mai trezesc vreo 2-3 (ia bă să intrăm și noi acilișea, că tot e aproape! pe urmă mergem la starbucks…) încă mai există un oareșce loc de speranță. Până și „Nașul” TV difuzează o atfel de emisiune, în tandem cu fetele de la bookblog!

Comments

comments