De ce urasc iarna?

Fiindca nu mai am varsta la care sa ma bucur de primii fulgi pufosi de nea… fiindca nu suport gerul… fiindca imi displace tot ce e suspect de alunecos… fiindca ma omor vitejeste sa escaladez nametoi de zapada… fiindca traficul e vai de mama lui… fiindca ieri am asteptat o juma de ora la metrou… fiindca unii au renuntat la masini si s-au gandit ca e mai avantajos sa devina cartite o zi… fiindca mi se intampla sa nimeresc numai in siruri indiene, formate din babe sau tute cu cizmoace care de-abia inainteaza… fiindca fiecare pas de pinguin imi cauzeaza draci…

Fiindca vreau naibii sa vina odata vara aia… sa imi prajesc curu’ la soare… sa injur ca, din contra, mor de prea multa caldura, de prea multe mirosuri corporale… de vara, de soare, de tot…

Pure empathy

Am citit in treacat, pe la pranz, in timp ce molfaiam niste biscuiti, despre tragedia din Haiti… Nu mi-a starnit nicio emotie din prima… poate fiindca nu am constientizat, pe moment, ce inseamna cu adevarat acel bilant… inca un cutremur… inca niste cladiri daramate… mult moloz… so what? cutremure am avut si noi si inca vom mai avea… remember Hincu, tipul ala cam intr-o doaga de acum ceva timp, nu?

So what? ia stai asa! nu sunt de fiecare data numai cladiri prabusite… sunt si victime… victime care nu se aleg numai cu usoare zgarieturi sau entorse… schingiuti… si morti… mii de morti! in acel moment, bucata de biscuite mi-a ramas in gat! morti! oameni care au incetat sa mai existe… care erau la serviciu… mancau… dormeau… erau la shopping… faceau sex… isi plimbau cainele… se certau… se impacau… vedeau un film… ascultau muzica…

Si deodata se declanseaza nenorocirea! Nu dureaza mai mult de cateva minute… destul cat sa aneantizeze mii de existente, sa sfarame mii de lucruri banale, obisnuite, incat devin de nepretuit atunci cand constientizezi ca gata! paf! deodata nu mai sunt, le-a inghitit pamantul, le-a suflat vantul…

Nu am mai rezistat sa vad si putinele imagini surprinse la ora aceea pe Twitter… am simtit un imens gust amar in cerul gurii… iar ochii mi s-au impaienjenit… de repulsie, de ciuda, de manie, de disperare… ca nu a fost fair ceea ce s-a intamplat, ca si mai demult in Indonezia, ca nu e fair ca lumea mai e inca plina de suferinta, de jale, de neputinta… ca suntem atat de insignifianti!

P.S.: de-a dreptul grotesca insemnarea celor de la Realitatea, din josul articolului, ce trimite spre completarea unui sondaj de opinie de mai mare rusinea: “Cat de interesat esti sa-ti cumperi o casa de vacanţa?” Pai bine, mai nesimtitilor, aia au murit cu miile intr-un paradis exotic, in care ti-e mai mare dragul, in mod obisnuit, sa ai o casa, sa stai cu bucile la soare mereu, sa n-ai grija zilei de maine, iar pe voi va roade daca vor niste gagauta sa isi cumpere astfel de rahaturi? Nu mai bine suna: cat de interesat esti sa iti cumperi o casa de vacanta dupa orice calamitate? Empatizati macar acuma, falimentatilor!

Niu lend of chois

Din ciclul “turism nebun, nebun de tot”… ce, numai noi sa avem o ministresa blonda si hot care vrea cu tot dinadinsul sa le bage strainezilor litoralul si delta romanesti pe gat? Adicatelea: clisee, clipuri monotone, imagini ce nu starnesc excitement-ul nimanui… cate o manastire, un munte, un pasaroi ce tranziteaza plictisit cadrul, un taran, doi, o sarma, valuri inspumate, suspect de curate etc etc…

Neah, aia din Danemarca ne-au intrecut cu mult… uite cum isi promoveaza ei tara: o pun pe una in fata camerei cu un bot de carne in brate, tanguindu-se ca vrea sa afle cine e tatal copilului, conceput la betie… nu tu imagini cu fiorduri, zapada, nasuri degerate, Andersen… nup! cu alte cuvinte, Amsterdam sucks pe langa noi… va oferim pe tava femei, bauturi, promiscuitate la greu… cica clip-ul e pana la urma la misto, ideea e insa tare de tot!

Cat despre aia care nu isi permit sa viziteze Danemarca, d’apai tara lu’ Udrea, nu le ramane decat sa se ostoiasca benoclandu-se pe Google View… luand exemplul lu’ nenea asta care mai si picteaza ce vede pe acolo… bravo lui si bravo si alora care macar au ceva in cap cand se apuca sa promoveze o tara cu un buget alocat turismului de zeci de ori mai dolofan decat al nostru!

Romania, za lend of chois

sursa: ghimpele.ro

Domne, de cand ministresa Udrea a venit cu ideea aia de turism supraponderal, nu am mai vazut in viata mea de pana acum asa un aflux de strainezi ce vin in tara… de sarbatori… mai ales…

Tin sa spun ca am evitat expre sa imi fac Revelionul la munte… ma gandeam ca nu am unde sa ma cazez, ca toate pensiunile mari, mijlocii, mici, ca toate casele oamenilor de la munte or sa fie ocupate… ca vin astia sa schieze, sa patineze, sa faca oameni de zapada cu mic, cu mare… sa bea vin fiert si sa manance la sarmale cu mamaliga cat sa dea dizenteria peste ei…

Am evitat, de asemenea, si marea… mi-am zis ca vor sa faca sedinte balneo, namaloase, spatice… ca vor sa simta briza marii iarna, sa arunce  cu artificii pe plaja, sa se bronzeze la lumina becului… ca poate mai sunt si din astia mai intregi la minte care vor sa faca surfing, scufundari, plonjari sau sa priveasca chestii misto, gen acoperisuri de hotel, pet-uri de pe plaja, cacareze din apa etc, din telegondola lui Mazare… ca tot turistul respectabil!

Mi-am zis, de asemenea, ca nu am nicio sansa nici daca as merge la ses, deal, colina, luminis, codru maiestru… nici in vreun satuc, nici intr-un orasel de provincie… mai mult ca sigur, Moldova, Maramures, Bucovina, Ardealul sunt subjugate de un val nemilos de turisti… sa nu mai vorbim de Delta… acolo pelicanii si nagatii s-au saturat de stat nemiscati in mii de poze si s-au hotarat sa emigreze… la fel, capra neagra, ursul carpatin, iepurele de camp, sobolanii din marile orase s-au alaturat valului de emigranti…

Oriunde m-as fi dus, nu as fi gasit casa, masa… as fi stat la coada pana si la cel mai obscur butic, din satucul cel mai uitat de lume… Fiindca nu am fi fost in stare sa facem fata asaltului de turisti… aeroporturile, garile, vamile ar fi cedat afluxului… avioanele s-ar fi prabusit de la greutatea atatilor calatori dornici sa ajunga aici cat mai repede posibil… trenurile ar fi deraiat… s-ar fi format cozi interminabile in vami… hotelurile, pensiunile, vilele si vilutele ar fi fost suprapopulate… unii, cu siguranta, au dormit si cate 4-5 in camera… chiar si pe holuri… pe scari… sau in lifturi…

Prin urmare, imi mai ramanea varianta sa plec in alta tara de sarbatori… o tara linistita, ieftina, despopulata… in care putinii ramasi ar fi oftat amarnic: “Lucky bastards! They all went to Romania!”… iar la intoarcere as fi gasit nenumarate urme ale trecerii turistilor pe aici… tara ar fi trebuit sa se refaca rapid, cam in 3-4 luni, asta pana in vacanta de Paste, ca sa nu mai vorbim de aia estivala… adevarata calamitate!

Pana la urma, am petrecut in casa… atat de bine, ca la 1 noaptea dormeam dusa… ma gandisem sa imi procur din vreme si dopuri de urechi, ca sa nu mai aud harmalaia de afara, intetita de cea facuta de mii si mii, chiar sute de mii de turisti care s-au luat dupa indemnul lui Udrea, venind in aceasta “lend of chois”… n-a fost sa fie! turistii au facut cale intoarsa cand au aflat ca la munte ploua, la mare e furtuna, capra neagra e pe cale de disparitie, temutul urs carpatin cauta in tomberoane prin statiuni, mamaliga e de post, e penurie de sarmale si de carnati etc etc…

N-a fost sa fie! Maybe next year!

Gand inopinat 14

Pe un picior de plai, pe o gura de rai… ca la noi, la nimenea… ne sare repede tandara… suntem iuti la nervi, suparari, manie… ne place sa aruncam cu vitriol unii in altii… sa ne bacalarim… sa ne improscam cu noroi… sa ne scuipam… sa ne intinam credintele, convingerile… sa proferam injurii… frate cu sora, tata cu fiu, barbat cu nevasta…

Recent am avut un deces in familie… e trist, e regretabil, e revoltator… viata isi continua insa mersul ei implacabil… lumea uita mai repede decat se astepta… nu s-a racit bine mortul ca au si inceput sicanele, certurile, reprosurile… mortul avea atatia bani stransi? avea si aur? avea si teren? cine ia aurul? eu.. ba nu! nu ai niciun drept; eu sunt primul nascut… eu l-am ingrijit insa in ultimii ani… vrei sa iei tot… mi se cuvine… ba nu!… ba da!… sa nu te mai prind pe aici!

Unul alearga sa ii scoata mortului banii din banca, altul vrea sa-i amaneteze verigheta; unul mai sa-l lase fara pantofi pe ultimul drum, altul se cazneste sa-si insuseasca din sifonier cat mai multe haine…

Priveghiul e mascarada; inmormantarea, de tot circul; pomana, un show grotesc…

Oare atat valoreaza o viata de om? Cat o pijama? Cat o batista? Cat…?