Ce faceai oare asta-vara? Te inecai in lacrimi de crocodil, te uitai abatuta in zare, disperai, oftai, credeai ca lumea are un sfarsit; cel putin, lumea ta cu siguranta are, te gandeai la trecutul cacaniu si iti imaginai, culmea, ca viitorul e si mai si, iar numai o astfel de idee era in stare sa iti provoace ditamai repulsia, ditamai revolta, erai trista, deprimata, sictirita, acra, amara, sarata etc etc… ce mai? erai vai de mama ta si de steaua ta la un loc, impreuna, cu, si…
Ce ai invatat din toate astea? Atunci cand iti pierzi echilibrul, atunci cand ai vertijuri, atunci cand ai vederea slabita, atunci cand totul pare, insa nu neaparat si este pierdut, atunci tot mai ai un licar de speranta, o pata movulie, un elefantel roz, o raza de soare, o iubire, o prietenie… atunci nimic nu mai e pierdut si iti spui ca ai indurat destul, ai invatat suficient si esti mult mai destupata la minte si suflet pentru ce va urma…

To live is the rarest thing in the world. Most people exist, that is all.

Dragi compatrioti,

Stiti ce e aia sa scoti un lucru de la naftalina sau sa faci rahatul si mai mare? Stiti cum e sa iti dai cu parerea de ce s-a intamplat acum amar de ani, sa trambitezi ca s-a intamplat asta, cand de fapt s-a intamplat cealalta, sa te dai de ceasul mortii ca ai vazut cu proprii-ti ochi cum Vasilica a strangulat-o pe Florica, cand de fapt faceau sex cu patos, sa fii ferm convins ca vecinul ti-a violat pisica, cand de fapt era propriu-ti caine, sa te bati cu pumnul in piept ca e alba, cand de fapt nici macar neagra nu e, ci e doar un gri suspect?
Atunci de unde a mai fost inventata, reinventata, imaginata, inscenata sau, din contra, intr-o realitate abjecta reflectata, aceasta una bucata politichie neoasa? To hit or not to hit? To kick or not to kick? To smash or not to smash? Poate te injura, poate te sicaneaza, poate te enerveaza, poate nu e intreg la minte de nu vrea sa traiasca bine, poate e anti-regim, poate e oponent, poate a citit pe cand inca mai purta scutece “22″ si a facut front comun cu disidentii aia sau cum se numeau… sau poate nu te place… nu ii place uitatura ta piezisa, chelia ta lucioasa si mesa aia sexoasa ce iti flutura in vant… nu te place si gata! te mai si alegi cu o flegma in ochi, nu numai cu ziceri de dulce! me don’t like u…
Huoo! da-te jos de pe scena! te crezi la carma? poporul nu se conduce ca pe vapor, mai zevzecule, mai! se scufunda in rahatul al mai puturos din prima!
Dragi concetateni, va dau covrigi, ca micii e scumpi, daca ma alegeti! Va dau ca sa traiti bine! Si daca nu ma iubiti, va lovesc chiar! Deci, votati-ma!

Draga femme fatale de azi dimineata din metrou,

Tin sa iti prezint cea mai sincera admiratie posibila pe care am simtit-o vreodata pana acum fata de oricare femeie de pe lumea asta… Da! te admir sincer pentru dezinvoltura ta, pentru nonsalanta cu care te afisezi in lume, pentru naturaletea cu care te imbraci, pasesti si iti tii plasuta cu mancarea pentru serviciu in mana dolofana…
Io una nu as fi fost in stare sa fiu atat de hot, de atragatoare, de plina de nuri ca tine… Fiindca nu mi-as fi permis sa ies din casa in halul asta, ma rog, in stilul tau… cu chestii mulate, foarte mulate, extrem de mulate, tipator de mulate… cu un cur atat de planturos in maretia lui… cu o burta lucrata prin bucatarie… cu niste picioare ferm de copanoase… cu un ruj atat de aprins care, din pacate, tot nu a reusit sa imi abata privirea de la your precious sunculita, ce mai, slana… cu o tunsoare ca de clasa intaia, insa care se vrea trendy…
In plus, am aruncat o ocheada si in plasuta ta… nu de alta, da’ sa nu mor proasta si sa ma conving ca o femeie atat de stilata ca tine ar trebui sa manance numai chestii ce ajuta la silueta si la dieta pe care sunt ferm convinsa ca o urmezi zi de zi… eram sigura ca nu ai sa ma dezamagesti… ca nu o sa intalnesc doua batoane de Snickers, un cap de Cola ucigasa, vreo trei covrigi si posibil doua merdenele unsuroase… la o adica, puteai chiar sa te hranesti si cu aer, la cat de supla esti… mai mult ca sigur ca apa plata cu lamaie a devenit intre timp un moft necesar…
Dar stii ce, mai bine? Fiindca m-ai convins de faptul ca numai o femeie ca tine poate sa se bucure de succesuri garantate la exponatele de sex opus, pe cand io ar trebui sa ma multumesc cu uratenia si silueta mea care lasa de dorit, ia mai baga-ti undeva Snickersii aia si ineaca-te cu Cola aia, nesimtita naibii! Si zi mersi ca nu ti-am zis si vreo doua ca de la sunca mai mica la sunca mai mare… zau asa!

Avem parte de aceleasi fete, de aceleasi exponate politice, de aceleasi mentalitati, de aceiasi pensionari care voteaza atrasi de mic, faina si zaharul bagat pe gat, de aceleasi promisiuni, de aceleasi incalcari de promisiuni, de acelasi turism electoral, de aceleasi fraudari sau posibile fraudari…
Dupa 20 de ani, de ce ne reinnoim oare cu fostii? Si de ce viitorul seamana suspect de bine cu trecutul? De ce ne invartim in cerc? De ce ne scaldam in aceeasi mocirla?
Si de ce unii considera ca e mai util sa joace la 6 din 49 decat sa se prezinte la vot?