N-o citi daca esti prost

A fi propriul tau sef era de fapt o basica dezumflata-nu-nsemna decat ca poti alege urmatorul cur pe care sa-l lingi sau urmatoarea gramada de cacat pe care s-o iei cu lopata; atata tot…

Moartea nu e infumurata. Nu e un dandy. Nu e sexy. Nu e deloc impresionanta. Moartea e ca veterinarul. Plictisitoare. Plictisita. Plictisita de pozele oamenilor, plictisita de oameni. Cheala. Grasa. Prost imbracata. N-are nimic de spus. Nu ofera cuvinte de mangaiere. Nu ofera perspective. Nu are bani. E dusmanul personalitatii. Moartea ar fi ultima aleasa pentru fotbal. Moartea ar avea o puta cat o aluna. Moartea ar fi silueta din fata ta in salonul funerar. Moartea ar fi micul gunoier care tace. Moartea ar lua autobuzul, fara sa faca vreo remarca interesanta in timp ce sta la coada…

Cand incepi sa crezi ca viata e palpitanta si stralucitoare, dupa un timp vezi ca nu e deloc asa, apoi iti dai seama ca este, dar nu pentru tine. Doar pentru oaspetii de pe lista. Tu doar te uiti pe gaura cheii…

Ma nedumereste de ce in atatea reprezentari ale iadului armate de pacatosi se catara unii peste altii, urland printre flacarile bubuitoare, prajiti la frigare sau impunsi de diavoli, in timp ce iau foc. Daca as avea de ales, as dori sa fiu ingropat in miezul soarelui impreuna cu cativa amici, pentru ca va asigur ca, daca exista iad, el este cea mai solitara temnita si este rece…

Oamenii se plang ca trebuie sa faca mereu aceleasi lucruri, ca trebuie sa manance aceleasi lucruri, ca trebuie sa poarte aceleasi haine, dar nu-i deranjeaza niciodata ca se gandesc mereu la aceleasi lucruri…

Tibor Fischer- N-o citi daca esti prost

CFR Exponatus

  • Baba disperata, cu ochelari fumurii, care trage dupa ea nspe mii de tagarte grele; te impinge cat colo cu o forta pe care nu i-ai fi banuit-o nici in ruptul capului, doar ca sa urce prima
  • Taranul cel de toate zilele, cel care duhneste a material de rafie de la o posta si, mai nou, cel evoluat, care isi plimba galetile cu oua in intercity
  • Taranul mitocan, cel care vorbeste tare la telefon, anuntand cel putin juma de sat ca soseste dimineata
  • Toapa binedispusa, isi suna si ea tot familionul, gesticuleaza si rade strident
  • Pierduta in spatiu, nu isi gaseste locul, greseste vagonul, trenul etc
  • Pierduta in spatiu certareata, ferm convinsa ca i-ai preluat locul, dispusa sa faca scandal monstru daca nu sta ea la geam
  • Bisnismenul parfumat si frizat nevoie mare, sta cu nasul in laptop si tacane intempestiv
  • Studenta cufundata in lectura, desprinsa de lume, de controlor, de tot
  • Studentul cufundat si el in muzica, atat de bine incat juma de compartiment asculta ce asculta si el
  • Cel/ cea cu chef de vorba, isi destainuie toate matrapazlacurile familiale
  • Cel/ cea vizibil deranjat/a ca ai interferat cu campul lui/ ei vizual
  • Holbaitorul/ toarea, considera ca cei din jur sunt mai interesanti decat campul cu vaci de afara
  • Cei care se pupa zgomotos sau, din contra, se cearta
  • Cei care mananca lacom sau molfaie enervant de pofticios ditamai ciunga
  • Controlori neaparat cu burta, vanzatori de reviste, evantaie, jucarii, cersetori handicapati sa nu etc

Cam atat… Daca am omis ceva, sa imi fie cu banat atunci :)

Scrisoare catre un fost

Tocmai ce am luat la puricat hotcity.ro si imi cazura ochii pe o postare imbietoare, parfumata, seducatoare, ce mai, o minunatie de posibila leapsa…
Ce naiba as putea sa ii scriu eu unui fost? Pai…

Dragul meu fost cretin,

Ca asta ai fost, esti si vei fi mereu… Lasand la o parte chestiile misto prin care am trecut pe la inceput, nu am pastrat decat un gust amar de pe urma asa-zisei noastre relatii… Cum asa? Pai cam simt ca ne pierduram inutil timpul, reciproc, ca puteam sa traim bla bla-urile alea siropoase, gen giugiuleli si plimbari romantice, totul culminand cu partide de sex salbatic, cu totul altcineva… Si poate ar fi fost mai bine… Nu crezi asta? Sunt ferm convinsa…
Sa incepem sa numaram anii, lunile, zilele in care ne-a mers bine sau cele, ale dracu’ de multisoare, in care ne-a, in speta, mi-a mers rau?… cand plangeam cu fata in perna, cand ma inchideam in baie ca sa nu vezi cum mi se scurge rimelul, cand fumam tigara dupa tigara de nervi… mai bine nu… as iesi tot eu in pierdere… da, eu aia crizata, nebuna de neam, deprimata… aia proasta si urata…
Pai, dragul meu, mi-e si ciuda ca ai putut face parte din viata mea… chiar daca mai nou esti fost… asta inseamna ca ti-am acordat la un moment dat importanta, ca te-am primit in patul si in sufletul meu… si mare greseala am facut… nu mai bine stateam noi doi frumusel in banca noastra? ne ne mai complicam? ce atata bullshituiala cu love-ul asta? nu-i asa?
Mai Gigele mai, ma acrisem, zau, de aerele tale de mare gigolo… Nu esti, mai baiatule, mai… Nu ai cu ce, ma… Numai gura ce e de tine… zau…
Ce dracu’ cauti tu in viata mea? sau ce ai cautat? ma stii ca-s mioapa de felul meu, dar tu? ce dracu’ aveai? ce vroiai de fapt? nu ti se pare ca prea mult? sau, din contra, a fost prea putin?
Si acum de ce dracu’ am ajuns iar sa iti scriu? hmm, is patetica rau pesemne… doar apartii trecutului, unei chestii greu de digerat si pe care incerc sa o indes bine de tot in subconstient…
Ia mai du-te undeva, de fost ce esti!

P.S.: Scrisoare catre fostul/ fosta… Cei vizati sa se simta :P

C’est la vie…

Una care inca ma mai surprinde neplacut… sa vezi din fuga autocarului, la intoarcerea din team building si la iesirea din Comarnic, o imagine aparent grotesca… cabanute de inchiriat, fresh construite langa un cimitir… la o adica, poate fi si un bun semn de avertizare pentru astia mai dilii, impatimitii sporturilor de iarna… watch out, ti-am pastrat un loc la caldurica! poate te alegi cu ceva mai mult decat un picior rupt!
De abia acum constientizez si ca peste drum de mine m-am zgait de atatea ori in vitrina unui magazin ca sa imi aranjez freza… unul de pompe funebre, de altfel… viata continua… sau nu…

Cand trecutul…

Inca te mai afecteaza, inca te mai influenteaza in luarea deciziilor… cand nu stii daca calea pe care te indrepti este cea corecta, cand te simti debusolata si a nimanui… cand iti aduci aminte prin cate ai trecut, cand regreti turnura pe care au luat-o lucrurile… cand incerci sa realizezi de ce, cand si cum ai facut cutare si cutare lucru… cand ai pus punct si o iei de la capat… cand mai intorci o fila a vietii… cand simti ca plutesti in deriva… intr-un ocean de lacrimi proaspete… catre nicaieri…

Dream as you’ll live forever, live as you’ll die today.

James Dean

Gand inopinat 11

Cum ar fi sa pici dimineata, intr-o aglomeratie de metrou, exact unde nici cu gandul nu gandeai? Ce e mai de rahat: un el si o ea care se pupa zgomotos, extaziati nevoie mare cand altii de-abia isi tin ochii deschisi, sau un nene care duhneste a transpiratie, in conditiunile in care vara e pe duca si un sapun e mai ieftin decat un kil de tuica… sau ma insel? So, plescaituri sau duhneala? Libido crescut sau, ma rog, prea scazut?

Acum ceva vreme…

Nu reuseam sa disting mai nimic, nu reuseam sa citesc decat anevoios, nu reuseam sa ies din starea de anxietate… pana a aparut o pata de culoare movulie, o raza de soare cam plebee de felul ei… pana au inceput elefanteii roz sa fluture sagalnic din urechi si sa aiba tendinta de a nu-si mai tarsai a lehamite pasii… pana ce am inceput sa iau viata ca atare… cu bune, cat mai ales cu rele… mai ales…

Sans moi

Le bien n’est pas l’envers du mal, pas plus que le blanc n’est pas l’envers du noir.

Nous avons été élevés pour ça, d’une façon ou d’une autre, selon la voie du manque ou celle du trop-plein, peu importe, au bout du compte nous aimons être aimés, et nous aimons aimer, à tort et à travers et à nos dépens, mais enfin avec entêtement, avec récidive et avec préméditation. L’amour nous plaît, son bruit de chaînes et ses fruits de saison.

Une obscurité chaude et profonde est doucement montée en moi. C’était le sommeil qui venait et je me suis dit que la mort lui ressemble, qu’elle soit comme lui, progressive, sombre et caressante.

Il ne faut pas toujours fuir. Il faut aussi rester et se battre.

La haine est un ciment entre les hommes, elle fonde les amitiés, elle autorise les reconnaissances, la haine est un peu facile mais bonne fille.

On ne peu pas compter sur les gens qui retombent tout le temps, on ne peut pas les aider, on ne peut pas les aimer. Ils découragent l’amour.



Marie Desplechin- Sans moi

Un pic mai mult de…

M-am mai ramolit cu o clipa, o zi, un an, o zi, un minut, o secunda… o fi bine? o fi rau?… am ras sincer dupa mult timp, m-am bucurat copilareste la vederea cadourilor primite, am sperat ca prietenii nu ma vor uita si de data asta si nu m-am inselat… m-am gandit ca ai aparut intr-un moment atat de dificil al vietii mele… si nu pot decat sa sper ca elefanteii roz vor mai flutura din urechi pentru inca mult timp de aici incolo… La multi ani, madleno!!!