Uitatura de peste umar

Ce faceai oare asta-vara? Te inecai in lacrimi de crocodil, te uitai abatuta in zare, disperai, oftai, credeai ca lumea are un sfarsit; cel putin, lumea ta cu siguranta are, te gandeai la trecutul cacaniu si iti imaginai, culmea, ca viitorul e si mai si, iar numai o astfel de idee era in stare sa iti provoace ditamai repulsia, ditamai revolta, erai trista, deprimata, sictirita, acra, amara, sarata etc etc… ce mai? erai vai de mama ta si de steaua ta la un loc, impreuna, cu, si…
Ce ai invatat din toate astea? Atunci cand iti pierzi echilibrul, atunci cand ai vertijuri, atunci cand ai vederea slabita, atunci cand totul pare, insa nu neaparat si este pierdut, atunci tot mai ai un licar de speranta, o pata movulie, un elefantel roz, o raza de soare, o iubire, o prietenie… atunci nimic nu mai e pierdut si iti spui ca ai indurat destul, ai invatat suficient si esti mult mai destupata la minte si suflet pentru ce va urma…

To live is the rarest thing in the world. Most people exist, that is all.

Oscar Wilde

Balacareala in Balcani

Dragi compatrioti,

Stiti ce e aia sa scoti un lucru de la naftalina sau sa faci rahatul si mai mare? Stiti cum e sa iti dai cu parerea de ce s-a intamplat acum amar de ani, sa trambitezi ca s-a intamplat asta, cand de fapt s-a intamplat cealalta, sa te dai de ceasul mortii ca ai vazut cu proprii-ti ochi cum Vasilica a strangulat-o pe Florica, cand de fapt faceau sex cu patos, sa fii ferm convins ca vecinul ti-a violat pisica, cand de fapt era propriu-ti caine, sa te bati cu pumnul in piept ca e alba, cand de fapt nici macar neagra nu e, ci e doar un gri suspect?
Atunci de unde a mai fost inventata, reinventata, imaginata, inscenata sau, din contra, intr-o realitate abjecta reflectata, aceasta una bucata politichie neoasa? To hit or not to hit? To kick or not to kick? To smash or not to smash? Poate te injura, poate te sicaneaza, poate te enerveaza, poate nu e intreg la minte de nu vrea sa traiasca bine, poate e anti-regim, poate e oponent, poate a citit pe cand inca mai purta scutece “22″ si a facut front comun cu disidentii aia sau cum se numeau… sau poate nu te place… nu ii place uitatura ta piezisa, chelia ta lucioasa si mesa aia sexoasa ce iti flutura in vant… nu te place si gata! te mai si alegi cu o flegma in ochi, nu numai cu ziceri de dulce! me don’t like u…
Huoo! da-te jos de pe scena! te crezi la carma? poporul nu se conduce ca pe vapor, mai zevzecule, mai! se scufunda in rahatul al mai puturos din prima!
Dragi concetateni, va dau covrigi, ca micii e scumpi, daca ma alegeti! Va dau ca sa traiti bine! Si daca nu ma iubiti, va lovesc chiar! Deci, votati-ma!

Cu muraturile la vedere

Cica vreo 80% dintre romani isi conserva mancarea, fac provizii de iarna prin camari, isi umplu pana la refuz frigiderele, mananca de la borcan, pun de o sarmaluta cu varza din butoi, isi condimenteaza ficateii, isi acresc cerul gurii si simtamintele…
Pai si atunci criza in ce se mai masoara? In borcanele din camara, in carnatii din frigider, in sacul cu cartofi de pe balcon, in sticlele de tuica dosite pe sub masa, in funia de usturoi ce se balagane in grinda, deasupra usii? In babele de care te lovesti la piata, in sacosele pe care le tarasc cu eroism, in castravetii cocarjati si in rosiile fara gust, in carucioarele pline din Carfur, in salariile, bonurile de masa si pensiile care se evapora in aceeasi zi, in cumparaturile furibunde din preajma sarbatorilor de iarna?
Sau in dulceata lu’ mamaie din copilarie, in gogonelele ei, in salata de boef de atunci?
Romanul e strangator sau doar prevazator? Mancaruri traditionale, fie ele si conservate/ fast food-ul de la coltul strazii?

Sunt supla, bine-mi pare, mai ca n-am valoare!

Draga femme fatale de azi dimineata din metrou,

Tin sa iti prezint cea mai sincera admiratie posibila pe care am simtit-o vreodata pana acum fata de oricare femeie de pe lumea asta… Da! te admir sincer pentru dezinvoltura ta, pentru nonsalanta cu care te afisezi in lume, pentru naturaletea cu care te imbraci, pasesti si iti tii plasuta cu mancarea pentru serviciu in mana dolofana…
Io una nu as fi fost in stare sa fiu atat de hot, de atragatoare, de plina de nuri ca tine… Fiindca nu mi-as fi permis sa ies din casa in halul asta, ma rog, in stilul tau… cu chestii mulate, foarte mulate, extrem de mulate, tipator de mulate… cu un cur atat de planturos in maretia lui… cu o burta lucrata prin bucatarie… cu niste picioare ferm de copanoase… cu un ruj atat de aprins care, din pacate, tot nu a reusit sa imi abata privirea de la your precious sunculita, ce mai, slana… cu o tunsoare ca de clasa intaia, insa care se vrea trendy…
In plus, am aruncat o ocheada si in plasuta ta… nu de alta, da’ sa nu mor proasta si sa ma conving ca o femeie atat de stilata ca tine ar trebui sa manance numai chestii ce ajuta la silueta si la dieta pe care sunt ferm convinsa ca o urmezi zi de zi… eram sigura ca nu ai sa ma dezamagesti… ca nu o sa intalnesc doua batoane de Snickers, un cap de Cola ucigasa, vreo trei covrigi si posibil doua merdenele unsuroase… la o adica, puteai chiar sa te hranesti si cu aer, la cat de supla esti… mai mult ca sigur ca apa plata cu lamaie a devenit intre timp un moft necesar…
Dar stii ce, mai bine? Fiindca m-ai convins de faptul ca numai o femeie ca tine poate sa se bucure de succesuri garantate la exponatele de sex opus, pe cand io ar trebui sa ma multumesc cu uratenia si silueta mea care lasa de dorit, ia mai baga-ti undeva Snickersii aia si ineaca-te cu Cola aia, nesimtita naibii! Si zi mersi ca nu ti-am zis si vreo doua ca de la sunca mai mica la sunca mai mare… zau asa!

Dupa 20 de ani

Avem parte de aceleasi fete, de aceleasi exponate politice, de aceleasi mentalitati, de aceiasi pensionari care voteaza atrasi de mic, faina si zaharul bagat pe gat, de aceleasi promisiuni, de aceleasi incalcari de promisiuni, de acelasi turism electoral, de aceleasi fraudari sau posibile fraudari…
Dupa 20 de ani, de ce ne reinnoim oare cu fostii? Si de ce viitorul seamana suspect de bine cu trecutul? De ce ne invartim in cerc? De ce ne scaldam in aceeasi mocirla?
Si de ce unii considera ca e mai util sa joace la 6 din 49 decat sa se prezinte la vot?

Cu ochelarii la psihiatru

Doctore,

Cred ca mi-au luat razna ochii, pe bune… peste tot mi-e dat sa vad numai slogane, afise, capatani politice, mesaje menite sa atenteze la sanatatea retinei si la cea a creierasului, culori, penele, pesede, pedele, pereme, pepepee…
Doctore, nu mai fac fata… vad numai portocaliu si rosu in fata ochilor… in asa hal, incat am ajuns sa ma intreb daca intr-adevar traiesc bine, vad bine, aud bine, respir bine… si nici macar nu ii cunosc pe aia expusi pe panourile alea, cu toate ca sunt tot aia din fiecare an… si nici macar nu imi dau seama de ce se abereaza ei pe acolo, ce promit, de ce se bat cu pumnul in piept ca fac si dreg… nici macar…
Unul e pentru tara, altul zice ca “va dau tara inapoi” (ar merge la o adica si “va-ul” ala din fata sters, gen degeaba ma alegeti ca oricum tot in rahatul de pana acum veti trai!), unul viseaza cai verzi, ecologici pe pereti, altul urla din toti bojocii ca sa traiasca tara, unul considera ca invingem impreuna, altul vrea o tara a bunului-simt…
Doctore, cred ca incep sa ma uit chioras si chiar crucis… mai sa intru in stalpii si in panourile lor colorate… si de ce se leaga care mai de care de curul vecinului de gard sau panou electoral? nu pot mumos sa isi vada de ale lor? gen ei cu noi si noi cu noi…
O iau putin si razna… Cum iesi din bloc, Mircea Geoana. Multi de Geoana. Unul langa altul, pe fiecare stalp. Ce si-o fi zis, ca o sa ii uit mutra de la un stalp la altul? Pe cand o gura de Basescu la colt de strada? Viitori presedinti in copaci si pe stalpi.
Geoana presedinte. Totul la preturi mici. Cora Sun Plaza. Eduard Manole. Cel mai mare cinema din tara. De ce le e frica, nu scapa. Depozitul de calculatoare. Antonescu scoate tara din criza. Shaorma dupa colt. Revolutia bunului simt. Greva la metrou. Oprescu. Haine de piele. Geoana. Reduceri. Antonescu. Stoc limitat. Oprescu. 2 plus 1. Vadim. Non stop. Becali. Livrari la domiciliu.
Acum intelegi, draga doctore, de ce mi-au luat razna ochii si ochelarii au devenit mai nou apti de un show politic 3D? Acum intelegi de ce as prefera sa sufar de o miopie in stare avansata?

sursa foto: http://hultan.files.wordpress.com/2009/11/ciolan_hunter.jpg

Durabila iubire

“Am inteles din nou, pentru ca mai vazusem si alta data cadavre, de ce o epoca prestiintifica avusese nevoie sa inventeze sufletul. Era la fel de limpede ca si iluzia soarelui in amurg coborand de pe cer. Incheierea a nenumarate schimburi biochimice si neuronale, legate intre ele, care se combinau pentru a da ochiului liber iluzia scanteii pierdute, sau simpla disparitie a unui element necesar. Oricat de bine informati ne-am crede din punct de vedere stiintific, teama si veneratia tot ne coplesesc in prezenta mortii. Poate in realitate viata este cea care ne trezeste admiratia.”

Ian McEwan- Durabila iubire

Choo choo shoes in Romania, land of choice!

Draga Nutzi,

Cum i-am scris si Ebei ieri, m-am gandit sa iti scriu si tie; asta in cazul in care nu esti pe la vreun coafor… Fiindca am doua nelamuriri, imense, enorme, de nepotolit, de neoprit, de nedescris…
Mai Nutzi, mai, tu vezi ce e dimineata prin capitala? Cum oamenii isi scot ochii, se inghesuie, isi rup hainele, se scuipa, se calca in picioare doar pentru a ajunge la serviciu? Mai Nutzi, mai, asta ma paste si pe mine in cateva zile! Deocamdata sunt mucoasa si stau la caldurica in pat… Si stii de ce? Fiindca, draga Nutzi, e greva la metrou! De cu dimineata pana pe seara… Sau tu nu stiai? Presupun ca ori iti faci somnul de frumusete dimineata, la orele alea cand circa un milion de tampiti se lupta sa se urce in vreun autobuz, ori esti mult prea obisnuita sa iti plimbi curu’ si Jimmy Choo-urile alea al dracu’ de expensive din picioare in vreo limo sau in vreun Q7… cu bezelele si fluturarile din manusita de rigoare, de la geam, alora care stau ca ciorchinii pe scarile autobuzelor….
Pai e frumos, mai Nutzi? Tu sa umbli comoda si sa nu faci varice la picere, iar eu sa ma scol cu noaptea in cap, sa renunt la tocuri si sa imi pun adidasii in vederea participarii la concursul: “cine sta cel mai mult agatat de usa autobuzului?” pai e corect? pai nu e!
Mai Nutzi, dar tu mai stii cine esti, pe ce lume traiesti si ce urmaresti? Inteleg ca te consideri une femme fatale si ca orice femme fatale tre’ sa te admiri si sa iesi mai mereu in evidenta… da’ ma gandesc io, cu mintea asta a mea blonda (ca de la blonda la blonda :P ), ca tre’ sa mai fii si constienta de ce perle ti-au iesit pe gura, in ce context si cu ce scop…
Ia arunca o ocheada din aia rimelata aicisa: http://videonews.ro/action/viewvideo/29101/Elena-Udrea-nu-stie-daca-a-sunat-la-radio/ si adu-ti aminte ce ai facut, you naughty girl! Chiar asa, mai Nutzi, mai? Iti dezamagesti electoratul!

Trai-ti-ar succesurile si cristalu’ Swarorovski!

Draga Eba,

Stau acum gripata in pat, cu o moaca plouata, cu cearcane cat casa si cu chestii apoase prin nasuc… Si tanjesc dupa un machiaj, dupa un coafat, dupa chestii dintr-astea femeiesti… Si ma gandesc sa iti scriu, sa iti urez casa de piatra ca am auzit ca te mariti cu Syda-boy ala, ala care care nu a rezistat decat vreo doua luni pe un post de consilier (deh, nu putea baiatu’ sa se imparta prea bine intre Bambu noaptea si slujba politica de facut nani ziua), sa iti urez toate cele bune, multa prosperitate, succesuri si sa traiesti bine cu al tau ales!
Am citit, de asemenea, ca ti-ai procurat sau esti pe cale sa iti procuri o casa frumusica de cateva sute de mii de euro in Paris… Bravo tie, fata! Nu te intreb cum de ai reusit sa strangi banii astia, asa precum nu sunt invidioasa nici pe sor-ta ca si-a tras si ea un apartament de un milion de para!
Nu sunt invidioasa, fata, iti mai spun inca o data! Pesemne ca ai mancat in ultimii ani numai covrigi cu iaurt si ai baut numai apa de la robinet, inclusiv in Bambu ala, de ti-ai permis! Bravo inca o data! Io tin sa iti spun ca nu m-as vedea incumetandu-ma la un asemenea tratament inuman, doar ca sa ajung un manechinoid cu buze botoxate si gene false… si cu un penthouse amarat prin Paris!
Nu, fata! io sunt mai cheltuitoare din fire… io nu rezist tentatiei de a-mi cumpara produse de meicap si de feisan… nush cum ai rezistat tu, fata draga, sa nu iti achizitionezi atatea toale misto de pe Samps Elizee, doar pentru a economisi dintr-un amarat de salariu de parlamentar european pentru o nenorocita de casa! Fata, te respect si te admir! Esti idola mea! Ca tine vreau sa ajung! Renumita, cu un tata care nu a vandut nu numai un vas, ci o flota intreaga, sa imi injectez direct Botox cu cristale Swarovski in cur, tate si pe unde o mai fi, cu extensii de par, cu dictia ta perfecta…
Fata, esti super! Si te sustin! Sa stii ca astia care rad de tine este doar prosti si invidiosi! Zau! Te invidiaza ca taticu’ e cine e, ca tu esti fata lu’ taticu’, ca esti plina de merite, ca campania ta a fost cea mai corecta din toata istoria alegerilor democratice din tara noastra si din lume de pana acum, ca esti modesta, desteapta, frumoasa si devreme din Bambu acasa!
Go, Eba, go!!! Nu-ti mai bate capu’ cu ganduri din astea deprimante cum ca noi nu traim bine! O ducem chiar pe roze: in tara nu e criza, oamenii nu isi pierd locurile de munca, preturile nu au luat-o razna, nu e greva generala la metrou si traficul din capitala nu e bulit!
Noi te iubim! Trai-ti-ar buzisoarele alea naturale!