Cand tara se duce de rapa…

Si pe aia care o conduc ii doare fix dorsal… incep si sunt continuate binecunoscutele proteste… cu totii se bulucesc in aceeasi perioada… sa ceara, sa revendice, sa se bata cu pumnul in piept ca e dreptul lor, ca cerintele le sunt intemeiate… poate ca da, poate ca nu…

Sindicalistii de la metrou, profesori universitari, studenti, taximetristi, cei din administratia publica, pensionari, cu mic, cu mare vor protesta, vor organiza greve, vor scanda lozinci, vor picheta sediul guvernului, vor asedia, vor asalta, vor ataca, vor trece totul prin foc si sabie… li se va raspunde sec, ca de fiecare data, ca nu se poate, ca nu sunt fonduri, ca e criza bla bla, ca daca si altii ar veni cu astfel de revendicari, s-ar alege praful de bugetul si asa muribund… vor amana protestele pentru o alta data cand vor veni si mai furiosi, si mai porniti, si mai nedreptatiti decat acum…

Cand tara se duce de-a dura, protestatarii de-a berbeleacul si cine o mai vrea invartindu-se cu spor…

Anxietatea lu’ puiu’ de Crevedia

De fiecare data cand cumpar un pui mi se face mila instant. Mai ca imi vine sa plang cand il vad asa vanat, cu tartita goala, zevzec, neindemanatic! Ma gandesc ca mai ieri se zbenguia prin vreo curte dupa rame, galbior de pufos, imberb, fara grija zilei de maine, cand deodata! hat! e ghilotinat in candoarea lui de pui! Si mai ca imi sta in gat si ce mai ramane din el in vreo supita sau rasol; la KFC nu simt nicio durere din asta empatica cu aripioarele alea picante (la cate chestii inlocuibile sunt in ziua de azi, nu mica mi-ar fi mirarea daca as cumpara si niste pulpite soioase transformate genetic)…

Mneah, m-am inselat!  Cercetatorii au descoperit ca puiu’ e, mai nou, probabil de cand cu criza asta, stresat pe bune! Sa fim seriosi, mai stresat ca ii se taie gatlejul decat porcul prea bombanit in ultima vreme, de cand cu minunatia aia de gripa, sau decat vaca, de-a dreptul obligata sa dea lapte zuzos? Cica da! In schimb, gaina e o creatura foarte sensibila, cu nervii la pamant si chiar crizata, de unde si nevoia de conditii optime pentru a oua calitativ. Nu e vina nimanui ca e ea cam dusa si vine cu pretentii din astea boieresti; de ce pana cum nu s-a auzit de stresul curcilor sau a gastelor de la pascut?

Si cum nu suntem pe aceeasi lungime de unda cu normele europene, nu ca am fi fost vreodata!, de ce nu s-ar propune ca in vederea atingerii karmei absolute de catre si cel mai ciumpalitic pui fara pene, sa fie trimisi in Honolulu, sa fie taiati pe acorduri de Debussy, in timp ce degusta caviar si sorb un Martini alb , sa  cotcodaceasca satisfacuti in timpul vizionarii unui 3D , sa fie plimbati, dusi la shopping, la cosmetica, in club etc… De fapt, ce naiba ma aberez eu aici? Puii nici macar nu sunt taiati sau, doamne fereste!, cum a putut sa imi treaca asemenea blasfemie prin cap? mancati… O majoritate covarsitoare ajunge in sanul unor familii iubitoare , ca ouatoare de companie, pe cand restul pier de batranete sau in somn in azilurile proaspat infiintate.

De ce e, mai oameni buni, puiul stresat?  Sta peste program? A ramas somer? S-au terminat ramele de pe lumea asta? Nu-i mai place culoarea oualor sale, invidios pe bulangiul ala de Iepuras de Paste care vine cu ele numa’ photoshopate si maiestru incondeiate? S-a saturat sa ajunga mereu fripturica?

Mai ramane sa faca greva foamei, ofticat de nerespectarea conditiilor optime de trai sau chiar sa ne ceara sa-l eutanasiem ca sa scape odata de soarta asta crunta de ouator-geniu neinteles!

Omul duplicat

“Niciodata sa nu joci alba-neagra cu destinul, caci el ascunde bila alba si tu o gasesti pe cea neagra. Asta spune toata lumea si, pentru ca spune toata lumea, acceptam sentinta fara sa mai discutam, cand datoria noastra de oameni liberi ar fi sa punem energic sub semnul intrebarii un destin despotic care a hotarat, cine stie cu ce intentie malicioasa” traseul de la care ne este interzis a ne abate.

Jose Saramago- Omul duplicat

Bizarerii made in Romania

Cum sa ceri marire de salariu nesimtita si, culmea, sa ti se si dea! Un primar de la mama lui din Gorj s-a dat mumos pe sine in judecata… ce si-o fi zis: pai bine, ma nesatule, ma, vrei sa ai salariu baban cand concetatenii tai se scalda in intunecimile crizei economice? drept urmare pentru neobrazarea asta, ma dau singur in judecata! sunt vinovat, deci exist! si mai si castig pe deasupra! ca am facut ferfenita niste fonduri europene, insa nu-i bai! pot sa ma infrupt din ele mai dihai ca inainte!

Propun sa recurga la aceasta masura nemaiauzita, nemaivazuta, nemaiintalnita si nemaigandita pana acum si nesatulii aia de la Metrorex, ca tot vor ei sa declanseze o noua greva de saptamana viitoare! Suntem vinovati ca un milion de bucuresteni or sa ne injure de mamele noastre cu noaptea in cap, mai ales pe vremea asta, ca o sa se arunce cu rosii stricate in bodiguarzii care or sa impiedice patrunderea in statiile de metrou a cohortelor furioase de soferi de ratb, disperati ca nu mai fac fata etc etc! Ne dam in judecata pe noi insine pentru neobrazarea de a paraliza iar un oras intreg! Si vom avea castig de cauza! Caci metroul e doar unu’!

O mamica din Bucuresti a intrat in coma profunda fiindca muncea prea mult! Va mai aduceti aminte de cazul fatucai aleia, de acum ceva vreme, care murea cu dosarele de la serviciu in brate? Ei bine, daca atunci lumea o considera nebuna, carierista, oportunista, mult prea ambitioasa, sarmana femeie de acum muncea prea mult fiindca se temea ca o sa ramana fara serviciu. Perfect credibil, de vreme ce atatia si l-au pierdut sau sunt pe cale sa si-l piarda! Nu pot decat sa o deplang!

Cercetatorii, hop-top, au si gasit un nume pentru acest sindrom resimtit in urma workaholism-ului extrem… simti ca ai pitici cu ciocane in cap, ca iti explodeaza ochii din orbite, ca nu te mai poti concentra si cand colega de langa iti cere un stick, tu ii intinzi un ob, ca te clatini cu tot cu scaun, ca nici energizantele si nici cafeaua bauta in draci nu iti mai sunt de folos, ca nu mai ai chef de iesit in oras, de familie, cunoscuti sau, culmea culmilor, de sex? Don’t worry! Suferi de Sindromul secolului al XXI-lea! Si cica nu se trateaza!

Cand mama silicon da nastere la puiuti de silicon

Alo, alo, ati auzit cumva de o fatuca din Braila care se considera sexoasa? Ca se considera doar ea, e partea a doua!  Nu ati auzit? Mai bine! nu ati pierdut nimic!

Cu ce se ocupa fatuca asta? Pai canta, isi baga silicoane, isi trage tatuaj pe ele, apare prin tabloide, pe la teveu unde se lasa mai mereu cu scandal… chestii pe care orice fatuca intreaga la cap din ziua de azi le-ar face ca sa patrunda in soubiz… Aa! si mai presteaza si prin filme din alea artistice in care e surprinsa mai mereu in pozitie de capra nuda…

Sau mai organizeaza si maratoane sexuale, ca sa doboare nu stiu ce record stabilit de mintea ei platinata… Aha, deci chestii din astea profund culturale! Cat despre poezii sau un roman autobiografic, ne putem astepta oricand! Doar e sexoasa si talentata! Ce ti-e si cu brailencele astea!

Ce face, mai nou, fatuca asta? Ramane gravida! Nu se poateee! Lumeee! Ce facusi? Cu cine, neprihanito? Esti sigura ca nefericitul procreator se numara printre aia 20 de orbi cu care te-ai zbenguit recent? sau era doar un pitic pornos de felul lui? sau chiar un cocos de Crevedia?

Cum ai putut sa faci asa ceva? Vrei sa nenorocesti o lume intreaga, dand nastere altor silicoane? Auzi, tu chiar vorbesti serios cand zici ca te apuci iar de show-urile alea pacatoase? O sa iti duci copchilu’ asa de repede pe platou? Te-ai si gandit sa il bagi in bransa, nu? Mai un alaptat, mai o bananuta, mai un schimbat de scutece, mai un sex in turma! Valeuu, fata! pesemne ca siliconu’ ala ti-a afectat grav gandirea, nu ca ai fi avut tu asa ceva!

“Sunt sigura ca respectivul ma va cere de sotie, mai ales ca dintre cei 20 de barbati cu care mi-am petrecut noaptea cei mai mulţi isi doresc să le fiu iubita. Scopul meu este sa-i ofer bebelusului pe care-l voi naste o copilarie perfecta, o familie fericita ai care sa-i arate in fiecare moment ca ii e alaturi”.

Io zic ca inca nu ai trecut de faza cand iti spunea mam’mare povesti! Dream on, mai siliconule, mai!

P.S. Da’ nu a anuntat-o nimeni pe fatuca asta ca, de cateva decenii bune, s-a inventat prezervativul? Ca de boli venerice nici atat! Ce ti-e si cu HIVu’ asta!

Add Cornel Pasat pe Facebook

Eram in tren, ascultam muzica la casti si ghici cine se asaza in fata mea?
Liderul Flamingo Boys! Pasat, frate! Ala cat pe ce sa fie violat!
Ma gandesc eu cum sa ma bag in seama fara sa par disperata si imi vine in cap numele lui mic, Cornel.
Il caut pe Facebook, dau de profilul lui si vad ca-i place, ghici frate, ce? Exhibitionismul!
Ce fac atunci?
Soptesc intr-o doara: “Mama, ce ar mai merge o expozitie de nuduri acum!”, fix cat sa ma auda.
Si il vad cum incepe sa isi dea jos pantalonii, frate, isi misca poponeata lasciv prin fata mea, ne imprietenim si pe Facebook!  Foarte tare, frate!

Striptiz ti-a trebuit, ma?

Va dati seama ce tragedie ar fi fost? ce drama numa’ buna de consemnat in analele istorice (nu are nimic de a face cu partile mai moi si mai ferite)! ce napasta s-ar fi abatut asupra publicului feminin!

Cornel Pasat, cat pe ce sa fie violat! pai cine te-a pus, neica, sa iti fluturi puta goala pe scena? da’ chiar nu ti-e rusine? inteleg ca te mai mananca din cand in cand undeva (iar fac trimitire la analele alea!) da’ chiar nu poti sa iti lasi hainele pe tine? de ce ai decazut asa de mult, mai flacaule, mai?

Inteleg ca probabil te simteai frustrat asa de felul tau ca numai muierile se dezbraca prin baruri si ca tre’ sa platesti si tu ca sa te holbezi la o pereche de silicoane… ce ti-oi fi zis in sinea aia a ta de mare macho? las’ ca pot sa imi expun si eu bilutele rase si pentru asta sa cer bani! ce, numai barbatii sa se duca la striptiz? las’ sa vina si babele, toate frustratele, toate alea care duc lipsa, toate uratele sa arunce cu chiloti in mine si sa urle extaziate!

Mai demult cica una s-ar fi urcat pe unul din asta dezbracacios de felul lui si nu s-ar fi dat decat dupa ce i-ar fi papat putulica! Haoleu! Adica sa platesc intrarea intr-un club deochiat doar ca sa-i fac sex oral lu’ unu’ lucrat la sala si bronzat la solar? da’ ce m-am dilit la cap? sa te satisfaci singur, ma cipandelule, ma!

Revenind la Pasat asta, un fel de Dumnezeu al striparilor de la noi; ma rog, io una nu am auzit de el!… ce pateste sarmanul baiat? cat pe ce sa-i fie papata putulica de un grup de nehalite! pai vezi, maica? ce ti-am zis io! daca umbli brambura cu partile intime expuse… sa zici mersi ca nu te-ai pricopsit si cu vaselina si cu un strapon sau ca alea nu si-au adus si prietenii in culise ca sa aiba si ei parte de un orezel pasat, asa nepretuit ca tine!

Sper ca ti-a fost invatatura de minte! Nu mai renunta asa usor la haine si mai lasa-le naibii de nesatisfacute ce sunt! Auzi, da’ tu esti sigur ca vroiau sa te violeze? poate vroiau doar sa te imbrace ca sa nu racesti, manca-te-ar mama de stripar ce esti! de asta au si tabarat asa hamesite pe tine! zau!…

A pierde sufletul pereche

Imagineaza-ti ca te trezesti intr-o dimineata singur/ a… fara el/ea langa tine… care ar fi primul gand ce ti-ar trece prin minte? primul gest pe care l-ai schita? primul lucru pe care l-ai face?

Buimac/a l-ai/ a-i cauta-o prin casa, l-ai/ a-i striga-o, ai considera ca e doar o joaca, o farsa, o prosteala de indragostiti? Te-ai panica? Ai incepe sa plangi? Te-ai intrista? Ai alerga pe afara in cautarea ei/ lui? Ai incepe sa suni la cunostinte? Ai putea sa te impaci cu gandul ca mai ieri o/ il tineai in brate iar azi nu a mai ramas din el/ ea decat niste amintiri si o cautare disperata?

Ai aprecia ce ai pierdut? Ai intelege ca, in pofida tuturor certurilor, a tuturor neintelegerilor, ti-era, pana la urma, acel lucru dupa care ai tanjit de atat amar de vreme: sufletul pereche? Acea parte din tine pe care ai pierdut-o definitiv odata cu plecarea  lui/ei? Ai mai iubi cu aceeasi intensitate?

L-ai/ a-i uita-o asa de repede? Raluco, sa vedem ce iti spune corasonu’!

Suflet pierdut prin medii corporatiste

Te-ai simtit vreodata anonim, necunoscut, un oarecare, unul care azi e si maine dispare pur si simplu de pe fata pamantului? fara sa lase ceva remarcabil in urma, fara ca numele-i sa mai fie cunoscut si peste amar de ani…

Astfel ma simt in ultima vreme… o oarecare… una care se duce zilnic la un serviciu care-i displace… una care se pierde in masa de oameni de la metrou… una care se lasa imbrancita pe strada in drum spre serviciu… una care are un birou piedut printre multe altele… una care va disparea din sistem odata cu demisia sau cu disponibilizarea… una care se afunda in puhoiul de oameni din magazine… una care ocupa un loc oarecare intr-o sala de cinema sau de teatru…

Anonima… o adiere de parfum… o pala de vant care vrea sa intre pe usa insa ii se inchide usa in ultima clipa drept in nas… o straina cu depresii, cu deziluzii si dezamagiri printre atatia altii… o cruce oarecare printre mii de cruci! si gandul asta ma sperie teribil! de a ma dilata, de a ma evapora de la sine… to vanish! ca o simpla pata… azi se iveste tantosa pe un petic de panza, maine dispare!

O oarecare… traind ca o oarecare… nici mai buna, nici mai rea, nici mai desteapta, nici mai proasta decat atatia altii… trecand prin viata ca pe un drum de tara… abject de insignifiant… linia de plutire existentiala…

Un suflet pierdut… prin medii corporatiste… prin spatii consumeriste…