Iarna este iarnă. Primăvara sunt inundaţii. Vara, caniculă. Toamna, plouă prea mocăneste. Iar ne lamentăm, nu-i bine! Iar înjurăm natura! E vina anotimpurilor că sunt anotimpuri? Mai ales a iernii că e iarnă? A noastră că am uitat cum mai e iarna?
Cine a stabilit asta? Familia, școala, biserica, cel de sus? 12 ani de școală. Plus o facultate. Hai și un master! Dă bine în cv. Dacă mai lucrezi și din timpul facultății, dacă te mai implici și în nu știu câte căcate de voluntariate, de internship-uri, de work&travel-uri, cu atât mai bine! Carieră de succes o să scrie pe fruntea ta. Vei fi dat de exemplu altora care sunt nevoiți să se conformeze. Fiindcă așa trebuie.
De ce oamenii obișnuiți, ăia care vor lucra 12 ore pe zi în corporații de rahat si care nu au timp să-si sufle nici mucii, ăia de ce nu se intreaba: băi frate!, dar de ce trebuie să muncesc aici? de ce trebuie sa termin facultatea la 22, masterul la 24, MBA-ul la 30, sa ma căsătoresc tot atunci, să fac un credit ipotecar la 31 și un copil la 32, să văd Rio de Janeiro la 35 și Tibetul la 40? De unde până unde practica asta socială? De ce să fiu ca x, de ce să fac ca y, de ce să vreau să fiu și să fac ca z? De ce? de ce?
Să-l împușcăm pe alde Rousseau. E de ajuns oare că omul se naște bun, însă netrebnica de societate îl corupe?
Bai nene, Mick Jagger, da? Mick Jagger, renumita legenda rock, pe drept cuvant! Ala de la Rolling Stones. Zau ca se duce dracului lumea asta! E chiar naspa tipu’. O sa vezi la ce s-a dedat. La comercial, nene! La comercial! Pe de alta parte, omul are o varsta si banul e dulce indiferent de ea, dar pana acolo incat sa se infatiseze pe scena cu will.care.este si cu o gagica latino extrem de banala? Come on! Versurile denota oricum o profunzime lirica de invidiat! 
Cu tot cu cei trei maidanezi, dintre care unul schiop, din fata buticului de lux de pe Calea Victoriei. Pardon, nu e butic, e doar o franciza de lux, doar un magazin ce emana basini de firma de la o posta. Putea sa fie oricare altul de pe Victoriei, ori Gucci, ori Guess, ori Burberry, ori Furla, ori Hugo Boss. Ce ne facem cu maidanezii din fata-le? Ar mai fi adus italienii Armani in Romania daca ar fi vazut ca cei care se uita intrigati la vitrinele lor somptuoase nu sunt niste batrani a caror pensie nu valoreaza nici cat un buton sau un fermoar de la o toala Armani, ci niste maidanezi jigariti?
De ce n-ar fi? In supa calda primordiala a fost nevoie doar de un licar. Un scaparat de viata. Niste nuclee celulare care au prins constiinta de sine si de voma in care se tot balaceau. Pana la urma, sa fie chiar o scanteie divina? ADN-ul, amprenta divina. Prin asta ne diferentiem mai mult ca sigur de o roca banala. In documentarul respectiv nu s-a pus pret de vreo clipa intrebarea: de ce sa nu fi avut si roca respectiva parte de acel licar divin? Poate asa a reusit ea sa il retina; fiecare cum poate, asa-zisii homo sapiens in ADN, rocile in structurile lor tacute si reci.
Fiindca ai asteptat sfarsitul de saptamana, nu? Fiindca ti-ai zis ca te enervezi prea mult in timpul saptamanii la un job de rahat, si macar sambata seara sa fie relaxanta! Fiindca oricum ar fi fost un concert si al lui Alifantis, adica ai timp berechet sa savurezi vreun cocktail, alcoolic ori ba, la vreo terasa in Centrul Vechi, in timp ce fredonezi Emotia de toamna, Postalionul sau Ce bine ca esti!
Mare greseala, cumplit de mare! Cum arata o sambata seara, si tomnatica pe deasupra, pe stradutele din spatele Hanului lui Manuc? Pai nu gasesti loc niciunde, esti impins, bruscat, imbrancit, de abia ai cum sa te fofilezi prin spatii meschin de mici printre mesele ticsite! Pai si spectacolul? O, da, spectacolul! ce mai spectacol! patachine cu fuste mini si pe tocuri cui, iesite la o promenada cat mai vizibila, cocalari cu burti umflate de la atata bere, familisti gura-casca, hartoape cat cuprinde, pavaj distrus, cladiri darapanate, ingenui care inca mai considera ca Centrul Vechi poate fi salvat, provinciali extaziati de atata vitalitate consumerista, cei care inca mai pot fi salvati de la mania retelelor de socializare si care inca mai au timp de un suc cu adevaratii prieteni (ma rog, suna a reclama ieftina la bere, insa mesajul e de inteles!).
Centrul Vechi este ceea ce era odata? Mai e Lipscaniul demn de a fi vizitat? Mai sunt vestigii istorice notabile? In afara de moloz si de preturi piperate, cu ce amintiri pleaca un strain? Experienta mea neplacuta din asta seara ma determina iar sa ma minunez! Ce naiba cauta cu totii in Centrul Vechi?!
foto- arhiva personala
Ca asa trebe. Ca asa e viata. Ca asa ne dicteaza constiinta. Ca avem prea multe modele de urmat. Ca da bine in CV sa promovezi. Ca e indicat sa stai 12 ore la munca. Ca nu se cade sa faci avort, cu toate ca nu ti-ai dorit acel copil. Ca nu e etic, ce ar zice lumea, m-ar intelege barbatul? Ca ne-am obisnuit cu un incredibil rau necesar. Ca ne complacem intr-un serviciu de rahat, intr-o casa straina, intr-un oras mizer, intr-o existenta reprobabila. Ca visam, dar ce anume, si pana cand? Sa scapam de un credit, sa avem propria casa, sa ne schimbam masina, sa mergem la mare la croati? Doar atat?!
Mi-a folosit la ceva cat am invatat? Stiu ce vreau de la viata asta anemica? Ce asteptari am pe mai departe? Alpha e, pe drept cuvant cainesc, la fel de nedumerit!
Am absolvit o facultate de filosofie, am studiat la Kant, Descartes si Hegel, de mai sa imi provoace greata, am innoptat prin biblioteci insalubre, nu am ramas mai cu nimic din Wittgenstein, Levinas, Derrida, Bergson, am iubit si urat filosofia cu aceeasi intensitate, ma vedeam luandu-mi doctoratul in existentialism! Pentru ca sa ajung, mai nou, sa prestez o munca idiotizanta intr-o multinationala de mai mare rasu’-plansu’! Pentru ca sa fac de la toamna un master in HR si peste zeci ani un MBA in administrarea afacerilor caci, deh!, suna promitator! Promitator la ce? Ca am ajuns sa fac parte din categoria corporatistilor, spalati la tartacuta, pe care i-am urat/ criticat dintotdeauna? Plus ca asa trebuie, da bine la CV! Si ca sa am un salariu mai mare, sa imi ajunga sa platesc o chirie si un credit, si sa imi ajunga si de o limonada in oras!
Mai stiu si altceva in afara de asta?
Rolando: Am 23 de ani şi viaţa mea e deja futută. Şi nu din cauza accidentului, ci pentru că nu mai găsesc nimic care să-mi procure un minim de plăcere adevărată. Am 23 de ani şi n-am făcut nimic. Şi nu cred c-o să fac vreodată ceva care să-mi placă.
Eu am cu doi ani in plus si simt cu fiecare clipa ca ma indrept intr-o directie gresita, ca viata mea e si mai fututa si ca o sa ma scald mereu intr-o apa existentiala salcie, scarboasa!
Cercul Distrusilor pe Viata Anonimi: Buna, sunt Madalina, am 25 de ani! Nu stiu ce e aia fericirea, nu am facut nimic remarcabil pana acum si nici nu cred ca o sa fac vreodata! Nu imi place ceea ce fac si nici cum am ajuns! Stiu doar ca sunt o cititoare avida si ca imi plac parfumurile scumpe! Habar nu am, in schimb, la ce o sa imi foloseasca tot ce am studiat si tot ce citesc! Si mai stiu ca sunt o anonima in masa asta de anonimi neciopliti si consumeristi! Si ca nimeni nu ma apreciaza! De ce ar face-o?!
Oare adevaratii nebuni, cei cu state vechi, considera ca numai colegii lor de salon sunt veritabilii nebuni? Oare cel care se considera Napoleon e mai indreptatit sa-l critice pe cel care se crede Papa Strumf?