Campanie inutil de porcina

Daca tot ma sacaie de moarte un spot televizat de informare a populatiei asupra riscurilor infectarii cu chestii neplacute (porcine, aviare, cabaline etc etc), cum ar suna o astfel de atentionare in varianta-mi proprie?
Daca la intoarcerea in tara sau de la naiba in praznic, de la tara, va treziti tam-nesam ca aveti muci, febra, ameteli, stari de voma, lesin, travaliu prematur, ca nu mai stiti nici cum va cheama, nici pe ce lume nasoala va e dat sa va imbolnaviti, atunci:
-doftoriti-va acasa; ce naiba sa cautati intr-un spital de boli infectioase? nu v-ar lua nimeni in seama, ati zacea in fata Camerei de Garda bine mersi, le-ati umple inutil buzunarele cadrelor medicale cu peschesuri; veti iesi mai bolnavi decat ati intrat in spital
-suflati mucii pe jos; servetelele si asa sunt scumpe iar civilizatia zau ca ne iese pe nas
-imbulziti-va ca boii/vacile in cireada, imbranciti-va in mijloacele de transport in comun, scoateti-va ochii la cozi si prin piete; de ce sa nu se imbolnaveasca si Xulescu de langa, lua-l-ar dracu’, de ce sa io sa mor si el sa traiasca?
-nu va mai spalati pe maini si, implicit, nu mai folositi solutii antibacteriene; ia faceti economie la apa si nu va mai spalati, ca oricum va veti imbolnavi
-nu mai fierbeti apa, legume, carne etc; faceti naibii economie si la gaze
Ia nu mai respirati ca e cel mai bine! Ca oricum e criza si daca nu muriti de gripa porcina, sigur veti crapa de inanitie!

Sweet dreams o’ mine

Eu, 24 ani, ea, 4 juma…

“Nu imi pace sa dorm! Tie?”

“Pai de ce?”

“Nu mai am timp sa ma joc cu ‘pusile si sa ma uit la desene animale”… (nici eu sa citesc sau sa testez noi parfumuri)

“Hmm, pai atunci nici mie nu imi place”…

“Da’ tre’ pentru ca noaptea e intuneric si urat” (cam ca si vidul meu sufletesc)… Iti pace sa te joci?”

“Dap!” (de-a sentimentele, de-a politetea, de-a interesul etc)

“Visezi frumos?”

“Normal…” (numai saloane de spital, perfuzii si neputinta)

“Aseara ce ai visat?”

“Ca am iesit cu prietenii in oras” (ca alergam de nebuna in jurul spitalului Colentina si nu gaseam usa de la intrare)

“Am ajuns in Buculesti? Mi-e somn!”

“Nu! Culca-te!”

Viata este un miracol in masura in care iti ingadui sa te prinzi de asta. -Anomim


Tengo cojones

Visul american implantat pe taram spaniol… Se ia un nene vai de steaua lui, preferabil roman si camionagiu/ tirist/ sofer de duba/ tractorist etc etc pe care il trimitem mai mult sau mai putin legal pe niste planuri mai toride… Se da o stire bomba mai apoi, cum ca Vasilica asta tocmai a devenit milionar peste noapte… Ce face Vasilica, trezit cu ditamai porcoiul de bani in casa-i? Isi ia o vacanta binemeritata… Pai normal, cum am face si eu, si tu, si orice om intreg la minte, satul de munca si de rahatul zilnic…
Si ce mai considera Vasilica? Ca norocul nu il va schimba si ca isi va pastra prietenii… Nu zau! si ii vei aduna la taverna din colt, cinstindu-i cu un paharel de Unirea, in timp ce in buzunar iti face cu ochiu’ un sticlont de Dom Perignon, nu?
Io zic sa renunti la tot, si la prieteni, ca-s prea taranoi, si la nevasta, ca e grasa si urata, si la copii, ca nu ii duce capu’ ca pe taticu’ care a ghicit 5 numere din 6, si la nenorocitul ala de job… Traieste-ti, tata, viata! Plimba-te cu iahtu’, muta-te in locul lui Hugh Hefner, da-i bobarnace regelui Spaniei, inlocuieste iahnia cu caviar, fa-i pe tauri sa ingenunchieze in fata ta, danseaza flamenco in curu’ gol pe strada… Ce Puta Madre atata?

Io, Pacala…

Numai mie mi se poate intampla:
-sa imi cada nasturele de la pantaloni sau sa imi ramana fermoarul de la blugi intepenit cand sunt pe fuga
-sa imi cada flecul de la pantofi pe strada
-sa mi se sparga punga cu mancarea pentru serviciu in metrou si sa mi se imprastie bunatate de nectarine si prune pe sub scaune
-sa nu mi se dea restul corect
-sa fiu inselata la cantar
-sa mi se fure liftul de sub nas
-sa stau ca proasta la rand si sa se bage vreun/vreo cretin/a in fata
-sa imi ramana un produs blocat in automat
-sa nimeresc un bancomat scos din functiune exact cand am nevoie urgenta de bani
-mai sa fiu calcata de tramvaie in sensuri opuse la interval de cateva secunde
-sa fiu usor accidentata de o tampita dimineata (in pofida faptului ca mergeam aproape de bordura si ea avea spatiu de desfasurare berechet; nici macar nu era blonda)
-sa nu am toti banii la mine, in vederea achitarii unei taxe (da-i si alearga ca bezmetica la cel mai apropiat bancomat)
-sa mi se dea alta nuata de ruj, fard, oja decat cea pe care am cerut-o initial
-sa astept o prietena la o gura de metrou, in timp ce ea ma asteapta la cealalta
-sa ma stranga pantofii, desi cand i-am probat nu aveau nici pe dracu
-sa astept un tren intarziat si sa vina cel de dinainte, dublu intarziat
-sa cumpar chestii de care nu am nevoie, doar ca mi le baga pe gat o promoterita cu papagal si nu am tupeu/chef sa o refuz
-sa ma duc la coafor sa cer schimbarea culorii iar tipa sa ma faca la fel
-sa vad primele minute dintr-un film si sa imi dau seama ca l-am mai vazut candva
-sa vreau un anumit produs si sa ma trezesc acasa ca l-am luat pe cel invecinat pe raft, din neatentie…
Se ofera careva sa fie Tandala?

Protestez, deci existez! (zi de zi)

Protest virulent impotriva:
scuipatorilor de seminte din fata blocului,
babei martore a lui Iehova de langa care nu pregeta sa imi aduca mereu aminte, cand ma vede, ca nu va mai fi mult pana la Judecata de Apoi
chestiei urlatoare, cacacioase si stirbe, in etate de cateva luni, un etaj mai jos
femeii de serviciu care imi pune de fiecare data presul cu curu’ in sus (si da, este o cacofonie voita!)
casnicelor care prajesc numai cartofi si carne de porc
cocalarilor de la shaormeria de la colt
muncitorilor care se cred mari gigolo in metrou (neaparat, cu plase dupa ei, cu sepci jegoase, adidasi jerpeliti si tricou Adidas-Puma-Armani)
mosilor care si-au uitat proteza, alaturi de Viagra, acasa
celor care se culturalizeaza cu “Libertatea”, “Click” si “Cancan”
ascultatorilor de manele pe laudspichar
purtatorilor de tricouri mulate cu “Puta madre” si de slapi, chiar daca slanile se simte bine cu ei, pe ei, la ei
haifaivistilor
crizatilor din traficul de dimineata si dobitocilor care uita sa mai si franeze cand vad o handicapata ca moi pregatindu-se sa traverseze regulamentar
balenelor de la serviciu care iau liftul pentru numai un etaj
colegilor de serviciu care dau in mintea copiilor exact cand esti prost dispusa si nu ai chef decat sa le dai una in gura
colegilor pupincuristi, tot de acolo, a caror gudureala imi provoaca balonari intestinale si chiar neuronale
blazatelor de la HR, secretariat, ghiseu etc etc

traiului de zi cu zi/ rutinei/ lipsei de fun, excitement, diversity
vietii banale, proprietate personala

Ar mai fi de vociferat oleaca, da’ parca ma apuca o lene… protestez, pe aceasta cale, si impotriva ei! Unde vrei sa ma duci, nebuno? Crezi ca merge asa? Halal existenta! Halal protest!

Mana ajutatoare

Sau mana pe care o retragi si o dosesti bine in buzunar? Citind o postare a lui Catalin, mi-am adus invariabil aminte de reactia mea, nu de mult timp, la vederea unei femei imbracate decent care se oprise la jumatatea scarilor la metroul de la Victoriei, respirand greu si avand ambele maini puse, un gest disperat, la piept…
Probleme cardiace, respiratorii, un inceput de infarct etc? Who knows… Faza e ca, spre deosebire de altii care se faceau ca nu o vad si treceau grabiti pe langa, eu am vazut-o, insa, reactie cretina si regretabila, nu m-am oprit sa o intreb daca ii e bine sau nu si/sau sa chem serviciile medicale…
Aveam un tren spre casa de prins, aveam de vorbit la telefon, ma durea capul, ma gandeam ca, daca m-as fi aflat in locul ei, as fi avut parte de aceeasi reactie din partea celorlati… Nimeni nu m-ar fi ajutat, precum nimeni nu m-a ajutat cand am avut probleme cu mersul si cu mentinerea echilibrului…
Absurd, deplorabil… Rusinos, de-a dreptul rusinos… De ce am reactionat asa? sau, mai bine zis, nu am reactionat precum ar fi fost indicat?… De ce nu m-am mai uitat pe urma inapoi? De ce mi-am continuat mersul? De ce am uitat incidentul peste numai cateva minute?
La dracu’ cu empatia si cu simtul civic! Uite ca am ajuns ca cei pe care i-am criticat pana urma! Traiasca egoismul pur si instinctul de supravietuire! La dracu’ cu astia slabi, bolnavi, handicapati! Zi-le, nene Darwin!

My fuckin’ exciting day

Onorez o mai veche leapsa de la Catalin… Cum ar arata o bucata din rahatul zilnic existential in care ma scald… Cum sa arate? Iote mai jos, frumos, cu liniute, detaliat…

-Trezirea: undeva intre 6 30 si 7; depinde cate chestii am de rezolvat pe ziua respectiva; primele semne de instalare a sictirului gen: “de ce eu? cu ce am gresit? nu mai vreau!!!”
-Micul dejun: inainte cu ceva vreme saream peste, ma strofoc mai nou sa ingurgitez o felie de paine cu miere, un iaurt etc, cu ochii de abia mijiti
-Imbracarea, machierea: un adevarat ritual; tre’ sa imi asortez hainele cu gentile, cu pantofii si cu bijuurile, pentru ca, in ultima instanta, sa mearga la o adica si cu machiajul (daca nu m-as scula asa devreme, sigur as fi data afara de la toate job-urile de pe lumea asta; numai vreo 10 minute imi ia sa imi dau cu rimel)
-Mersul pe jos pana la metrou: vreo 10 minute, un chin mai acu’ ceva vreme, mai nou toate-s bune si frumoase
-Mersul cu metroul pana in Pipera Wonderland: nu mai detaliez patanii, chestii vazute, specimene intalnite zilnic
-Work-ul: de la 9 la 18, cu pauzele de rigoare de tigara, barfa, masa in cazul in care nu vin cu mancare de acasa; rau necesar, nici nu imi place, nici nu imi displace, doar ca e cazul de o schimbare; nervi adesea; prea putine satisfactii; gandul ca peste cativa ani o sa am propria afacere etc etc
-Drumul de intoarcere: in cazul in care nu ies in oras cu vreo prietena, refac drumul de dimineata; a se remarca grupul de scuipatori de seminte ce stau in fata blocului in fiecare seara
-Pierderea serii: citit, messuit, googleuit, bloguit, vorbit la telefon, uitat la televizor, ascultat muzica; chestii la o adica menite sa te mai destinda oleaca si sa te faca sa uiti ca le-ai mai facut si ieri sau le vei face si maine
-Nani nani: desi imi promit de fiecare data sa ma culc mai devreme, tot adorm dupa miezul noptii, asta dupa ce imi fac ritualul de frumusete noptatica, ma asigur ca mi-am luat vitaminele pe ziua respectiva si ca am pus alarma sa sune

A new wonderful day este pe cale sa inceapa… Naiba sa ma ia, ce viata palpitanta am, manca-ti-as!