Jingle pitzi, jingle pitzi

Maiculita, ce e afara! Prapad, nu alta! Troiene, crivat, alunecus, ger de iti ingheata si rimelul de pe gene… Cum scoti un pic capul pe geam, pac!, te si loveste stihia… Totu-i alb si pufos… mirific! ca in basme… pe dracu’…

Te infofoleiesti bine, iti pui niste cizme oribile, cu care oricum ai aluneca, dai jos ochelarii ca e Police de Police, nu alta! si nu ai chef sa ii spargi… Iti dai totusi si cu fond de ten inainte; nu de alta, dar sa nu se criogenizeze obrajorii (de parca zici ca stratul ala de spoiala ti-e adevarat paravan; hmm, cica protejeaza de razele UV; hai ca merge si cand e vifornita afara); parca ar merge si un strat de rimel (tii! nu te poti abtine, nu? sa vezi cum o sa fie cand o sa cazi in cur cu tot cu genele alea de Bambi nevinovat! ei as! tu tot iti dai!), ce ai zice si de un botic glosat? sau mai bine unul balsamat?

Si iesi din bloc… Hopa! primul obstacol… alunecus pe trepte… cum procedam? din disperare de cauza, te tii de niste craci de pomisori epilati… rasufli usurata… te indrepti de sale si pui primul pas pe chestia aia suspect de sticloasa… nu e bine! se estimeaza o cadere in cur… dureros de-a dreptul! si nu iti permiti asa ceva… nu, nu! s-ar duce dracului make-up-ul… plus ca ti-ar intra si zapada in pantaloni, chiloti, cizme etc… esti sigura ca ai mai avut un astfel de scenariu cosmaresc acum cativa ani… ai cazut ca o baliga in mijlocul drumului, nu era nimeni prin preajma sa te ajute, ai inceput sa break dansezi pe jos, ai mers de-a busilea pana la un zid si te-ai ridicat sifonata rau de tot! penibil, nu alta!

Watch out! Evita cazutul in cur si durerea de dupa! Asa ca incepi sa tarsai picioarele… Hat! mai aluneci usor… te echilibrezi repejor… hat! alunci si cu celalalt picior! ale dracului cizme, dupa ce ca sunt monstruoase, nu-s bune de nimic! te incearca o usoara nervozare… mergi si mai incet… mac! mac! rata nu-i pe lac… macar daca ai cadea de data asta mai cu gratie!

Ajungi cu chiu cu vai pe trotuar… Continui dansul lebadoiului balonat… cat dracu’ mai e pana la metrou? nu esti nici la jumatea distantei… cand, deodata… apare ea… iti ridici cu o mana gluga ce-ti cazuse zdravan pe ochi… si-i casti bine… atat de bine incat si uiti ca tre’ sa te focusezi pe mersul tau si pe evitarea portiunilor dusmanos de inghetate… e ea! pitzi blanoasa… pitzi cu toace… pitzi cu posetuta pe brat… pitzi cu buci ce tipa in niste blugi mulati… pitzi cu parul facut cu placa… a naibii! e pitzi care te mascheaza de la capu’ locului! e pitzi balerina, pitzi care paseste cu gratie, atenta nu la caderi, ci la mentinerea echilibrului gentutei pe mana, e pitzi care infrunta toate stihiile din lume! Bravo, fata! Te admir sincer!

Pai pe cand o stearsa ca mine nu stie cum sa isi mai mentina pozitia bipeda cat mai erecta, cand apeleaza la proptele penibile gen ziduri, pomi, pomuleti, stalpi, sacose de babe, ghiozdane de copii, cozi de caini etc etc, cand o trec toate transpiratiile numai la gandul ca un pas gresit o poate determina sa faca un spagat nedorit (nu ca as putea sa fac vreunul), cand ajunge terminata, cu ditamai febra musculara, la metrou dupa o lupta crancena cu toti trolii, elfii si gnomii mamei ei de iarna, atunci cum sa nu te admir, fata?

Bravo, fata! Esti intruchiparea feminitatii iernatice, zau asa! Si cum eram sigura ca si din fata esti la fel de incredibila ca si din spate, adicatelea cu ce m-am spoit eu, insa la extrem: juma de tub de fond de ten, gene date de o mie de ori, botic rozaliu, cercei cat roata carului si un piercing pe nasuc, primeste, te rog, sincerele mele laude! Si multumiri… ca le-ai distras pietonilor si alora prinsi in trafic atentia de la lebadoaia de mine, de la mersul meu de mai mare rasu’ plansu’, de la posibilele caderi in cur, de la penibil…

Mersi, fata! Te tzuc acum si ma pregatesc sa imi iau si eu acum, cand o sa ies, blana de la naftalina… si sa o asortez cu niste cizme de cauciuc, de data asta… Long live the Pitzi spirit!

Chermeza prin anestezie

Ce mai faci? Sau ce ai mai facut in ultima vreme? Se simte bine fata? Cu sanatatea cum mai e? Tot asa, scarta-scarta, sau mai binisor? Ai mai fost internata? Si de ce? Tot asa, ca de obicei?

Pai altfel cum? Mai iau doctorii plicul cu bani? Sau asistentele mai au pretentia sa le bagi peschesul in buzunar doar pentru ca te ajuta sa te dai jos din pat si sa mergi la wc? Tot asa mizerie prin spitale? Noptiere lesinate, paturi suferinde, lumini bolande, tute care intra peste tine la wc, cand de abia apuci sa descarci un jet amarat, femei de serviciu care, din prea multa tragere de inima profesionala, iti arunca ambalajele de pe noptiera, cu toate ca mai ai, la naiba de nesimtite!, juma de ciocolatica sau o gura-doua de suc ramase?

Dar cu durerea cum mai e? Dormi bine noptile? Te-ai mai intremat? Mai tii minte cum smiorcaiai acum o saptamana si te intrebai cum de te-a mancat undeva sa faci laie, cand putea sa fie bucalaie?

Si mai tii tu minte cum faceai haz de necaz cu alea din salon? Una bombanea prin somn, alta visa numai friptane si junk food, una isi expunea teoria despre barbati si maritis, alta se gandea ce rochie va purta de Revelion in halul in care era… Cate dintre ele au iesit din spital, cate au ramas pe urma? Cate s-au facut bine?

Da’ ia adu-ti tu aminte cum a fost cand a murit vecina de jos… Numai priveghi nu fu ala: rasete, harmalaie, tigari, cafea, de ce nu seminte si floricele? Asa ca relax! Cum ti-ai dori sa parasesti aceasta lume? Clantanind din dinti de frica, cu ochii cat cepele, agatandu-te de ultima bruma de rasuflare sau cu zambetul pe buze? Dar ceilalti? Ce pretentie ai avea de la ei? Sa te planga, sa-si smulga parul din cap de durere, sa te tina minte ca aia care a naibii nu mai vroia sa crape odata? Sau sa te conduca pe ultimul drum purtand ochelari 3D, cu gura plina de floricele si in ritmuri dance?

Relax! oricum ar fi, sa nu regreti nimic…

For those who believe in God, most of the big questions are answered. But for those of us who can’t readily accept the God formula, the big answers don’t remain stone-written. We adjust to new conditions and discoveries. We are pliable. Love need not be a command or faith a dictum. I am my own God. We are here to unlearn the teachings of the church, state, and our educational system. We are here to drink beer. We are here to kill war. We are here to laugh at the odds and live our lives so well that Death will tremble to take us.

Charles Bukowski

Ziua fututa a lui Nils

Nu contează dacă viaţa e roz sau neagră, ea se poate termina oricum nasol.

Cum ai reactiona daca intr-o buna zi te-ai scula cu fata la cearsaf? Nu numai ca te-ai scula cu fata la el, insa ai mai si realiza ca viata ta de pana acum exceleaza in rateuri? Atat de bine, incat nu numai ca prefigurezi o zi, dar si un viitor esuat; cu alte cuvinte, futut.

Atat de futut, incat folosesti deliberat un limbaj extrem de explicit, atat fata de cei care te inconjoara pe scena, cat si fata de public. Fiindca tu, draga Nils, nu esti decat un personaj ratat, creat de Peca Stefan, jucat intr-o piesa pe scena Teatrului Luni de la Green Hours intr-o zi rece de iarna! De ce te-as mai recomanda atunci? Poate fiindca sila existentiala in care te scalzi merita toata atentia.

Scenariul clasic: Te trezesti la o adica, intr-o dimineata, complet sictirit. Iubita te-a parasit cu o seara inainte, esti mahmur dupa ce ai baut in prostie, esti vizitat de cel mai bun prieten, un zevzec jumate, salivezi prosteste dupa colegele de apartament, doua lesbiene focoase, la tv sunt stiri despre un iminent sfarsit al lumii, tocmai afli ca maica-ta, fosta starleta porno, a murit, iar Peca Stefan, pe care il idolatrizezi si in aparatamentul caruia stai, iti recomanda scurt sa i-o sugi. Mai vine si terminatul de frati-tau care aduce o scrisoare de la Peca si care ar face orice pentru o doza. S-ar lasa chiar omorat in bataie de catre tine si prietenul tau. Dar tu te-ai lasa impuscat fiindca asa scrie in scrisoare si, de altfel, ti se si rupe?

Scenariul semi-ideal: Prietenul tau e un tocilar, frati-tau, un eminent profesor universitar, iar lesbienele doua scolarite indragostite de profesor. Peca interfereaza cu lumea ta, trasmitandu-ti iarasi sa i-o sugi. Sfarsesti prin a fi impuscat de baietelul vecinilor de vizavi, adept al junk food-ului.

Scenariul ideal: lucrezi intr-o multinationala, castigi mii de euro, ai un sfarsit previzibil si monoton.

Dat fiind cele mai sus prezentate, tot mai consideri ca prietenul tau este un esec social, un invins al sistemului, un indobitocit mediatic, un cliseu existential, adica: o PULA? Esti mai presus decat el, dragul meu? Propriile-ti vicii se pot ele transforma in calitati? Sau esti si tu doar un damnat ca noi toti, un futut al vietii?

Interpretare menita sa provoace hohote de ras, dar si sprancene ridicate, dialoguri spumoase, libertinaj… Nerecomandat pudicilor, limitatilor social, celor slabi de inger si de inima, celor care nu gusta un astfel de limbaj si astfel de manifestari necuviincioase… Nerecomandat tuturor ratatilor si fututilor din toate timpurile si de pretutindeni…

http://www.sensotv.ro/video/300/Ziua-Fututa-a-lui-Nils.html

Gand inopinat 13

Sa zicem ca ai draci… ai avut o zi de rahat la serviciu… nu ti-au iesit socotelile… nu ai chef de nimic… de abia iti mai tii ochii deschisi… nu mai intelegi nimic din ce citesti… tot ce iti doresti e sa faci nani, sa balosezi visand la o viata mai buna… cat sa te faca sa uiti de o astfel de zi, de nervi, de griji, de tot… si se asaza deodata, langa tine, in metrou, o putulica de il sufla vantul, gelat, parfumat… ce mai, barbatul fatal… care asculta muzica… care este… asculta suficient de tare, incat nu numai sa il auzi tu de langa, ci si cam juma de metrou… da din cap, cand dintr-o parte intr-alta, cand fata-spate… si tot asa… si bata darabana metodic pe genunchi… si pufaie a satisfactie… si ingana, mormaie, mamaie…
Si te enerveaza… si mai ca-ti vine sa ii indesi castile alea in urechi si sa ii le scoti pe partea cealalta… cu ce am gresit, Doamne, de ma pedepsesti asa zi de zi?

Tancuri, fasole si stres profesional

Se munceste si de 1 decembrie… logic… ca si de Ajun, si de Revelion, si de 1 mai, si de Pastele mamei ei de treaba… si de multinationala profitabila si profitoare care este… se vrea chiar a se dormi, manca, satisface nevoile fiziologice direct de la birou… eventual a se si ingropa pe sub birou… in eventualitatea ridicarii unei statui care sa cinsteasca acest spirit extrem de lucrativ… in fata multinationalei, langa groapa de gunoi… sa se pise toti cainii pe ea…
Se munceste… se isca nervi… se produc si chiar reproduc draci… o armata intreaga… defileaza pe Kiseleff-ul emisferei stangi… apoi ataca pe flancul drept…tanculete, rachetele, soldatei, elicopterase, cutitase… de ziua nationala… la fasole cu carnati inainte, soldati! prezentati arm’ de lemn! traiasca armata romana! si ziua nationala… si boborul roman… si Romania dolofana… si fraierii care muncesc de ziua nationala… si mai fraierii care isi fac draci de ziua nationala… si desteptii care se pun pe partie in cur atunci… sau care se imbata… sau care fac sex… numai nu muncesc…
Se munceste cu spor… se uita din 5 in 5 minute la ceas… se casca… se enerveaza cand ramai cam mai singura din tot departamentul… parca ti-e lene si la wc sa te mai duci… te scurgi alene pe scaun… si iti blestemi zilele… ca muncesti… cand altii au liber… ca vei fi trasa la raspundere pentru tot soiul de bullshit-uri… ca maine se intoarce bosu’ la munca… si iar iti va arunca ocheade din alea iscoditoare… ca doar muncesti cu atata spor… chiar si de 1 decemvre…
Si iti juri ca la anul nu o sa mai robotesti ca fraiera pe 1 decemvre, nici in Ajun, nici de Paste, nici… la dracu, fata! iar te-a prins si anul asta facand chestiile astea neplacute… punem pariu ca si la anul vei face la fel? punem, punem?