Mi-a fost dat sa aud, in ultimele zile, povestea unor cazuri ale naibii de nedrepte! Cumva nu sunteti multumiti cu ce aveti, aspirati nu neaparat la mai bine, cat la mai mult, bombaniti mereu, considerati ca soarta e nedreapta cu voi fiindca aveti un job, respectiv un salariu de rahat, numai o masina, numai un apartament amarat intr-un bloc vechi, numai un papagal sau o pereche de ghete de anul trecut?
Ei bine, se poate si mai rau! Unii se omoara pentru o bucata de paine si o gura de apa prin Haiti, grecii sunt knock out, noi… ne zbatem nu sa traim, ci sa supravietuim!
Prietenii unei colege de serviciu sunt in somaj de o gramada de timp, nu au nici ce sa mai puna pe masa… colega le duce in fiecare duminica mancare… altii stau cu cei trei copii, dintre care ultimul proaspat botezat, intr-o camaruta ca vai de mama ei intr-un camin de nefamilisti… insa mai au puterea de a surade, de a se uita cu dragoste unul in ochii celuilalt, de a spera… o alta familie isi duce veacul intr-un garaj din Navodari… cu cateva biete gaini alaturi…
Tot mai sunteti nemultumiti de ce aveti?
Madalina, oamenii tanjesc intotdeauna spre mai mult si mai bine! Conteaza punctul de referinta! Nu-i poti blama pe cei care au o masina ca o vor pe a doua cum nu-i poti blama pe cei ce au 5 case sa mai vrea una! Nu zic ca e corect, nu zic ca e bine, dar multumirea este relativa – atat in plan economic cat si in planul “eu-lui” (autoperfectionare, depasirea propriei conditii s.a.m.d.)
Foarte corect! Am scris nu neaparat din perspectiva lor, cat dintr-a mea, mai nou, confruntandu-ma cu nspe mii de motive de nemultumiri profesionale (job, implicit salariu, de cacao!)! Sta in firea omeneasca sa vrei din ce mai mult, cu conditia, insa, sa nu uiti ca poate si persoane ca cele din cazurile expuse mai sus, sunt de o mie de ori mai indreptatite, sa vrea mai mult, mai bine etc
Sunt cazuri la care prima mea reactie a fost sa inghit in sec! Din pacate, or sa fie tot mai multe…