Se fac teledonuri pentru cauze nobile… ca sa ii ajuti pe altii in suferinta, care sunt vai de mama lor in urma unor calamitati… nimic de criticat pana aici! romanii au donat si pentru victimele din Thailanda, si pentru Irak, Afghanistan, mai nou si pentru Haiti… insa cand vine vorba de amaratii de la noi care, an de an, maresc numarul celor afectati de inundatii? Pentru cei care raman fara case, fara culturi, fara animale, mai doneaza cineva? Isi mai aduce cineva aminte de ei? Sau cateva sute de gospodarii, afectate anual de topirea zapezii, nu conteaza pe langa zecile de mii de case daramate din Haiti?
De ce nu se organizeaza teledon si pentru aurolacii si maidanezii degerati, pentru taranii de la piata care au mainile inrosite, pentru gandacii de bucatarie morti de inanitie, pe o astfel de criza, pentru mormolocii din balti? Sau pentru niste biete lebede inghetate?
P.S. Bravo piciului astuia, care a reusit sa stranga atatia bani intr-o singura zi! Pornind de la un simplu gest copilaresc si de la o simpla plimbare pe bicicleta! Semn ca inca mai exista empatie!
abjecta, cuminte, anosta, calduta, in plictis, in banal, in “asa trebe’”… Dar de ce asa si nu altfel? De ce ne complacem? De ce ne multumim sa facem parte dintr-un sistem degradant care ne acapareaza inca de la nastere, ne tine strans de-a lungul intregii vieti si de-abia asteapta sa scape de noi la batranete?
Eram sigura ca o sa parcurg distanta pana la Ploiesti in nu stiu cate ore, ca o sa ramana trenul inzapezit pe nu stiu ce camp, ca o sa fie atacat de gremlini iernatici, ca o sa deraieze… Ei bine, de deraiat nu a deraiat, atacat de monstrii dezlantuiti ai iernii, nici atat, in schimb a ramas blocat taman in Gara de Nord… cum mi-am petrecut o ora intr-un compartiment fara lumina si caldura? a fost misto rau de tot! Recomand celor tari de inima si strainilor care se mai avanta in aceasta minunata Lend of chois…
