Cica vreo 80% dintre romani isi conserva mancarea, fac provizii de iarna prin camari, isi umplu pana la refuz frigiderele, mananca de la borcan, pun de o sarmaluta cu varza din butoi, isi condimenteaza ficateii, isi acresc cerul gurii si simtamintele…
Pai si atunci criza in ce se mai masoara? In borcanele din camara, in carnatii din frigider, in sacul cu cartofi de pe balcon, in sticlele de tuica dosite pe sub masa, in funia de usturoi ce se balagane in grinda, deasupra usii? In babele de care te lovesti la piata, in sacosele pe care le tarasc cu eroism, in castravetii cocarjati si in rosiile fara gust, in carucioarele pline din Carfur, in salariile, bonurile de masa si pensiile care se evapora in aceeasi zi, in cumparaturile furibunde din preajma sarbatorilor de iarna?
Sau in dulceata lu’ mamaie din copilarie, in gogonelele ei, in salata de boef de atunci?
Romanul e strangator sau doar prevazator? Mancaruri traditionale, fie ele si conservate/ fast food-ul de la coltul strazii?