Imagineaza-ti ca te trezesti intr-o dimineata singur/ a… fara el/ea langa tine… care ar fi primul gand ce ti-ar trece prin minte? primul gest pe care l-ai schita? primul lucru pe care l-ai face?
Buimac/a l-ai/ a-i cauta-o prin casa, l-ai/ a-i striga-o, ai considera ca e doar o joaca, o farsa, o prosteala de indragostiti? Te-ai panica? Ai incepe sa plangi? Te-ai intrista? Ai alerga pe afara in cautarea ei/ lui? Ai incepe sa suni la cunostinte? Ai putea sa te impaci cu gandul ca mai ieri o/ il tineai in brate iar azi nu a mai ramas din el/ ea decat niste amintiri si o cautare disperata?
Ai aprecia ce ai pierdut? Ai intelege ca, in pofida tuturor certurilor, a tuturor neintelegerilor, ti-era, pana la urma, acel lucru dupa care ai tanjit de atat amar de vreme: sufletul pereche? Acea parte din tine pe care ai pierdut-o definitiv odata cu plecarea lui/ei? Ai mai iubi cu aceeasi intensitate?
L-ai/ a-i uita-o asa de repede? Raluco, sa vedem ce iti spune corasonu’!