Ai împlinit trei ani acum ceva vreme. Sau anișori. Mă rog, nu că ar conta! Nu te ia nici dracu’ în seamă. Lasă, e bine și așa! De ce ai vrea să mai contezi și pentru unul, niciunul, o sută de mii de anonimi?
Blogul de trei ani
Reply
Category Archives: Intim, atât de intim
Où est l’extase d’antan?
Unde dispărut-a plăcerea pură de odinioară? Animalică, voluptuoasă, vinovată, invadare orgasmică palatină. Bucăți de alune sau bobițe de cacao crudă lăfăindu-se în patul moale de ciocolată. Senzații înnebunitoare, sentiment inedit de satisfacere a unui gust suferind. Foame de dulce, extaz savuros. Oh, mon cher trésor, si doux! Ciocolată neprețuită. Hrăpăreațo! Până când să mă tot înfrânez? Când îmi zâmbești așa de galeș din vitrine. Piei, drac negru și așa de savuros!
Gând inopinat 54
Toaleta de la 1 e închisă. Cu cheia. Fără lăcățel. În ASE. Clădirea de la Cibernetică. E de ajuns să fie închisă doar cu cheia. Trebuie să te reții. Sau abții? Până la următorul etaj. Dacă și acolo e închisă, mai rămân următoarele etaje. Asta dacă nu începe examenul intre timp. Mai reziști? Să căutăm dar cheița. E mai bine.
Conjugarea verbului “a agrea”
Tu agreezi. El/ea agreează. Noi agreăm. Voi agreați. Ei/ele agreează. Insă eu nu agreez că iarna trebuie să își reintre în drepturi. E chiar nesimțită! Să plece dracului mai repede, cu tot cu viscolul, nămeții și ghețușul ei!
Bună regăsire, domnule Murakami!
Că de când te tot așteptam. Cu al III-lea. Cu lumea ta uluitoare. Cu lumea-nelume si cu realitatea aflată la cheremul unor forțe magice. Ai puțintică răbdare! Să mai trec de niște examene, de niște rahaturi la muncă, de o operație. Pe urmă o să mă scufund cu toată plăcerea în 1Q84-ul tau.
Diacritice, diacritice, frumoasele mele diacritice
Sau erau lalele? Învățăm iar să scriem românește. Care vasăzică corect. 3 ani de zile le-am evitat. Din prea multă lene. O diacritică era ca un os de pește rămas în gât. Mai multe, un pește întreg. Pierdere de timp. Prea mult efort. Pierderea ideii. Le-am învățat iar în schimb. Am învățat să mă deprind cu ele. Se mai pierde o idee pe drum. Asta e, riscul meseriei de învățăcel într-ale diacriticelor!
Iar pe cretinii care scriu cu “tz” si “k”, i-aș îngropa de vii!
Gând inopinat 53
Nu trece nici dracu’ pe acea străduță. Nu tu pieton, nu tu mașină. Si cum pui piciorul pe ea, cum apar gârlă. Ca un făcut. Ale dracului mașini! Reflectare a legii lui Murphy. A dracului reflectare! Pas de unde să ai pe unde s-o mai iei. Pe trotuare nici atât; doar sunt ocupate de alte mașini parcate. Mi se pare chiar normal. Unde să stea si ele, săracele?
Ferice de cei care calcă în rahați de câine! În fapt de seară. Cu noaptea în cap, îndrepându-se spre muncă. Și câți sunt, doamne! Să tot ai de unde alege. Rahați mai mari, mai mici, mai moi, mai tari, mai vârtoși, mai pricăjiți. Rahați de câine comunitar să tot fie!
Banale, mici, neînsemnate modificări
De preferințe muzicale. De preferințe literare. De preferințe culinare. De amiciții. De frizură. De stil. De tatuaj. De perspectivă. De job. De viață. Modificări ale unor mai vechi modificări. Tot de viață.
Reciproca nu e întotdeauna valabilă
Îmi speli spatele, ți-l spăl și eu pe al tău. Mă bați pe spate, se presupune că te bat și eu pe al tău. îmi întorci spatele, cu siguranță o să ți-l intorc și eu pe al meu. Ar fi chiar culmea dacă nu ți l-aș întoarce! Dar dacă ți l-aș întoarce eu prima? Ar mai fi reciproca valabilă?