Pe trotuarul din dreapta, bărbați cu steaguri și cu pancarte. Protestatari. Se îndreaptă în tăcere, cu pași hotărâți spre Universitate. Că se vor deda în câteva ore la acte de vandalism, e cu totul altceva.
Pe trotuarul din stânga, la Coloanele de la Romană, adunătură de câini. Se adulmecă la fund și dau din cozi șuie. Pentru ca apoi să mârâie și să-si arate colții a ranchiună. Fiecare cu felul lui de a protesta!
- Ai intalnire diseara, fata? (botic rosiatic spre botic rozaliu)
- Da, fata, cu magazinele! (ambele boticuri se hlizesc amuzate)
Sau un leu. 1 Ron faramitat. Fragmentat. Bucatele dintr-o bancnota de 1 Ron. In pasajul infect dintre Unirii 1 si 2. De la o posibila deflagratie. O bomba care a maturat tot in cale-i. Cand e aglomeratia cea mai mare. Nu se vad membre sfartecate sau mate imprastiate. Caci nu da bine. Dar ce va imaginati? Sadicilor! Dezaxatilor! Nu va puteti multumi doar cu fragmente de bancnote crampotite? De cand e musai sa se lase si cu sange?
Unul extrem de redus. Mereu m-am intrebat si nu incetez sa ma intreb si azi de unde are bani melteanul. Bani pentru satisfacerea universului sau limitat. Vreo 20 ron. Univers compus din patru lucruri, ca doar le-am numarat cu grija:
De fapt, traiasca toti flocii de pe mainile sau din mustata tuturor femeilor! Cum cacat sa apari cu ditamai mustata, cu sprancene neepilate, cu o blanita pe maini? Cum cacat sa ai o manichiura impecabila cand mainile-ti se sufoca de atata pilozitate, cum cacat sa folosesti un ruj aprins cand deasupra buzelor se iteste o mandrie de mustacioara, pana corbului? Sa dea dracu’ daca mi s-ar scula daca as fi barbat! M-as gandi, aflat deasupra ei, cum sa-i rad mai bine mustata, cum s-o supun la cazne, epilandu-i bratele, cum sa-i torn dracului ceara pe ochi! Nesimtito, mai ai pretentii si ca esti de la oras! Chiar nu ti-a zis nimeni ca e inestetic, nici macar boul care te-a initiat in pozitia misionarului, fix un minut, sau macar prietena cea mai buna, o nesimtita mai putin paroasa?! Aloo, fataaa, nu da bine! Rada-te dracului!
Mi s-a comunicat de-a lungul vremii cum ca sunt o fire rece, mandra, mult prea calculata, mult prea expeditiva si ca zambesc arar. Ca o fi, ca n-o fi asa, asta e!, unii si-au mai schimbat parerea intre timp. Ma rog, persoanele pe care nu le tolerez prin preajma in continuare si carora le raspund sec, dand dovada de o acreala extrema, sunt promoteritele sau asistentele de magazin, in speta, din magazinele tip beauty.
Promoteritele m-au agasat si cat timp am fumat, doarece imi recomandau niste tigari pe care nu le-as fi fumat nicicand, nici acum, cand nu mai fumez. Mi s-a intamplat sa fiu intrebata de mai multe ori de catre o singura duduie, de vreme ce m-am fatait cateva ore prin acel magazin. Aceeasi situatie cand vine vorba de sampoane, paste de dinti, spaghetti, tampoane, ciocolata amaruie etc. Astfel ca am inceput sa le evit cu gratie; ocolesc standurile unde troneaza respectivele, intorc carutul la 180 grade sau trec grabita pe langa ele, fara a le oferi posibilitatea de a deschide gura macar. Basca ca mai toate sunt imbracate intr-o maniera pervers de provocatoare!
Asistentele din parfumerii sunt reale incurca-lume, habar nu au ce produse sunt expuse pe standuri, habar nu au ce contine un anume produs, recomanda sampoane pentru par uscat, cand eu am pretentia la unele pentru par cu tendinta de ingrasare, recomanda parfumuri ale caror note constituente sunt exact opusul celor pe care le caut eu etc. Evit si astfel de gasculite, gasculite care uzeaza cu nerusinare de testerele destinate clientilor. Sau care tracaseaza prin recomandari inoportune (“parfumul x la promotie, daca il cumparati, primiti si un pouch, si o lotiune de corp, insa ar mai trebui sa achizitionati produse de inca minim 200 Ron, pentru a beneficia de aceasta promotie”; mori!), insa care, exact in momentul in care ai mai multa nevoie de informatia ajutatoare, dispar ca prin farmec. Ca o adevarata turma de gasculite.
Ar mai fi cele cu sondaje de opinie pe strada sau cele care impart fluturasi. Insa, in cazul acestora, sunt si mai grabita pentru a le mai remarca!
Astfel ca pledez pentru o lume lipsita de astfel de specimene, devenite exponate ale promotiilor si reducerilor de tot felul! Jos cu promotia! Jos cu sclavagismul promotional! 
Timp necrutator. Se scurge implacabil, oricat de mult ne-am impotrivi, oricat de mult l-am soma sa nu mai curga, oricat de mult l-am ameninta, oricat de mult l-am ruga, oricat de mult l-am blestema. Blestemat sa fie! Mai ciupim din el, mai incercam sa-l fentam, mai incercam sa economisim din bruma-i mizera. Trecem pe rosu. Nu stim sa mai asteptam. Suntem mereu pe fuga. E de ajuns sa paseasca un berbec din asta, prea nerabdator, prea nechibzuit, prea frustrat, pentru ca turma sa il urmeze necugetat. Berbecul e ori gelat, sprayat, ciungos, ochelari de soare, ori nea Gigi, burdihan cat un butoi, transpirat, chel in moalele capului, imbracat la mana a doua, ori corporatista matinala, gratioasa ca o balena gestanta, carand in spate un laptop, imbracata in fustita de marime foarte decenta si in camasuta scrobita impecabil. Am fentat timpul! L-am usurat de cateva secunde blestemate pana s-ar fi facut culoarea aia verzulie! Le-am economisit doar pentru a ni se inchide in nas usile de la metrou! Deh, pacatosul ala de semafor e de vina! Data viitoare o sa fim mai prompti, o sa facem slalom printre masini, o sa, o sa…
Incerc sa imi imaginez daca doamna de azi dimineata, cu sarmalutele-i permanentate, cu ochii paclosi de atata kohl negru, cu buzele strident incondeiate, cu bluza de voal, cu sandalele imposibil de precizat carei decade i-ar corespunde, ar fi fost atinsa vreodata, macar in treacat, de o umbra pala de originalitate! Daca i-ar fi strafulgerat prin capsorul permanentat maiestru de un alt spirit desuet, lucrator la acelasi coafor de cartier de dousda ani incoace, ca modelul comunist al “”sarmalutelor” a pierit de mult, ca efectul de “”smokey eyes”" este total neracordat la realitatea matinala a orei sapte, ca unele toale sunt numai bune de aruncat la gunoi, de prea demodate ce sunt! O garderoba atat de desueta, numai buna de tinut la naftalina, incat mai ca devine de nepretuit! Nostalgie a tineretii sau doar confuzie intre epoci? Neputinta de a se dezbara de trecut, mania de a considera ca sintagma”"era mai bine”" se aplica chiar si cand vine vorba de stilul vestimentar sau neincrederea intr-un astfel de viitor? E ca anacronismul e triumfator oricum?
Strada monstruos ciupita de reparatii. reparatii de vazul lumii. lucrari care treneaza de luni bune. ritmul de melc handicapat cu care se misca orice in tara asta. “fa-te ca lucrezi.” mai trage o dusca. e intre doua varste. salopeta mai sa plesneasca pe burdihanu-i multumitor. lasa un dampf irespirabil dupa el. un dampf de votca amestecat cu transpiratie. transpiratia statului pe bordura si a datului cu parerea. doar ne caracterizeaza atat de bine. lopata e aruncata cat colo. sticla de votca, golita deja pe jumate, sta ascultatoare langa bordura. e dimineata. corporatistele incep sa apara. ocolesc gratios gropile lasate de izbeliste. muncitorul face aprecieri la adresa bucilor. votca ii dezleaga limba. are timp si de rasfoirea unui “Click”. alte tate il incanta pe la primele pagini. se scoala agale. scuipa a ciuda. pune mana pe lopata. va sa inceapa ora/ziua de munca. casca a sila. jumatea de votca ramasa il imbie alene. lasa, e mai buna la pranz cu o franzela si niste felii de salam. are grija sa o puna la umbra unui copac. ce naiba, sa nu se incalzeasca prea tare. altfel n-ar mai trage la somnul de dupa-masa. altfel si-ar iesi din obisnuinta. altfel s-ar duce dracului bunatate de placere existentiala.