De ieri am in minte refrenul, imaginile psihedelice, vocea usor ragusita a solistului… de vreo doua zile incoace visez si personajul feminin din “Orbirea” lui Canetti… atata lipsa nefireasca de dreptate, de normalitate, de luciditate… j’ai du mal à croire, même à m’imaginer!
Ce e mai enervant: sa iti patrunda in casa ritmuri lalaitoare de manele sau “Smack my bitch”-ul lui Prodigy, pus over and over again? Nu faci nota discordanta, baiete, intr-o zona predominant taranisto-manelista! Esti doar un freak, unul enervant si demn de toata mila! La fel ca si versurile melodiei, baga-ti-le-ai in fund! “Change my pitch up/ smack my bitch up”! O la la!
Revine simt cum se instaleaza din ce in ce mai pronuntat tot astept acel ceva mai bine mai frumos prea multe sperante vise imaginatie debordanta peste o luna peste un an peste zece peste o viata incapacitatea de a fi multumit cu ce ai incapacitatea de a trai momentul incapacitatea de a te raporta la prezent umbra presanta a trecutului halo-ul viitorului o sa fiu o sa vad o sa aud o sa simt o sa ma consum tot asteptand nesperatul inimaginabilul incomensurabilul irefutabilul
Despre nimicul din mine si din ceilalti despre nimicul dintr-un pahar despre nimicul de la finalul unei carti despre nimicul de pe strada despre nimicul din suflet despre mine si nimic despre nimic
Lumea-i fara sens si Dumnezeu! Fata asta, blonda lu’ Bote, blonda lu’ tata si a cui o mai vrea ea, nu numai ca il are pe Bote la degetul ei mic, de blonda ce e, insa are pretentii mai mari ca o alteta regala, zau asa! Cica e pazita zi si noapte de una care ii se considera amica si care tot asteapta sa primeasca drept raplata o pereche de tate noi! Pretul platit: si-a tatuat initialele blondei pe mana! I se acorda si mai multe atentii si favoruri de cand cu preinfarctul ala buclucas.
Mai fata, cam naspa cu initialele alea tatuate! Ce te faci daca te certi cu nebuna si nu mai primesti tatele? E ca ramai cu insemnele alea de disperata, parvenita, bagatoare in seama pentru tot restul vietii tale neinsemnate? B.D. in actiune? Bivolita dobitoaca? Stau pe Bulevardul Dacia? Bdellium (un fel de rasina)?
P.S.: faina caciula, nu am ce zice! macar atat!
Destin absurd… speranta desarta in justitie si in dreptate… fixismul, rigiditatea in gandire, obisnuinta neroada a celor din jur… fapte care se desfasoara la limita tragismului, a burlecului, a bufoneriei… o justitie mizera, zdrentarosa, desfasurata in medii nepropice… spatii inchise… lipsa luminii… pervertire morala… insuficienta sufleteasca… obsesii sexuale… indobitocirea sinelui… absurditatea destinului… cand si cum te vei achita? si, mai presus de toate, cu ce esti vinovat? asumarea vinii de a te fi nascut… existenta mult prea calduta de pana atunci… disperare… resemnare… inutilitate…
-Ca un caine, mai spuse K., avand senzatia ca rusinea de care era cuprins ii va supravietui.
Franz Kafka
Am cam pierdut simtul pericolului de cand ne-am obisnuit sa vedem tot felul de atrocitati la teveu sau de cand le citim prin tabloide… prabusiri de avion, deraieri de tren, atentate cu bombe, inundatii… mor 30 de oameni, nu schitam niciun gest, mor o suta, tot nu ne vine a crede, mor o mie, nenorociri din astea se intampla mai mereu, ce sa facem?
Nu putem concepe cum ni se poate intampla, intr-o buna zi, si noua… cum ne putem rupe un picior, ne putem taia, ne putem arde grav sau, culmea culmilor, putem muri violent… doar altii prin filme sau pe la stiri au parte de astfel de grozavii… noi, in afara de monotonia de zi cu zi, casa-serviciu-casa, nu ne putem imagina cum ar fi posibil sa ne cada o caramida in cap, mergand pe strada, sa dantuim prin aer datorita si din cauza unei butelii, sa tocam varza cu tot cu un deget etc etc… fiindca nu ni se poate intampla, noi suntem noi, suntem imuni, suntem altfel, nu meritam o atfel de soarta… doar o sa murim de batranete la fel ca bunicul sau chiar Matusalem! cum ar fi posibil sa ne curatam mai repede? pai de ce?
Cum ar fi fost daca aseara, aflandu-ma intr-un team building la Bran, trezita din somn cu noaptea in cap ca, vezi Doamne!, nu stiu cine ar fi observat fum iesind din vila unde eram eu cazata, iesita afara in pijama ca atatia altii, cum ar fi fost daca totul ar fi fost real, vila ar fi fost cuprinsa de flacari, ar fi fost victime, eu nu as mai fi putut sa ies la timp? nici eu, ca atatia altii, nu am putut concepe cum un incendiu ar fi putut izbucni in orice clipa… am crezut initial ca este o alarma falsa, am zabovit dupa geanta si telefon, m-am impiedicat buimaca prin camera, am incercat sa mai salvez cateva lucruri ca sa nu piara mistuite…
Ce iti salvezi mai intai, curul sau lucrurile personale? ai fi in stare sa renunti la egoism si sa-i ajuti si pe ceilalti? ai inceta sa mai consideri ca astfel de lucruri se intampla doar la stirile de la ora 5? cum ai reactiona? te-ai panica? te-ai da de ceasul mortii? adrenalina te-ar determina sa faci lucruri necugetate? sau ai gandi pe mai departe ca asa ceva nu e posibil?
sursa foto casa Hundertwasser: colectie personala
sursa foto Klimt: http://www.artnouveaushop.com/Gustav-Klimt-Art
Proaspat intoarsa de la Viena… numai bine ce am pus piciorul pe taramuri dambovitene ca mi-am adus invariabil aminte de postarea lui Cami… socul resimtit de ea odata cu parasirea paradisului ei de vacanta si neplacerea resimtita la vederea unui oras cu infatisare si suflet deformate… popor de melteni! pe buna dreptate! m-am intors de la civilizatie, de la bun-simt, de la simtul masurii la neobrazare, cocalarism, kitsch, incultura crasa…
M-am intors de la toata lumea stationeaza la metrou pe partea dreapta, soferi care nu claxoneaza isteric si nu demareaza cand tu esti inca la jumatea trecerii de pietoni, curatenie pe strazi, informatii coerente pentru turisti la imbulzeala noastra de la metrou, soferi care calca batrani pe trecerea de pietoni fiindca traverseaza prea incet, cersetori, caini vagabonzi, praf, mizerie, gunoaie aruncate peste tot, informatii aberante care mai mult te baga in ceata… m-am intors de la “cei 7 ani de acasa” la marlanisme si lipsa de bune maniere…
Jos palaria in fata unui oras care exceleaza prin bun simt! jos palaria pentru zecile de pancarte pe care le-am vazut, prin care cetatenii erau rugati sa curate murdaria dupa cainii lor! jos palaria pentru tancul de 2-3 ani care a vrut neaparat sa arunce cutiuta cu suc la cosul de gunoi, chiar daca cosul era de doua ori mai inalt! jos palaria pentru femeia care a scrutat temeinic un cos ecologic ca sa arunce un ambalaj la locul corespunzator! asa da!
La noi… n-ai cu cine, ba! popor de melteni! pacat! asa de pacat!