Am primit si eu prima leapsa din viata mea de asa-zisa blogerita din partea domniei sale, madam Sodo, manca-o-ar mama! Asta imi aduce aminte de cate elucubratii am putut sa mai emit pe la olimpiadele de filosofie din liceu despre ce naiba o fi omul? implicit moi… Asadar:
SUNT: o madlena nascuta sub semnul disperarii in cautarea unui timp ce nu va sa vie presque jamais
AS VREA: sa imi gasesc un locsor al meu pe acest minunat pamant, inclusiv bruma de fericire stipulata ca drept in Declaratia Universala a Drepturilor Omului
PASTREZ: un licurici de speranta sufletesc
MI-AS FI DORIT: sa fiu o blonda cu ceva mai multi neuroni decat cei pe care ii detin momentan; sa fi dat la ASE (visul lu’ taticu’ dintotdeauna) sau sa fi urmat pilda lui Morar, sa traiesc numai inconjurata de carti bune
NU-MI PLAC: fandoselile, ipocrizia, pupincurismul (practicat din greu pe la job-ul meu de zile mari), prefecatoria, indiferenta, “agramaticalitatile”, pitzi style, cocalarii care ma cantaresc din ochi la metrou etc etc etc
MA TEM: ca nu o sa ies nicicand din starea asta lalaie in care tot ma scald de ani buni incoace
AUD: si ceea ce nu imi place
IMI PARE RAU: ca nu am rabdarea necesara sa stau mai mult cu bunicii mei, doar pentru a nu le vedea disperarea din priviri
NU SUNT: asa de acra precum par (a se citi si postari mai vechi)
DANSEZ: pentru ca inca nu m-am imbolnavit de osteoporoza
CANT: mai degraba fac playback prin ograda altora
NICIODATA: nu uit de unde am plecat si spre ce tind sa evoluez
RAR: trec cu vederea peste lucruri care m-au zdruncinat launtric/ enervat/ scarbit etc
PLANG: pentru ca visele mele par irealizabile si pentru ca ma gandesc adesea ca totul e “desertaciune si vanare de vant”
NU SUNT INTOTDEAUNA: capabila sa intrezaresc o cale de iesire
NU IMI PLACE DE MINE: o, da! incepand cu fizicul si terminand cu chestiile plictisoase ce tin de corazon; m-as schimba din cap pana in picioare daca as avea averea fatucai Paris Hilton
SUNT CONFUZA: cand incerc sa explic ceva repejor, ma pierd in detalii si am tendinta sa ma enervez si sa tip: “da’ de ce dracu nu ai inteles? esti cumva tamp/a?”
AR TREBUI: sa zambesc mai mult, sa mai tai felii groase din spleen-ul asta sufocant, sa mai dau perdeaua sufletului la o parte ca sa intre lumina cea de toate zilele (amin!)
Simt ca mi-am depasit capacitatea de aberare cu gratie! Inmanez altora, dintre cei cu potential in ale scriiturii/ psihologizarii/ filosofarii etc, schita asta abjecta de introspectie sufleteasca: lui Mugur si lui Catalin, nu de alta dar sa nu fiu eu singurica care a batut campii cu gratie in ultima jumatate de ora!
Receptionat, Madelaine! Maine dimineata, cu mintea proaspat trezit dupa un somn odihnitor
, ma voi uita in oglinda si voi descrie ce vad acolo 
Iar introspectia ta sufleteasca am simtit-o ca pe un dialog frumos si curajos cu tine insati.
cum bre, singurica? pai eu ca iti aruncai in gradina leaspa, ce-s? spusei fantoma cand voi muri , nu acum! acum ma bucur ca inca mai pot sta in coasta unora!
vorba vine singurica bre, vorba vine
Leapsa am onorat-o.
Ti-o luase cineva inainte cu 1-2 zile.
Am vrut sa comentez aici, dar nu se incarca imaginea aia de securitate.
P.S. mi-ar place sa scrii leapsa asta din nou, intr-un an, si sa vad o atitudine mai optimista.
Da, sa speram… mai degraba imi acord 10 ani decat 1 an, dar never say never
Exact.