No one can make you serve customers well. That’s because great service is a choice.

Harvey Mackay, tells a wonderful story about a cab driver that proved this point. He was waiting in line for a ride at the airport. When a cab pulled up, the first thing Harvey noticed was that the taxi was polished to a bright shine. Smartly dressed in a white shirt, black tie, and freshly pressed black slacks, the cab driver jumped out and rounded the car to open the back passenger door for Harvey .

He handed my friend a laminated card and said: ‘I’m Wally, your driver. While I’m loading your bags in the trunk I’d like you to read my mission statement.’ Taken aback, Harvey read the card. It said: Wally’s Mission Statement: To get my customers to their destination in the quickest, safest and cheapest way possible in a friendly environment.

This blew Harvey away. Especially when he noticed that the inside of the cab matched the outside. Spotlessly clean! As he slid behind the wheel, Wally said, ‘Would you like a cup of coffee? I have a thermos of regular and one of decaf.’

My friend said jokingly, ‘No, I’d prefer a soft drink.’ Wally smiled and said, ‘No problem. I have a cooler up front with regular and Diet Coke, water and orange juice.’ Almost stuttering, Harvey said, ‘I’ll take a Diet Coke.’

Handing him his drink, Wally said, ‘If you’d like something to read, I have The Wall Street Journal, Time, Sports Illustrated and USA Today.’ As they were pulling away, Wally handed my friend another laminated card, ‘These are the stations I get and the music they play, if you’d like to listen to the radio.’ And as if that weren’t enough, Wally told Harvey that he had the air conditioning on and asked if the temperature was comfortable for him.

Then he advised Harvey of the best route to his destination for that time of day. He also let him know that he’d be happy to chat and tell him about some of the sights or, if Harvey preferred, to leave him with his own thoughts.

‘Tell me, Wally,’ my amazed friend asked the driver, ‘have you always served customers like this?’ Wally smiled into the rear view mirror. ‘No, not always. In fact, it’s only been in the last two years. My first five years driving, I spent most of my time complaining like all the rest of the cabbies do. Then I heard the personal growth guru, Wayne Dyer, on the radio one day.

He had just written a book called You’ll See It When You Believe It . Dyer said that if you get up in the morning expecting to have a bad day, you’ll rarely disappoint yourself. He said, ‘Stop complaining! Differentiate yourself from your competition. Don’t be a duck. Be an eagle. Ducks quack and complain. Eagles soar above the crowd.”

‘That hit me right between the eyes,’ said Wally. ‘Dyer was really talking about me. I was always quacking and complaining, so I decided to change my attitude and become an eagle. I looked around at the other cabs and their drivers. The cabs were dirty, the drivers were unfriendly, and the customers were unhappy. So I decided to make some changes. I put in a few at a time. When my customers responded well, I did more.’

‘I take it that has paid off for you,’ Harvey said.

‘It sure has,’ Wally replied. ‘My first year as an eagle, I doubled my income from the previous year. This year I’ll probably quadruple it. You were lucky to get me today. I don’t sit at cabstands anymore. My customers call me for appointments on my cell phone or leave a message on my answering machine. If I can’t pick them up myself, I get a reliable cabbie friend to do it and I take a piece of the action.’

Wally was phenomenal. He was running a limo service out of a Yellow Cab. I’ve probably told that story to more than fifty cab drivers over the years, and only two took the idea and ran with it. Whenever I go to their cities, I give them a call. The rest of the drivers quacked like ducks and told me all the reasons they couldn’t do any of what I was suggesting.

Wally the Cab Driver made a different choice. He decided to stop quacking like ducks and start soaring like eagles.

In these “interesting economic times,” it’s just this type of attitude that could well make the difference . Take a lesson from Wally: Ducks quack, Eagles soar.

Via my team leader, e-mail serviciu

vyearbookyourself.com via Santi ! super hilar… ma mai gandesc ce moaca sa imi aleg

Citit, placut, preluat!

Să te înnourezi în tine este mult mai uşor decît îi este unui copil să deseneze pe asfalt o casă. Numai gândul că mâine ai putea să întâlneşti în calea ta o cotoroanţă nervoasă, ori simpla impresie că te va ataca o fantomă face din tine o biată arătare, transpirată de frică şi de deznădejde. Nu să fii o goliciune, un parc pentru chipurile contorsionate ale emoţiilor sau ale gîndurilor tale, o biată marionetă în mâinile zburdalnice ale gândurilor este o formă de a avea curaj. Sau o formă de a învinge. Sau una de a te simţi stăpân pe existenţă. Dacă nu trăieşti ca un foc aprins şi dacă existenţa ta nu înfierbântă împrejurimile, n-ai să ştii că a avea curaj înseamnă a arde, a fi pasionat şi radios şi, prin acestea, a fi mereu blând. Să arzi şi când eşti singur, şi când te încearcă tristeţile. Să rămâi blând în tine ori de câte ori te înconjoară nebunia ori disperarea lumii, de câte ori eşti lovit, ori ai căzut, ca din întâmplare.

Niciodată să nu pierzi blândeţea sufletului tău, chiar dacă te înconjoară toate dobitoacele şi dacă dinţii lor ascuţiţi te vor hrană pentru cina dea azi sau de mâine. Rămâi blând în tine, acesta-i un mare secret al existenţei. Rămâi blând, orice ai pierde. Rămâi blând în singurătate, blând în mulţime, blând în noapte şi blând în toate zilele vieţii tale. Căci acela ce-şi pierde blândeţea, pierde cu adevărat. Lasă angarelele în seama existenţei. Lasă îngrijorarea şi lasă ziua să-şi lucreze ogorul ei, iar noaptea să-şi îmblânzească fiarele ei. Grija ta să rămână doar sufletul tău, doar mintea ta, doar sentimentele tale. Grija ta să fie mereu orientată către adâncimile apelor interioare. La suprafaţă văd şi copiii, şi proştii, şi deştepţii. Suprafaţa este pentru orice ochi, dar adâncimea este pentru ochiul care priveşte dintr-un suflet blând. Poţi să strigi cât poţi de tare în afară. Poţi să cumperi o portavoce şi să sperii cu ea tot mapamondul, dar să vorbească acolo gura ta, nu sufletul tău.

Şi dacă-n suflet ţi-au pătruns gunoaiele, şi dacă în el s-au cuibărit fără veste urîciunile şi fantasmele lumii, ia degrabă un tîrnăcop şi mătură tot ce te face să-ţi pierzi blândeţea. De vrei să fii credincios, atunci rămâi credincios blândeţii şi erorile grosolane, triviale, vinovăţiile şi suferinţele grele te vor ocoli. Păzeşte cu străşnicie blîndeţea, căci în ea se ascunde comoara pe care o rîvneşti şi o cauţi de-o viaţă întreagă. Iar dacă ceva te face s-o pierzi pentru o clipă, pentru un ceas, sau pentru o zi, ridica degrabă un clopot de sticlă de jur împrejurul sufletului tău şi opreşte în pereţii cântecului de clopot tot ce-ţi zădărniceşte efortul de a rămâne blând. Căci aceasta este transpiraţia adevărată, aceasta este tăria, puterea, curajul, credinţa, iubirea şi adevărul. Blândeţea inimii este puterea universului omenesc. Nici un om blând nu trăieşte urât, nici un suflet blând nu piere în pustiu. La uşa omului blând ciocăne şi Dumnezeu şi în faţa lui se apleacă chiar şi un câine.

Maria Timuc – “Naţional”