Category Archives: Ziceri de vază

Omul-masa si impunerea dreptului mediocritatii

Data postarii: by
Reply

Masa este “omul mediu”. Si ceea ce era o simpla cantitate – multimea – se converteste într-o valoare calitativa: calitatea comuna, omul nediferentiat de ceilati semeni, repetând un tip generic. Omul-masa se simte “ca toata lumea”, nu-i încercat de nelinisti, ci se simte în largul sau când se gaseste asemanator cu ceilalti. Ori tocmai acest tip de om decide în epoca noastra.

José Ortega Y Gasset

E trist cum Ortega Y Gasset a prevazut atat de fidel viitorul societatii noastre in urma cu vreo 8 decenii! Trebuia sa apara oare un Diaconescu care sa-si propuna cu mandrie OTV-izarea unei tari intregi? Ar fi mai putin blamabila pretentia lui de a a institui “mediocritatea insasi ca un drept”? Sau chiar apostolatul unui Beigbeder de a-i determina pe cei multi sa umble nauci dupa fericirea consumerista (ca tot ii citesc pamfletul la adresa publicitatii manipulante)?

Stefan Iordache, Kazantzakis, mangaierea apei si a Soarelui

Data postarii: by
Reply

Da, mi-e frică. Mulţi oameni îşi doresc să moară în somn. Dar eu aş vrea să ştiu când mor, chiar dacă m-aş chinui. Poate mai există o şansă. Vreau să lupt cu moartea. Vreau să o văd, să o simt. Am să plec, totuşi, cu regretul că nu am copii. Eu am considerat că înainte de toate e arta mea. Acum, îmi dau seama că aş fi avut timp şi pentru artă, şi pentru copil. Dar e prea târziu. Oi vedea cum m-oi descurca. Vorba ceea: fiecare moare singur. Kazantzakis spunea: «Pământul e femeia care aşteaptă să fie fecundată de ploaie, de apă. Şi deasupra tuturor – măria sa Soarele». Probabil că, atunci când voi fi pământ, voi simţi şi mai bine mângâierea apei şi mângâierea Soarelui… .

Stefan Iordache

sursa citat

Johnny Raducanu si spectacolul amintirilor

Data postarii: by
Reply

Am zeci de fulare… Ştii unde le ţin? În pian, domnule! Am pianul burduşit de fulare, să nu-mi deranjez vecinii de bloc. Şi degeaba, că tot bat în ţeavă, dracu’ s-o ia de garsonieră! Ei bat, bat şi eu, o dată am bătut aşa de tare, că s-a spart ţeava, inundaţie, a venit administratorul, eu am plecat de-acasă, le-am lăsat uşa deschisă să se descurce… Unde sînt vremurile de altădată? Îţi închipui dumneata, cînd m-am mutat în blocul ăla, era un bloc de artişti, domnule! Poeţi, pictori, muzicieni… Mi-aduc aminte, cîntam tot timpul, într-o dimineaţă am cîntat pînă la patru, iar cînd m-am oprit, m-a sunat un prieten poet de la etajul doi: Johnică, de ce te-ai oprit, mai cîntă, bre, că nu pot să dorm altfel!». Şi eu stau la şapte, domnule, îţi dai seama?! Dormeau cu uşa deschisă, doar să m-audă cîntînd! Şi acum, îmi bat unii în ţeavă… Un căcat, domnule, ascultă-mă pe mine, un maaare căcat!

Johnny Raducanu

sursa citat

Anacronicul Don Quijote

Data postarii: by
4

Vă înşelaţi, cred eu, dacă vă închipuiţi că dragostea cavalerească mai e un subiect interesant într-o vreme ahtiată de pornografie. Lumea vrea să audă bârfe deocheate, secrete de alcov, nu tiradele unui bătrân nu prea zdravăn la minte care umblă după năluci. Ca sa folosesc o expresie la modă, Don Quijote nu face „rating”. E doar celebru. Romanul lui Cervantes e „citat”, nu „citit”.

Octavian Paler

sursa

Blanda impaciuire

Data postarii: by
Reply

Farmecul subtil al batranetii! Delicatea spiritului francez!

Actriţa Madeleine Brohant, celebră în vremea ei, dar care îşi trăia ultimii ani într-o sărăcie lucie, locuind la etajul patru al unui bloc uitat de vreme din Strada Rivoli. Unul dintre puţinii prieteni care-i rămăsese credincios se plângea într-o zi, gâfâind din greu, de dificultatea de a urca scările. „Dar, dragul meu, i-a răspuns artista, doar scara asta mi-a mai rămas ca să fac inimile să bată mai tare !”

 

Andreï Makine 

As happy as a fish can be

Data postarii: by
Reply

I’m not happy. But I feel comfortable. You know, I’m like a fish, and I’ve got my aquarium. It has it’s limits, but I don’t accept them. For me they’re just symbolic. Of course like everyone I’m fenced in all around by things, and in myself. But I’ve got my aquarium, and I like it, and you’re welcome to come visit me inside it.

Ingmar Bergman

http://www.signandsight.com

An artist must eat his animals

Data postarii: by
Reply

An artist practices therapy on himself, and he shouldn’t have a bad conscience about it. A tiger doesn’t have pangs of guilt when it eats a beautiful animal. The artist has to eat his animals. That’s all part of it. We have to have the best conditions for our work. An artist must be free. Or else you can forget it.

Ingmar Bergman

http://www.signandsight.com

Switched on/ switched off

Data postarii: by
1

I arrived at the conviction that you live, you are switched on, and then suddenly one day, you are switched off. That is an existence and then a non-existence. And this fantastic time, from birth to death, contains everything, the cruel, the beautiful, the immense, the unlikely, the atrocious, it’s all there. And I find that fabulous. That’s enough for me.

Ingmar Bergman

http://www.signandsight.com

Conformism contabil

Data postarii: by
Reply

Mă întreb dacă e oare mai mişto să-ţi închei zilele reglându-ţi relaţia cu lumea asa cum o face un contabil atunci când calculează „intrările” şi „ieşirile” dintr-o firmă… Steinhardt avea dreptate când spunea că diavolul este un contabil. Existenţa noastră e o glumă. În primul rând trăim, şi de-aici toate problemele… Şi, trăind în interiorul comunităţii, apare tentaţia integrării şi reflexul mimetic. Şi poţi aluneca foarte uşor în ficţiunea propusă de celălalt. Ajungi la conformism şi, intrând în rândul lumii, dispari.

Cristi Puiu

www.adevarul.ro