Huoo! cum poate un astfel de popor sa fie nemultumit? Doar are privilegiul, cam unic ce e drept, de a avea salarii si ajutoare sociale diminuate, un TVA grasut, o economie atat de sublima, incat mai ca lipseste cu desavarsire… Pai unde s-a mai pomenit ca vreo tara din UE sa apeleze la astfel de masuri binevenite? Ziceti voi! Si unde s-a mai pomenit ca seful tuturor incompetentilor de pana acum, ala in care s-a tot aruncat cu pietre de cand mama lui l-a facut premier, ala care a fost centrul tuturor injuraturilor si a blestemelor din mosi stramosi, sa ramana in picioare? Cand tara o ia la vale, cand totul se surpa, cand ne ia naiba cu criza cu tot!

Trecem peste faptul ca: 1. De ce dracu ar trebui sa am musai o pitzipoanca in viata mea, parca nu le vad destul la teveu sau pe strada, pana si la munca am observat ca isi mijesc incetisor ochii pe la unele departamente?

2. Cum mama ma-sii sa o testez, sa-i zic: fai fata! eu inca nu sunt sigura daca tu esti pitzi pe bune sau doar tinzi a fi; ti-am pus pe masa urmatoarele chestii, precum afirma dobitocii astia care au realizat testul, deci intelegi, eu trebuie sa te testez pe tine si de abia apoi pot sa completez online un quiz din asta extrem de inteligent, deci ia alege tu intre: o fusta mai scurta ca batista, un ruj din ala fuchsia turbat ,niste cizmulite imblanite roz; in principiu, mult roz! Deci trebuie sa alegi intre roz si mai mult roz, posibil combinat cu auriu sau orice sclipicios! Numai astfel as putea sa te testez!

3. Nu prea obisnuiesc sa imi numesc prietenele drept “pretene”, sa folosesc arhaisme, regionalisme din Moldova, Ardeal sau ce naiba or fi.

4. Daca as umbla cu unele pitzi, ori eu m-am tampit in ultimul hal daca am ajuns sa ma afisez cu kitsch-ul, cu superficialitatea, cu lipsa crunta de neuroni la brat, ori sunt si eu o pitzi ca si ele, am poze de vacuta lasciva si botoasa pe haifaiv, postez mesaje din alea scremute din haurile cerebelului: “sa moara toate fufele si banalele de invidie finca io sunt cea mai tare si ele ca mine nu este”, sau ceva de genul asta, ma invart prin cluburi din astea literare, aaa, pardon, de noapte, cu un Gigi cu brandu’ cat casa, am pretene la fel de sclipicioase si rozuite cu care merg in mol la soping etc etc. Doamneee! ar fi cel mai inspaimantator cosmar al tuturor timpurilor! Inca ma bazez pe celebrul dictum al meu: decenta moare ultima! Bonitas non est pessimis esse meliorem!

5. Oare aia care fac astfel de teste chiar se strofoaca sa scoata niste perle de genu’ asta, nu? Ia sa vedem cu ce putem sa-i mai testam/uimi pe unii! Fiindca originalitatea ne iese pe nari si prin cur, propunem sa venim cu niste chestii din astea la zi, tocmai la tanc ca sa testam starea natiunii, gen: Tu ce faci cand nu mai ai bani de paine? Ce faci in cazul in care ramai somer? Ai vrea sa renunti la drepturile tale de autor? Chiar daca foamea nu-ti da pace, cat mai ai IQ-ul?  Vrei sa afli cand mori? Cum ai incerca sa te sinucizi? Ai vrea sa incendiezi Palatul Victoria si de ce? Ai vrea sa vorbesti fluent si cu tupeu nu una, ci toate limbile pamantului, in numai 7 zile? si cand te gandesti ca unii chiar sunt platiti pentru asta!

6. Dau cu reject la tot ce am afirmat mai sus! Pe bune! Fiindca mi-am gasit modelul de urmat, muza cu care vreau sa seman, idealul meu de feminism, de stil, de superbitate, ah!, de toate! Ca ea vreau sa fiu, sa ajung, sa devin, sa ma transform, sa ma schimb, sa ma dezvolt, sa ma metamorfozez, sa ma infatisez! O, Doamne, unde te-ai ascuns pana acum, Venera, gratie divina, model antic grecesc de frumusete rapitoare?! Cum numai tu, fermecatoareo, poti sa te armonizezi asa de bine cu natura, cu fiecare vietate a ei! Cum numai tu! Click pentru convingere!

Sa fim noi insine sub stelele noastre si sa-i lasam si pe altii sa fie tot ei insisi sub stelele lor.

Lucian Blaga

Hai sa fim seriosi! Cred ca si creieru-ti s-a pufosat de nu mai distingi realitatea! Nu iti mai imagina cozi de iepurasi blanosi, nu te mai visa scaldat in falduri de matase si in bulbuci de spuma de baie, realitatea e una singura, e urata, repulsiva, dezamagitoare, e bleah! e cah! nu exista servetele pufoase, asta ca te intrebi de ce te tot iriti cand iti sufli mucii iarna, nu exista hartie igienica care sa iti dezmierde curul, nu exista alimente care sa iti mangaie intr-o orgie gustativa de nedescris cerul gurii, nu exista pulovare pufoase, exista doar alea in care asuzi ca porcul, in care te simti cel mai incomod, nu exista cearsafuri in care sa te scufunzi de atata beatitudine, nu exista spumant de baie care sa-ti invalure corpul intr-un invelis pufos de clabuci… nu exista, fraiere, si punct! o sa mori tot cautand pufosul absolut iar daca o sa il descopri o sa fie mult prea tarziu!

L’univers de la violence nous le retrouvons là où nous ne l’attendions peut-être pas: plus proche de nous.

Nous laissons crever nos vieux comme nous ne laisserions pas mourir nos chiens ou nos chats.

Le grandeur de l’homme est grande en ce qu’il se connaît misérable.

Pascal

Inteleg ca te dor picioarele de  la atata plimbat de hartii prin birou, inteleg ca te vrei a fi femeie fatala de Pipera, inteleg ca nu te culci cu cine tre’ daca mergi pana acasa tot cu metroul, inteleg ca stai ca vita cu o plasa de la Zara in brate ca sa vada toti amarastenii din metrou ce bengoasa esti de iti tragi toale de la Zara made in China, insa, insa… vei ajunge si tu ca batranii aia doi, vaco! va veni vremea cand nu te vei mai scalambaia pe toace de 10, cand nu va mai balosa niciun libidinos de coleg dupa tine, in timp ce iti soarbe atat de interesat vorbele din decolteu, cand vei arata ca o pruna uscata si, si… cand iti vei blestema neajutorata zilele de batranica careia nicio vita mai tanara nu se simte sa-i cedeze locul in metrou!

Ai inteles ceva din ce am perorat mai sus, fai fata? Tare mi-e teama ca esti prea vita! Profita cat inca mai poti sa mergi pe toace de 10! Caci “totul e desertaciune si vanare de vant”! Cam subtil pentru tine, nu? Vito!

Progresul, doamnelor si domnilor, e o idee falsa. E, poate, cea mai mare superstitie. Pe cat de comoda, pe atat de periculoasa. Sigur, exista progres in stiinta, in tehnica, in tot ceea ce se leaga de confort, de viteza. Dar am progresat, oare, si sufleteste? Mie imi e greu sa cred ca pe autostrazi suntem mai aproape de sensul vietii decat erau grecii pe cararile unde zeii treceau pe urmele caprelor. Evident, in afara de sfinti, nimeni n-ar dori sa se intoarca in grote. Si cine ar avea chef sa se foloseasca de o caruta ca sa ajunga la Paris? Numai ca problema ar trebui pusa altfel. Nu e insotit, oare, progresul stiintific, tehnic de un dramatic regres interior? Civilizatia a facut din noi niste maniaci ai informatiilor. Vrem sa stim ce s-a intamplat pe mapamond in ultimele cinci minute. Si nu e exclus sa vedem intr-o zi niste sinucideri transmise in direct. (n.ed. se pare ca am ajuns deja la asa ceva)

A cauta sensul vietii e, poate, primul pas pentru a intelege ceva periculos; anume ca viata are sens doar cata vreme nu incerci sa-l afli. Daca te scoli dimineata si te grabesti sa te imbraci si sa pleci dupa treburi, nu e niciun pericol. “Odiosul eu” nu-ti pune probleme. Sta atipit sub grijile si supararile zilnice. Dar cand privesti cerul, cu gandul ca intr-o zi nu o sa-l mai vezi, si incepi sa cauti un rost alergaturilor tale, vanitatilor si ambitiilor din urma ta, esti deja in primejdie. Se apropie momentul cand vei deveni si agasat, si obsedat de tine insuti.

Gide era de parere ca e primejdios sa te cunosti prea bine, ca e daunator sa te studiezi prea mult. Si ma tem ca e ceva adevarat aici. Presupun ca acum stiu ce a vazut Narcis cand s-a uitat mai bine in adancul fantanii. Nu chipul sau! Ceea ce l-a inlantuit intr-o vraja funesta a fost ce a zarit dincolo de chipul sau. Nimicul. Neantul care se casca dincolo de sine. Din acel moment, osanda decisa de Nemesis a devenit definitiva.

Banuiesc ca Narcis a inteles ceva ce legenda nu spune. Si anume ca a te cunoaste nu inseamna a cunoaste ce esti, ci a cunoaste ce nu vei mai fi. Adevar care intotdeauna pedepseste pe cel care-l descopera.

Viata a avut un sens cata vreme n-am tinut sa-i dau unul. In clipa in care am incercat s-o fac, mi-a sunat in urechi, ironica, vorba Eclesiastului despre desertaciune.

Octavian Paler- Calomnii mitologice (Farame din conferinte nerostite)