Sa fii empatic, sa iti pese cat de cat de cei din jur, sa incerci sa le alini suferinta macar cu o vorba buna, sa le vii in intampinare, sa mai iesi din nesimtirea si indiferenta ce ti-au devenit intre timp adevarata platosa… Sa faci naibii niste gesturi, zic eu normale, ca doar d-aia cica suntem animale sociale…
Azi i s-a facut rau unei colege la serviciu… privindu-i fata descompusa, mi-am adus aminte ca mai ani in urma mi s-a intamplat si mie sa am o cadere de calciu la metrou… Insa, spre deosebire de colega, care a primit ingrijirile cuvenite, nu a fost nimeni atunci sa ma ajute sa ma ridic, sa imi ofere apa sau mai stiu eu ce… NIMENI…
De ce naibii am devenit atat de indiferenti? Mi-aduc iarasi aminte de socul simtit cand am pasit pentru prima oara in micul, dar execrabilul Paris… Venind dintr-o urbe mai mica si, ce e drept, in multe privinte, mult mai civilizata, am ramas neplacut surprinsa de cat de grabiti, nesimtiti, barbari in “cuget si in simtiri” pot fi unii bucuresteni, urmarindu-si doar propriile interese sau, ma rog, cai de urmat… No offense!
De altfel, intentionez sa o aduc si pe mama aici, pentru ca nu se mai poate descurca singura… Sufera de scleroza in placi, aviz cretinilor care o confunda cu schizofrenia!… In halul in care merge, mai mult ca sigur ca nici un bucurestean ciumeg cu masina straineza nu ar astepta-o sa traverseze trecerea de pietoni, ar fi bruscata, imbrancita… Si ce e mai dureros, nimeni nu ar avea rabdarea necesara sa o ajute… Spre deosebire de Ploiesti; si nu mint cand afirm ca nu o sa vezi pe acolo, oricat de grabit ai fi in calitate de sofer, frustrati claxonand isteric, depasind neregulamentar, injurandu-se, batandu-se etc… Vai de mama lui de mic Paris isteric si isterizant…
Oare apa potabila, aerul respirat, culoarea cerului sa fie cauza unor astfel de stari “maladive”, de iesiri ce nu isi iau locul? Oriunde intorci capul, poti citi stresul, nervii care o iau razna in privirile celor din jur… Esti servit cu sila, doctorii te lasa sa zaci prin spitale, asta in caz ca nu esti plimbat pe la mai multe, liceenele se apuca de facut filme porno, scolarii, ca nu mai are niciun sens sa ii numesti liceeni, de vreme ce incep si ei de la o varsta frageda, vin cu sabii ninja la scoala sau cad in coma alcoolica frecvent, vanzatoarele crizeaza daca ai tupeul sa pui sub semnul intrebarii calitatea produsului servit, a serviciului prestat, a mamei ei de viata si de tot… Lume nebuna, nebuna!
Pai atunci cum naiba sa ma mai mire cand vad oameni gata sa se paruiasca dis de dimineata in aglomeratia de la metrou, doar pentru ca unii traverseaza mai incet pasajul de la unirii? Sau cand vad proaste care cheama liftul in sens invers, doar de “fun”? Sau cand vad aurolaci in stare de euforie, batrane cautand in tomberoane pe drumul spre casa?
Iar cand mai lesina o duduie pe strada e de-a dreptul hilar, ori e drogata, ori cine stie de ce boala contagioasa sufera… Se uita insa ca si astia din jur, bucurestenii get beget, sufera de o boala mult mai grava… Se numeste INDIFERENTA si se pare ca inca nu s-a gasit remediu pentru ea, atat timp cat viata asta are un ritm mult prea galopant in conceptia multora…
Insul care nu se are decat pe sine ca scop traieste într-o dezolanta tautologie sufleteasca.
Paleologu
Putini inteleg ca evolutia noastra este in stransa legatura cu mediul in care traim, cand o sa intelegem ca avem o responsabilitate nu numai fata de noi, dar si fata de tot ce ne inconjoara(oameni si nu numai); cand o sa intelegem ca asta inseamna sa fii OM o sa fim destul de departe pe scala civilizatiei. Uite un filmulet despre un individ care aduce zambete celor din jur si care reuseste sa-si depaseasca greutatile si, si, si mai multe nu zic. Vizionare placuta!
Dragut… Dupa vizionare, am o stare parca de mai bine… Interesanta ideea, din pacate mai avem inca mult de asteptat pana sa “smile” si noi cu adevarat, pana sa ne consideram noi insine “great”, “amazing” si cate si mai cate… Ms pentru micul pont
dap, mai e mult pana acolo, pana sa intelegem ca adevarata fericire e in interior si nu in afara. Cu cat o cautam mai cu ardoare in exterior, cu atat o sa ne indepartam mai mult de ea.. (sunt mai multi care au scris asta, probabil stii asta deja.. eu doar subscriu
)