A fi propriul tau sef era de fapt o basica dezumflata-nu-nsemna decat ca poti alege urmatorul cur pe care sa-l lingi sau urmatoarea gramada de cacat pe care s-o iei cu lopata; atata tot…
Moartea nu e infumurata. Nu e un dandy. Nu e sexy. Nu e deloc impresionanta. Moartea e ca veterinarul. Plictisitoare. Plictisita. Plictisita de pozele oamenilor, plictisita de oameni. Cheala. Grasa. Prost imbracata. N-are nimic de spus. Nu ofera cuvinte de mangaiere. Nu ofera perspective. Nu are bani. E dusmanul personalitatii. Moartea ar fi ultima aleasa pentru fotbal. Moartea ar avea o puta cat o aluna. Moartea ar fi silueta din fata ta in salonul funerar. Moartea ar fi micul gunoier care tace. Moartea ar lua autobuzul, fara sa faca vreo remarca interesanta in timp ce sta la coada…
Cand incepi sa crezi ca viata e palpitanta si stralucitoare, dupa un timp vezi ca nu e deloc asa, apoi iti dai seama ca este, dar nu pentru tine. Doar pentru oaspetii de pe lista. Tu doar te uiti pe gaura cheii…
Ma nedumereste de ce in atatea reprezentari ale iadului armate de pacatosi se catara unii peste altii, urland printre flacarile bubuitoare, prajiti la frigare sau impunsi de diavoli, in timp ce iau foc. Daca as avea de ales, as dori sa fiu ingropat in miezul soarelui impreuna cu cativa amici, pentru ca va asigur ca, daca exista iad, el este cea mai solitara temnita si este rece…
Oamenii se plang ca trebuie sa faca mereu aceleasi lucruri, ca trebuie sa manance aceleasi lucruri, ca trebuie sa poarte aceleasi haine, dar nu-i deranjeaza niciodata ca se gandesc mereu la aceleasi lucruri…




