Stateam eu la masa, bine mersi, infulecand de zor, cand imi cazura ochii pe ambalajul unor servetele de masa din fata-mi… servetelele de masa “Pufina”… incepui sa derulez rapid prin capatana cate astfel de denumiri pufoase am mai intalnit pana acum, denumiri ce nu au nicio legatura, de altfel, cu realitatea asta scarbos de cruda… pufos, pufina, pufulet, pufisor, puf, pufit… servetele nazale “Puf”… hartie igienica… pufuleti… ciocaletele “Magura”… paine proaspata… absorbante… chiloti… Danone Cremoso (ala era si pufos, sau doar cremos?)… lenjerie de pat… pulovare din lana… fulare… caciuli de blana… iepurasi de jucarie… pisici persane… papuci… gel de dus… Coccolino…  ho, ho, stop! deja scanezi prea mult! ti s-a intamplat pana acuma sa mori din placerea pura de a savura, pipai, simti, privi ceva incredibil de pufos? ti s-a intamplat sa consideri ca pana la un moment dat ai trait inutil in cautarea/asteptarea pufosului absolut, iar cand ai si dat peste el, sa consideri ca gata! ai o viata implinita, ca nu mai vrei nimic de la ea, bla bla…

Hai sa fim seriosi! Cred ca si creieru-ti s-a pufosat de nu mai distingi realitatea! Nu iti mai imagina cozi de iepurasi blanosi, nu te mai visa scaldat in falduri de matase si in bulbuci de spuma de baie, realitatea e una singura, e urata, repulsiva, dezamagitoare, e bleah! e cah! nu exista servetele pufoase, asta ca te intrebi de ce te tot iriti cand iti sufli mucii iarna, nu exista hartie igienica care sa iti dezmierde curul, nu exista alimente care sa iti mangaie intr-o orgie gustativa de nedescris cerul gurii, nu exista pulovare pufoase, exista doar alea in care asuzi ca porcul, in care te simti cel mai incomod, nu exista cearsafuri in care sa te scufunzi de atata beatitudine, nu exista spumant de baie care sa-ti invalure corpul intr-un invelis pufos de clabuci… nu exista, fraiere, si punct! o sa mori tot cautand pufosul absolut iar daca o sa il descopri o sa fie mult prea tarziu!

S-a intetit… a inceput sa imprastie virulent frunze galbui, pene, petale, nori… s-a strecurat mai intai pe sub fuste, a ravasit parul doamnelor, le-a zvantat rujul de pe buze… e iz tomnatic… e iz de ultimele scaparari de vara, de soare, de piersici, de bronz… e iz de gutui parguite, de falfait de pasari migratoare, de borcane prin camara, de cerneala… e iz de schimbare… racoarea diminetii cand scoti capul pe geam si te intrebi cum de a putut vara sa-si ia talpasita asa repede… inserarea care nu se mai furiseaza ca acum ceva vreme, ci da buzna direct in case si-n suflete… vant de toamna… vant de schimbare…

Revazut “Apocalypto”… pofta de reimprospatare a cunostintelor de istorie a Americii Latine… plus fixatia de a merge in Insula Pastelui si la Machu Picchu… vise cu moai si cu drumul parcurs in elicopter deasupra Nazcai… cautari pe net despre diversele oferte de circuit in America Latina… ofuscare mare… de unde dracu se pot strange vreo 6000 de euro?… pata pusa si pe Stonehenge… deocamdata niciun vis cu druizi…

Stiti ce e frumos cu o schimbare? nu ca aduce ceva nou, mai frumos, mai nesperat de bun… nup! ci ca te ajuta sa scapi dintr-un rahat in care te tot scaldai de la o vreme incoace, de care ti-era scarba si pe care il simteai mereu sufocant de omniprezent… bla, bla… am spus mereu ca e cazul si e timpul pentru o schimbare… si uite ca nu am avut parte de ea cand am tanjit cel mai mult… a venit pe nepusa mare, cand mai ca mi se inecasera toate corabiile… fiindca asta e farmecul diversului… a schimbarii atat de dorite… si pe care o apreciez din plin…

“Nu mai fi atat de negativista!”… sfatul unei colege… tocmai cand sunt pe punctul de a imbratisa schimbarea… doar atat! o sa incerc, o sa… apreciez oricum!

De cand ne-am intersectat existentele… de cand te-ai incumetat sa mi te alaturi in acest galop existential zilnic… de cand ne-am cunoscut… de cand mi-am deschis sufletul… de cand m-ai vazut cu adevarat dezbracata de artificial, prefacatorii, ingrijorari… de cand mi-ai acceptat mironisita asta de sanatate subrezita… de cand m-ai tinut in brate… de cand nu am mai sperat la nimic si totusi m-am inflacarat… de cand am redescoperit simplitatea si frumosul… de cand… la multi ani, iubitule!