Conversatie cu mine la 13 ani

Via Raluca

-De ce vrei sa devii adult atat de repede?

-Fiindca nu mai suport pubertatea si cicaleala parintilor… vreau sa fiu pe cont propriu!

-Crezi ca o sa iti fie mai bine?

-Categoric! As merge la facultate, as avea un serviciu si multi bani, m-as plimba prin alte tari, as avea un iubit… esti multumita de cum ai ajuns acum?

-Nu!

-De ce?

-Fiindca nu am stiut sa apreciez varsta aia pe care tu o dispretuiesti atat la 13 ani! Fiindca mi-as dori sa mai trec prin tot tumultul adolescentin prin care treci tu acum! Nu iti dori sa devii adult! Nu stii in ce te bagi! Vei regrata atat! Bucura-te cat inca mai esti copil, greul de-abia urmeaza sa inceapa!

Impozit pe handicap

De parca nu ar fi fost de ajuns ca vor sa impoziteze pensiile, alocatiile, ajutoarele sociale etc, capatanile de carton de la guvernare s-au gandit sa ii impoziteze si pe handicapati!

Pe amarati care au ajutoare de 2 milioane de lei vechi? Pe cei care nu se pot deplasa sau nu pot macar sa vada ce culoare de rahat au banii primiti de la stat? Pe maica-mea care de abia se mai taraste prin casa? Pe cei carora un nenorocit de ajutor social ar insemna prea putin fata de realul sprijin afectiv de care au nevoie?

Rusine! Celor care au ca scaun astfel de legi! Celor care isi scot certificate de handicap pe nedrept cand sunt perfect sanatosi! Celor care nu inteleg ce inseamna sa nu mai poti cobori niste banale trepte la metrou, celor care nu mai vad pretul unui produs, fetele trecatorilor, literele unui amarat de rand, culorile florilor din parc! Rusine!

Fermecator de absurd ce e

Zavoranca se crede victima unui blestem, de vreme ce s-a trezit cu un pui congelat pe capota magaoaiei sale de masini… pai, mai fetito, pe criza asta io zic sa zici mersi si bogdaproste ca te-ai trezit cu mancare pe masina! cum ar fi sa primeasca pui congelati toti aurolacii de la semafoare? si cum iti manisfesti tu recunostinta? pisandu-te pe masina? incredibil! si nu numai pisandu-te matale, dar punandu-ti si latin lover-ul de barbat sa faca la fel! e clar, ma-ta iti poarta numai ciuda, insa, ca orice mama, s-o fi gandit ca fie-sa a mai pierdut din greutate de cand a renuntat la silicoane, s-o mai fi anemiat de cand e pe la nulitati din astea de televiziuni ce emit din debara; drept urmare, ti-a lasat puiul ala pe masina… mama, tot mama!

Cea mai senzuala femeie de 200 si ceva de kile a nascut… cum a ajuns asa? si de ce a pedepsit copilasul ala? chiar daca era mai rotofeie cand a cunoscut-o, gagicu-sau s-a inamorezat de ea instant… cum a ajuns femeie de femeie? tot gagicu-sau: a mancat si ea ca tot omul! ca tot omul care baga in mate la nesimtire si pe care trebuie sa il urce in ambulanta o echipa intreaga de pompieri… dar, cum dragostea-i oarba… felicitari proaspetei mamici si vai de bietul copil!

Voi i-ati votat, sa-i mancati prajiti!

Da, voi, cei care ati votat varianta de rahat, fiindca cealalta era si mai de rahat! Voi, cei care ati considerat ca liberalismul, neo-liberalismul, liberalismul democrat e o Marie mai buna cu alta palarie decat socialismul! Voi, cei care ati oftat dupa regimul comunist defunct insa de ale carui reminiscente ati fugit ca de dracu’!

Bravo! I-ati votat pe fostii, orbiti de o flacaruie violeta de mai mare dragul! Va tot invartiti in acelasi cerc de vreo 20 de ani incoace! Va cramponati de el, reclamati o schimbare reala din toti bojocii dar cand vine vorba de ea, parca tot mai bine era inainte! Atunci cand statul va dadea casa, masa si serviciu! Si tatucul veghea la bunastarea unui popor intreg!

In schimb, va complaceti in situatiunea asta in care ati ajuns! ! Cica e criza! si cica guvernantii vostri de carton se gandesc sa obtina bani prin impozitarea pensiilor si prin reducerea numarului de alocatii acordate! Bravo, desteptilor! Cica si in strainatate se impoziteaza, ca asa e civilizat si frumos si cica amarastenii astia de romani prea s-au invatat sa acumuleze prestatii din astea babane sociale!

“”Dorim sa acordam asistenta sociala doar acelor persoane care au intr-adevar nevoie de o sustinere financiara si sa incurajam munca drept singurul model dezvoltat pentru autoprotectie”, explica Şeitan.”  Care munca, frate? Cand pragul somajului a topait vesel la peste un milion de cersetori din astia sociali? Si autopretectia cui? Si dezvoltarea cui? A lor, a voastra? A tuturor? A nimanui?

Propun nu numai sa impozitati pensia lu’ bunica-miu dupa o viata de munca sau pe a maica-mii dupa 20 de ani de boala! Propun sa puneti impozit pe mersul la buda, pe respirat, pe fleoscait ciunga, pe privitul languros la salamul de Sibiu din vitrina, pe injuratul alora pe care tot voi i-ati ales!

Sa traiti bina in continuare, ca un mar, ca un par, ca un fir de ce-o mai fi!

Vanilla Sky

Cum sa te pierzi in hatisurile propriei minti, in cautarea persoanei dragi, cum sa transformi un vis aparent frumos intr-un cosmar din care nu te mai poti trezi… cum sa speri ca dragostea va invinge traume fizice, mentale si spirituale… cum sa iti deschizi ochii si cum sa te lasi purtat catre nori de vanilie…

-Do you remember what you told me once? That every passing minute is a another chance to turn it all around.
-I’ll find you again.
-I’ll see you in another life… when we are both cats.

My dreams are a cruel joke. They taunt me. Even in my dreams I’m an idiot… who knows he’s about to wake up to reality. If I could only avoid sleep. But I can’t. I try to tell myself what to dream. I try to dream that I am flying. Something free. It never works…

It’s been a brilliant journey of self-awakening. And now you’ve simply got to ask yourself this: What is happiness to you, David?

One Flew Over the Cuckoo’s Nest

Yes. This is what I know. The ward is a factory for the Combine. It’s for fixing up mistakes made in the neighborhoods and in the schools and in the churches, the hospital is. When a completed product goes back out into society, all fixed up good as new, better than new sometimes, it brings joy to the Big Nurse’s heart.

I can’t help it. I was born a miscarriage. I had so many insults I died. I was born dead. I can’t help it. I’m tired.

But the rest are even scared to open up and laugh. You know, that’s the first thing that got me about this place, that there wasn’t anybody laughing. I haven’t heard a real laugh since I came through that door, do you know that? Man, when you lose your laugh you lose your footing.

I thought for a minute there I saw her whipped. Maybe I did. But I see now that it don’t make any difference…. To beat her you don’t have to whip her two out of three or three out of five, but every time you meet. As soon as you let down your guard, as soon as you lose once, she’s won for good. And eventually we all got to lose. Nobody can help that.

Except the sun, on these three strangers, is all of a sudden way the hell brighter than usual and I can see the . . . seams where they’re put together. And, almost, see the apparatus inside them take the words I just said and try to fit the words in here and there, this place and that, and when they find the words don’t have any place ready-made where they’ll fit, the machinery disposes of the words like they weren’t even spoken.

Because he knows you have to laugh at the things that hurt you just to keep yourself in balance, just to keep the world from running you plumb crazy.

He gave a cry. At the last, falling backward, his face appearing to us for a second upside down before he was smothered on the floor by a pile of white uniforms, he let himself cry out:
A sound of cornered-animal fear and hate and surrender and defiance, that if you ever trailed coon or cougar or lynx is like the last sound the treed and shot and falling animal makes as the dogs get him, when he finally doesn’t care any more about anything but himself and his dying.

I watched and tried to figure out what he would have done. I was only sure of one thing: he wouldn’t have left something like that sit there in the day room with his name tacked on it for twenty or thirty years so the Big Nurse could use it as an example of what can happen if you buck the system. I was sure of that.

Ken Kesey

Deziluzia noastra cea de toate zilele

Mi-a fost dat sa aud, in ultimele zile, povestea unor cazuri ale naibii de nedrepte! Cumva nu sunteti multumiti cu ce aveti, aspirati nu neaparat la mai bine, cat la mai mult, bombaniti mereu, considerati ca soarta e nedreapta cu voi fiindca aveti un job, respectiv un salariu de rahat, numai o masina, numai un apartament amarat intr-un bloc vechi, numai un papagal sau o pereche de ghete de anul trecut?

Ei bine, se poate si mai rau! Unii se omoara pentru o bucata de paine si o gura de apa prin Haiti, grecii sunt knock out, noi… ne zbatem nu sa traim, ci sa supravietuim!

Prietenii unei colege de serviciu sunt in somaj de o gramada de timp, nu au nici ce sa mai puna pe masa… colega le duce in fiecare duminica mancare… altii stau cu cei trei copii, dintre care ultimul proaspat botezat, intr-o camaruta ca vai de mama ei intr-un camin de nefamilisti…  insa mai au puterea de a surade, de a se uita cu dragoste unul in ochii celuilalt, de a spera… o alta familie isi duce veacul intr-un garaj din Navodari… cu cateva biete gaini alaturi…

Tot mai sunteti nemultumiti de ce aveti?