Où est l’extase d’antan?

Unde dispărut-a plăcerea pură de odinioară? Animalică, voluptuoasă, vinovată, invadare orgasmică palatină. Bucăți de alune sau bobițe de cacao crudă lăfăindu-se în patul moale de ciocolată. Senzații înnebunitoare, sentiment inedit de satisfacere a unui gust suferind. Foame de dulce, extaz savuros. Oh, mon cher trésor, si doux! Ciocolată neprețuită. Hrăpăreațo! Până când să mă tot înfrânez? Când îmi zâmbești așa de galeș din vitrine. Piei, drac negru și așa de savuros!

Gând inopinat 54

Toaleta de la 1 e închisă. Cu cheia. Fără lăcățel. În ASE. Clădirea de la Cibernetică. E de ajuns să fie închisă doar cu cheia. Trebuie să te reții. Sau abții? Până la următorul etaj. Dacă și acolo e închisă, mai rămân următoarele etaje. Asta dacă nu începe examenul intre timp. Mai reziști? Să căutăm dar cheița. E mai bine.

Diacritice, diacritice, frumoasele mele diacritice

Sau erau lalele? Învățăm iar să scriem românește. Care vasăzică corect. 3 ani de zile le-am evitat. Din prea multă lene. O diacritică era ca un os de pește rămas în gât. Mai multe, un pește întreg. Pierdere de timp. Prea mult efort. Pierderea ideii. Le-am învățat iar în schimb. Am învățat să mă deprind cu ele. Se mai pierde o idee pe drum. Asta e, riscul meseriei de învățăcel într-ale diacriticelor!

Iar pe cretinii care scriu cu “tz” si “k”, i-aș îngropa de vii!

Gând inopinat 53

Nu trece nici dracu’ pe acea străduță. Nu tu pieton, nu tu mașină. Si cum pui piciorul pe ea, cum apar gârlă. Ca un făcut. Ale dracului mașini! Reflectare a legii lui Murphy. A dracului reflectare! Pas de unde să ai pe unde s-o mai iei. Pe trotuare nici atât; doar sunt ocupate de alte mașini parcate. Mi se pare chiar normal. Unde să stea si ele, săracele?
Ferice de cei care calcă în rahați de câine! În fapt de seară. Cu noaptea în cap, îndrepându-se spre muncă. Și câți sunt, doamne! Să tot ai de unde alege. Rahați mai mari, mai mici, mai moi, mai tari, mai vârtoși, mai pricăjiți. Rahați de câine comunitar să tot fie!