Monthly Archives: decembrie 2009

Ca de sfarsit de an

Data postarii: by
Reply

Vine clipa cand esti nevoita sa faci un bilant, sa te uiti chioras peste umar la ce a fost, s-a intamplat, ai realizat sau nu peste an… cu rele si cu bucurii… cu sperante si cu deziluzii…

este clipa de sfarsit de an… 2009? un an ca oricare altul… cu prima jumatate siroind de suparari… cu a doua ceva mai rozalie… ce ai castigat? ce ai pierdut?

pierdut? pai necazuri in familie, sanatatea in piuneze, moralul la pamant, psihicul teleleu pe coclauri intunecate, nervii la putere, stresul la ordinea zilei… iar depresia; sa nu mai vorbim de ea… se instapanise bine mersi…

castigat? mai multa rabdare, mai mult optimism, mai multe zambete, o fata mai senina, multumire sufleteasca, clipe de nepretuit…

gandeste-te, prin urmare, cum erai la inceputul anului si cum esti acum… te-ai schimbat? esti la fel? iti merge mai bine? esti mai increzatoare? pasesti la fel de incovoiata sau, din contra, cu umerii drepti? vezi totul in jur in aceleasi culori sumbre sau, din contra, elefanteii roz isi flutura urechile a fericire in fata ta?

gandeste-te cine esti… nu cine ai fost nu cu mult timp inainte… stiu cat de naspa puteai sa fii… si o stii si tu prea bine… mai este cazul sa detaliez? numai uita-te ce postari aveai pe atunci… oau! de-a dreptul euforice… mergeai din euforie in euforie… si iti sedea chiar bine… huoo pentru trecutul tau cacaniu!

cine esti? ce scrie pe fruntea ta? cumva schimbare? ti-ai schimbat cumva look-ul, parfumul, preferintele literare sau muzicale? daca da, atunci e de bine! ti-ai schimbat insa si felul de a vedea lucrurile? culoarea in care zugraveai lumea nu cu mult timp in urma? felul de a gandi sau de a te raporta la ceilalti? esti mai open minded cumva? nu mai stai incruntata? nu mai afisezi o moaca sictirita? nu mai esti permanent nemultumita? atunci mai mult ca sigur termenul schimbare te defineste cel mai bine!

credeai ca soarele nu se va ivi vreodata pe strada ta? ca elefanteii roz valseaza pe taramuri straine si te ocolesc numa’ de-ai naibii? credeai ca marasmul existential in care te tot scaldai se va perpetua pana la satietate? credeai ca nu vei mai vedea, merge ca un om normal? credeai ca viata ti-a jucat o festa urat de tot?

ei bine, te-ai inselat! esti ceea ce esti: un om care a trecut prin multe rahaturi, care a indurat mult prea multe, care a suferit, care a plans, care s-a revoltat fiindca viata asta e o curva de cea mai joasa speta… un om schimbat, un om care priveste spre viitor mult mai impacat sufleteste… un om care a gustat o bruma de reala fericire… si care nu ar renunta la ea pentru nimic in lume…

fiindca este bruma de sfarsit de an! este rezultatul unui bilant facut tarziu in noapte, la lumina beculetelor din brad, in aroma de portocale si scortisoara, cu o cana aburind de ceai alaturi… si este de bine!

Tristeti de Craciun

Data postarii: by
Reply

Fiindca inca un suflet s-a mai pierdut in neant, s-a mai contopit cu eterna lumina, s-a mai ridicat la cer… a parasit pamantul… ne-a lasat in urma… nealinati… cu ochi umpluti de lacrimi… de Craciun…

spre ce se indreapta? parca e mult prea devreme… in noaptea sfanta de Craciun… spre infinit… spre albastru… spre ceea ce nu se poate descrie, insa se poate doar imagina… spre necuprins…

amintiri… nenumarate… clipe de neegalat…

odihneasca-se in pace! si fie ca sufletu-i sa-si gaseasca cu usurinta calea de urmat!

Bucurii de Craciun

Data postarii: by
Reply

Dupa multa vreme… fiindca e Craciunul… fiindca il petrec cu cei dragi… fiindca am stat toata noaptea sa impodobesc bradul… fiindca mi-am adus aminte de copilarie… fiindca am mancat ciocolata si am baut un ceai bun cu scortisoara…

fiindca aseara am vazut Avatar si chiar m-a surprins placut, cu toate ca il considerasem din start o nulitate din punctul de vedere al temei abordate si tras de par din punctul de vedere al efectelor… se pare ca m-am inselat iar Imax merita toti banutii…

fiindca citesc Saramago… fiindca ascult Pink Martini si fado… fiindca sunt prea mare ca sa mai vina Mosu’ insa prea mica ca sa renunt la infinita placere de a-mi dori sa mai vina…

fiindca ma apropii de bilantul de sfarsit de an… fiindca am trecut peste cele rele si le astept inseninata pe cele bune… fiindca te am aproape… de Craciun…

Elegii de iarna

Data postarii: by
Reply

Sunt bolnav. Ma doare o rana calcata-n copite de cai fugind.  Sunt bolnav de ceva intre auz si vedere, de un fel de ochi, de un fel de ureche neinventata de ere.

Mor de-o rana ca n-a incaput in trupul meu apt de rani cheltuite-n cuvinte, dand vama de fraze la vami.

Ma doare ca marul e mar, sunt bolnav de samburi si de pietre, de patru roti, de ploaia marunta de meteoriti, de corturi, de pete.

Sunt bolnav nu de cantece, ci de ferestre sparte, de numarul unu sunt bolnav, ca nu se mai poate imparte la doi ochi, la doi ratacitori, la doi struguri, la doi lei ragind, si la doi martiri odihnindu-se pe ruguri.

A zecea elegie

Moare numai cel care se stie pe sine, se naste numai cel care isi este siesi martor. Totul e simplu, atat de simplu, incat devine de neinteles. Totul e atat de aproape, atat de aproape, incat se trage-napoia ochilor si nu se mai vede.

Voi alerga deci in toate partile deodata, dupa propria mea inima voi alerga, asemeni unui car de lupta tras din toate partile simultan de o herghelie de cai biciuiti. Voi alerga pana cand inaintarea, goana, ea insasi ma va intrece si se va indeparta de mine aidoma cojii fructului de samanta, pana cand alergarea chiar in ea insasi va alerga, si va sta. Iar eu ma voi prabusi asupra ei, asemenea barbatului tanar intampinandu-si iubita.

inapoi, spre mine insumi alerg, smulgandu-ma de pretutindeni, smulgandu-ma de dinaintea mea, dinapoia mea, din dreapta, si din stanga mea, de deasupra, si de dedesubtul meu, plecand de pretutindeni si daruind pretutindeni semne-ale aducerii-aminte.

A fi inlantrul fenomenelor, mereu inlauntrul fenomenelor. A fi samanta si a te sprijini de propriul tau pamant.

A unsprezecea elegie

Nichita Stanescu

10 mostre de ciudatenie

Data postarii: by
1

Mai ciudata decat altii, marea majoritate, ceilalti etc. nu cred ca sunt… ca am chestii care i-ar face pe cei din jur sa ridice o spranceana e partea a doua… ciudata, nu; ciudatica, maybe! Leapsa primita de la Catalin mai demult si onorata de abia acum; nu de alta, dar sa nu zica Mosu’ ca am fost delasatoare!

1. Nu pot sa citesc daca ascult muzica in acelasi timp sau daca in jurul meu e galagie; simt ca imi fug naibii atat concentrarea, cat si randurile de sub nas.

2. Nu imi plac fructele zemoase; asta-vara am dat de doua ori ocol pietii, am pipait nu stiu cate nectarine doar pentru a le alege pe cele mai verzulii si tari posibile.

3. Nu suport alunecusurile, gheata, portiunile suspect de sticloase; sunt tentata sa ocolesc si cele mai mici balti inghetate, doar pentru a nu simti cum imi fuge pamantul de sub picioare.

4. Sunt capabila sa rontai in prostie seminte de dovleac sau sa mananc caserole intregi de inghetata; ma opresc doar cand incep sa protesteze pe rand limba, amigdalele, stomacul, ficatul.

5. Nu suport sa fiu atinsa sau mangaiata in zona noadei; daca stau acum bine sa ma gandesc, cum naiba am rezistat sa imi fac un tatuaj in zona aia acum cativa ani?

6. Ma machiez si ma imparfumez chiar si cand ies sa duc gunoiul sau sa iau o paine.

7. Nu suport dezordinea. Ma scol adesea si incep sa aranjez lucrurile prin casa pe intuneric.

8. Ma asortez din cap pana in picioare. Daca am incaltarile, geanta sau bluza de o anumita culoare, musai tre’ sa fie si lenjeria intima.

9. Imi despielitez degetele mari de la maini. :) Harjonesc pielicica, o rontai de nervi, nu ma las pana nu imi da sangele si incepe sa ma usture. Mai nou trebuie sa mi le bandajez ca sa nu ma mai tenteze.

10. Chiar daca sunt grabita, nu suport sa las vraiste in casa; in speta, patul nefacut. De multe ori sunt pe picior de plecare si ma  intorc expre’ sa il fac.

In mare, cam asta e! Raluca, por favor!

Dispret made in Romania

Data postarii: by
Reply

Imagini nu de acum cativa ani, menite sa o oripileze pe Baroneasa Nicholson; imagini surprinse acum doua saptamani, semn ca inca mai e ceva putred in tarisoara asta… Rusinos?

Rusinos ca au trecut 20 de ani de la rebeliunea, revolutiunea, miscarea de protest, iesirea in strada, ce o fi fost in ’89, insa legacy-ul vechiului regim inca se mai simte?

Rusinos ca iar au fost desemnati in functii vechii ministri demisionari; semn ca pe aici daca ti-e dat curul cu un sut pe usa afara, inca mai apuci sa il strecori meschin pe vreo ferestruica sau ca tot la obarsiile incompetentei si a lipsei acute de imaginatie tragem?

Rusinos cand un criminal este cap de afis la o emisiune de divertisment dupa 20 de ani? Rusinos cand dintr-o autostrada arhicunoscuta si mult blamata nu se inaugureaza, cu surle si trambite, decat 42 km? Rusinos cand Piticul porno si fata de la pagina 5 devin modele de succes?

Rusinos ca traiesti intr-o astfel de land of choice, in care realmente nu se intrevad nicio alegere viabila sau o sansa de scapare? Rusinos ca muncesti ca boul cat e ziulica de lunga (asta in cazul fericit in care nu esti jobless) pentru ca altii sa se bucure de laurii trudei tale? Rusinos ca incerci din rasputeri sa rezisti tembelismului, nesimtirii crase, mercantilismului ieftin, manelismului, indobitocirii sistematice, mitocanismului, lipsei de gust monopolizante, crustei de artificial ieftin de care te impiedici la tot pasul?

Rusinos ca de vreo 20 de ani incoa unii canta “Desteapta-te, romane!”, insa nu dau semne ca s-ar si destepta? Rusinos ca traiesti intr-o tara unde efectiv ti-e rusine sa si traiesti?

Rusinos, de-a dreptul rusinos!

Scrisoare catre Mosu’

Data postarii: by
6

Draga Mos Gerila,

Pardon, Craciun, iti scrie o copila care nu mai crede de ceva vreme in spiritul tau! Si fiindca nu mai cred de ceva vreme, precizez pe aceasta cale ca nu solicit primirea de jucarii, bijuterii, toale, parfumuri, chiloti, vibratoare etc etc, fiindca mi le cam cumpar singura si nu mai am rabdarea necesara sa le astept de peste mari si tari!

Nu! eu solicit doar acordarea unei brume de spirit craciunesc… E drept ca am vazut recent si “A Christmas carol” si, ca sa fiu sincera, m-am cam inspaimantat la ideea ca o sa ajung ca alde Scrooge ala si ca o sa fiu vizitata pe nepusa masa de niste spirite craciunesti! Asa ca uite cum mi-am luat eu inima in dinti si ti-am scris tie, cel in care nu mai cred!

Draga Mosu’, de cateva zile parca simt o oarece duiosie, o oarece tanjala dupa Craciunile copilariei, o oarece predispozitie de a lacrima gingas… Nu credeam ca o sa ma mai bucur tamp la gandul ca o sa impodobesc in Ajun un brad natural… sau ca mi-am luat la decoratiuni de sa mi le pun in cap… sau ca am doi reni in miniatura… sau ca rezist cu greu tentatiei de a nu manca din bomboanele de pom… sau ca o sa ma uit hipnotizata la luminite… sau ca am inceput sa ascult colinde…

Te rog frumos, nu mai imi aduce papuci sau oua Kinder; sunt destul de mare pentru a le mai primi! Adu-mi doar un strop de bucurie si doi stropi de liniste sufleteasca! Fa-ma sa uit mocirla de pe strada, cozile disperate din magazine, imbulzeala din piata, stresul banesc (pe ce dracu’ am cheltuit atat? si de ce? cand nu aveam o nevoie presanta de ele), kitsch-ul si spiritul mercantil de pretutindeni, nervii inevitabili, parerea de rau (chiar imi trebuia asta cand mai aveam din cealalta?)! Fa-ma sa cred ca din mocirla de afara se poate naste ceva frumos, ca oamenii de zapada pot dansa, ca ursii din plus pot rade, ca bradul poate canta mai ceva decat Bocelli, ca va ninge cu praf de stele, ca renii tai vor zbura!

Fa-ma sa uit de rahatul asta depresiv in care m-am scaldat peste an, de sanatatea in piuneze, de lacrimile varsate din belsug, de lipsa love-ului! Si lasa-ma sa sper, prostuta de mine, ca ce e prea mult din toate astea strica mai mereu, ca un nou capitol incepe, ca e timpul pentru o schimbare, implicit maturizare, in spirit si gandire, ca e timpul sa mai si rad!

Daruieste-mi o farama de spirit craciunesc! Doar atat, nimic mai mult!

Si iti voi fi profund indatorata,

Copila care nu a mai crezut in tine

Lucruri transparente

Data postarii: by
Reply

Peste tot ce este substanta naturala si artificiala se intinde o pojghita subtire de realitate si oricine isi doreste sa ramana in acum, pe acum, impreuna cu acum, sa aiba mare grija sa nu strapunga pelicula de suprafata. Altminteri, scamatorul lipsit de experienta se va trezi ca nu mai paseste pe apa, ci ca se scufunda pe verticala si ajunge drept in mijlocul pestilor uimiti.

La urma urmei, toti suntem niste pelerini si toate visele noastre niste anagrame ale realitatii diurne.

Cred ca asta este esenta: nu spaima primitiva de moartea fizica, ci durerea incomparabila generata de misterioasa manevra mentala necesara pentru a trece dintr-o forma de existenta in alta.

Daca o iei usor, sa stii, fiule, ai s-o scoti la capat.

Vladimir Nabokov