Monthly Archives: mai 2009

Scrisori imaginare (Conditie de muiere)

Data postarii: by
1

Draga mami,

Azi am fost mai pe seara la un nene doctor care m-a pus sa imi dau bluzita jos… M-am conformat, cu toate ca ma asteptam sa fiu horipilata numai de ideea de a da nas in nas cu un nene doctor mustacios, d-apoi sa ma mai si las consultata la bustul gol!…
Imi spuneai mai demult ca regreti ca ma facusi muiere, si nu barbat, in sensul ca o muiere are de indurat chestii intimo-rusinoase mai toata viata, pe cand un barbat doar o scoate, o baga si cu asta basta… Nu te-am crezut!
Ei bine, incep sa iti dau dreptate: urasc perioadele alea din luna, injur toti dumnezeii cat tre’ sa sufar atunci, tre’ sa am grija ce mananc ca sa nu ajung ca Miss Piggy (un barbat cu burta este healthy spre funny, o femeie cu slaninute este dizgratioasa!), evit sa fiu replica live a tipei din “4 luni, 2 saptamani”…, nu de alta dar o sa fug de pohtele sexuale ca de dracu’ pentru tot restul vietii mele si… ti-am mai spus ca instinctele mele materne se rezuma doar la a-i pocni si impinge cat colo pe obraznicaturile astea perverse din ziua de azi, nu?
Maaaami, de ce m-ai facut muiere? Chiar tre’ sa le indur pe toate? Si unde-s Magarii cand ai nevoie sa iti care cartofii si prazul de la piata, sa iti plateasca un rahat de cablu, sa vina sa te ia de la serviciu cand te-a pus tata mare sa bravezi pe niste toace criminale, sa iti aduca flori vestejite si o cutie de bomboane expirata?
Nu stateam eu mai bine in stadiul ala de fetus viermalau, facand nani frumos prin oceane de lichid amniotic? N-as fi devenit eu un alt Iona, mult mai filozof insa? N-as fi fost eu inca o sarcina pierduta inainte de vreme?
In schimb, te-ai incapatanat sa vrei un copil ani de-a randu’, m-ai purtat intr-un balon urias, m-ai adus cu chiu cu vai la lumina zilei… Mai bine nu! Vreau inapoi… Cu ce m-am ales? Doar cu o soarta cruda de muiere gestanta in devenire?
Uite ce zicea o eroina a lui nea William Golding: “imi examinez micuta fanta dintre picioare fara sa am idee unde duce, la ce foloseste si nici ca ma va defini pentru tot restul vietii mele. Este unul dintre motivele pentru care ma aflu aici si nu in alta parte”… Vezi? A naibii gaurica cum ne marcheaza ea destinul! Da’ daca aveam un cocosel, oare o duceam mai bine?
Macar nu mai trebuia sa ma duc naibii zilele astea la coafor, la epilat si vopsit! Soarta cruda, maica… soarta cruda!…

Nebunia unora, nebunia tuturor

Data postarii: by
2

Tocmai ce eram semi-oripilata si completamente deprimata, pregatita sa vars lacrimi din belsug, vizionand o emisiune aseara despre cazuri de nanism infantil pe Discovery, cand un prieten ma invita la o instructiva participare la Noaptea Muzeelor, in speta la cel Militar, tipul fiind pasionat de inventii istorico-distructive…
Pe drum, inca imi mai rasunau in minte cuvintele unei fetite din acea emisiune care, la 13 ani, masura 83 cm si cantarea numai 8 kg, cum ca ea nu isi doreste decat sa se ingrase putin, ca este perfect constienta ca boala ei este o povara nu numai pentru ea, cat si pentru familie si ca noi, astialalti sanatosi, ar trebui sa fim fericiti si recunoscatori cu ce avem… Ironie cruda, eu imi doresc sa mai slabesc si sunt nemultumita de corpul primit de la Mama Natura, pe cand ea, saraca, se impacase cu soarta ei de “pitica”, insa tot mai spera ca nu cere prea mult 1 kil, 2 in plus!…
Ajunsi pe la miezul noptii, avuram amadoi parte de o surpriza neplacuta: loc de parcare ciuciu, multime care forfotea prin curte si inauntru, gloata care se imbulzea sa intre etc… De abia intrati cu chiu cu vai, ne-am conformat in cele din urma cu gandul ca nu avem vreo sansa sa vedem ceva cum tre’, d-apoi sa mai si inspectam, catalogam, comentam, fotografiem etc…
Plus ca valul de lesin si de caldura care ma asalta era chiar bebeu pe langa valul de oameni curiosi, exasperant de entuziasti, nesimtiti, badarani care se ajutau de coate ca sa inainteze, inculti ajunsi ca din intamplare intr-un muzeu, doar pentru ca era intrarea moca…
In curte, aceeasi priveliste dezolanta: tot soiul de tancuri si tanculete din toate timpurile de abia se distingeau in bezna, riscai mai mereu sa fii impins, bruscat, dat la o parte, injurat de un El gras, o Ea imbracata ca de nunta, niste puradei obraznici care alergau ca dracii de colo pana colo sau de nelipsitii cocalari, cu tot cu manelele date la maxim pe laudspichar si cu semintele si kenturile din dotare…
A se retine si cele doua pitzipoance in fusta mini si toace care pozau incalecate pe un tun mai mic, semn ca haifaivu’ asta o mai fi evoluat si el, de la gagici imortalizate pe podea sau pe o canapea antica, in spate cu nelipsita velinta, carpeta sau ce o fi cu cerbi adapandu-se si in fata musai cu o masuta de pe vremea strabunicii, plina de mileuri, macrameuri, bibeloaie etc, pana la stadiul de gagici ce se vor a fi cu toatele Lara Croft…
Iritata, pusa pe harta cu amicul si mai iritat ca mine, ca veniram pe degeaba, de abia abtinandu-ma sa nu injur toate soiurile de fufe si cretini ce au confundat terasa si gratarul cu muzeul, ma gandii inevitabil si ca totul e desertaciune si vanare de vant… ca nu vor mai fi in curand nici armele astea expuse, nici muzeul asta cu pitzipoancele si cocolarii dinauntru-i, nici fetite ce sufera de nanism si care isi doresc o adolescenta normala, nici eu, nici nervii mei…

I dream of giving birth to a child who will ask, “Mother, what was war?” ~Eve Merriam

“Nu ai vrea in schimb sa il vedem pe cel Tehnic?” “Nu, fiindca daca nu ar fi fost nenorocita aia de masina cu aburi, nici nu ar mai fi azi toate armele astea de distrugere in, pe, sub masa etc!” “Dar…” “Nici un dar! Vrei sa vezi arma suprema, infailibila? o gasim in Parcul Carol, sezand frumusel ca doi tampiti care au pierdut o noapte, enervandu-se in zadar, pe o banca sub clar de luna”… “Natura”… “Corect, ne vom mai invidia, injura, bate, ucide precum chiorii poate inca cateva mii bune de ani… batrana nu ne va mai cruta insa la infinit”…
Portie de filozofie obosita, tarziu intr-o noapte nebuna a muzeelor bucurestene!…

There’s a graveyard in northern France where all the dead boys from D-Day are buried. The white crosses reach from one horizon to the other. I remember looking it over and thinking it was a forest of graves. But the rows were like this, dizzying, diagonal, perfectly straight, so after all it wasn’t a forest but an orchard of graves. Nothing to do with nature, unless you count human nature. ~Barbara Kingsolver, Animal Dreams

La loi du silence

Data postarii: by
Reply

Libertate de exprimare, diversitate, neingradire, spirit cosmopolit:

http://www.paname-ensemble.com/paris-fr/php/metro/carte_bloggers_paris.php, unde in dreptul fiecarei statii de metrou pariziene sunt trecute cele mai influente constituente ale blogosferei Micului Paris

/ incalcarea drepturilor omului celor mai elementare, strigator la cer ca se mai poate intampla in secolul asta iluminat, batjocorirea conditiei umane insesi:

http://www.fidh.org/Death-of-Iranian-blogger-while-in

http://www.dailymail.co.uk/news/article-472376/Smirking-murderer-led-gallows-children-join-crowds-public-executions-Iran.html

Gand inopinat 6

Data postarii: by
Reply

De pe la teveu:
1. Se da spaga mai nou pentru hirotonisire, 5000 de para, dupa cum a fost un nene preot filmat cu mobilu’ cerand expre asta… mai saptamanile trecute tot un nene preot era surprins cand prea se lipea de enoriase la impartasanie, facandu-le avansuri si cerandu-le si el expre sa treaca seara pe la el in dresuri si fusta mini… cat sa ma faca sa ma indepartez pentru vecie de institutia numita biserica, nu ca as fi fi fost eu prea bisericoasa de felu-mi…
2. Ma enerveaza teribil reclamele de la Dedeman cu un el si o ea… ea pare sucarita si face pe a dracului, el incearca sa o impace ca nu i-ar fi cerut sa faca asta nici in ruptul capatanii daca nu s-ar fi gandit la binele, prosperitatea, armonia, fericirea etc etc a lor… initial crezui ca el se da bine pe langa o virgin si chiar eram curioasa de reactia tipei: si-o va trage sau nu? mda, minte perversa mai am… tot ca virginica va fi pana la urma, tot soiu’ ala de gresie il vor lua, semn ca fraierul ala si-a racit gura de pomana
3. Vazut in treacat aseara la Carcotasi secvente in care aparea Dan Senzationescu ala… in una prezenta niste ratinguri astronomice, mai tari probabil decat ale BBC-ului si CNN-ului la un loc… in alta ii trimitea pe unii sa depisteze unde este mormantul Elodiei… in alta o chemase pe o tanti acoperita de fulare care s-a si sufocat pana la urma de atata focusare, sa ghiceasca nu stiu ce cuvinte scrise pe o foaie… si in alta smulgea inedita marturisire a unei spiritiste care intrase in legatura cu clanul Ceausescu… mda, penibil
To be continued

Si iar mi-e lene…

Data postarii: by
Reply

Sa ma demachiez, sa ma dusez, sa ma cremuiesc… sa casc, sa sting tigara, sa ma gandesc orientativ maine cu ce m-as imbraca… sa mai miros ultimul parfum achizionat… sa il scot pana si din geanta… sa ma dezbrac, sa ma bag in pat… sa casc iarasi… sa ma enervez ca afara se desfasoara orgii pisicesti zgomotoase… sa adorm intr-un final… sa visez frumos numai idile cu Brad Pittsi pe insule exotice… dap, mi-e lene, mult, mult prea lene…

Mi-e o lene…

Data postarii: by
3

Pur si simplu mi-e lene sa ma intind dupa sticla cu apa de pe masuta… prefer sa inghit in sec si sa scanez, asa mioapa cum sunt, eticheta si capacu-i verzuliu… si mi-e ciuda ca mi-e prea lene sa intind naibii mana mai repede…
Si mai stau si cu bijuteriile intinse pe pat… semn de mare plictiseala, de vreme ce incepui sa le sortez dupa marime si culoare… pe cele rosii nu le mai suport si le pun la fundul casetei, pe cele verzi intr-un colt iar cele mov troneaza la loc de cinste… I really hate galbenul, portocaliul, maronul… hmm… cam slabuta colectie!
As manca si o banana, da’ sa ma tarasc spre frigider ar fi de-a dreptul criminal… mai stau vreo doua minute si o sa ma urnesc, oftand amarnic, spre pardalnica de sticla cu apa… da’ cine imi ia si mie caseta cu bijuuri din pat? hellouuu! nu vreau sa dorm pe ele… anyone? help!!! :( (

Iete ai dracu’!

Data postarii: by
9

Rumeg la doua variante: ori ma aflu in Twilight Zone, ori vine vara cu caldurile hormonale aferente… Ma mai abordara inca doi ecsi, din prea multa falfaire de grija mea…
Unu’ pe mess… d’abia apuca sa imi tasteze un buna inofensiv ca, paf!, se si lovi de un decline nesimtit!
Celalalt la telefon: alo? Mada?… raspuns suav: da… sunt Xulica… tacere si mai suava, cu tenta crescanda de iritare… mai esti? (de n-as mai fi!) ce mai faci? nu vrei sa ne mai vedem si noi?… bine, uite ma chinuiam la un proiect pentru serviciu (pe dracu, stau ca vaca pe canapea si meditez la nemurirea sufletului!)… si nu esti libera si tu zilele astea?… nu iti promit nimic (al dracu labagiu, mai ai tupeu sa mai si suni!)… sa revin cu un telefon? (atata ti-ar trebui!)… alo? mai esti?… cred ca nu mai ai semnal (pe dracu, iti aud perfect pana si respiratia aia de porc in calduri!)… ma auzi acum?… nu iti promit nimic, trebuie sa mai trec si pe acasa week-end-ul asta… pai poate iti faci timp macar 5 minute sa ne vedem (desigur, pai atat a tinut si partida data trecuta!)… sa vedem…
Mai rumeg si la alte doua variante: ori eu sunt de neinlocuit, minunata, mirobolanta, cea mai sexoasa, hot, amanta perfecta, la femme fatale, ori tantalaii astia au ramas intr-o frustrare perpetua, intr-o lipsa acuta de muieri, intr-o perpeleala sexuala, intr-o alergatura de-a mai mare hazu’ (asta imi aduce aminte de un spot TV ce prezinta un nene cu probleme de prostata care isi inchipuie ca in timpul pierdut la buda ar putea sa faca atatea lucruri, par exemple sa alerge dupa pipitze)…
Have mercy, God of Sex! Binecuvanteaza-ma cu o prostata dintr-asta ovariana, in asa fel incat sa fiu lasata in pace si sa mai lase si altii, nu numai sexoasa de mine, trecutului ce-i al trecutului! Nu ma mai cautati, mai astia One Minute Men! Sunati-o, fratii mei, pe Sexi Braileanca aia sau pe Alina Plugaru! Ar merge, la o adica, si Piticu’ Porno… sau Baba Porno?… pai da… la foamea asta… care este!

Jerk it out

Data postarii: by
2

1. Mancat azi cartofi prajiti cu salata in nestire; halal dieta, halal hotarare de a o duce pana la capat; durut ficat, implicit; parca ar merge si o inghetata de vanilie acum; prea multa lene sa ma mai imbrac si sa cobor; salivat in continuare la ideea de inghetata; pus pofta in cui…

2. Ajuns blestemul cartofilor prajiti; sarit un buton de la aragaz; caznit vreo juma de ora sa il potrivesc iar; trecut toate transpiratiile; chemat o vecina babuta care il potrivi cu dexteritate in mai putin de un minut; rusinat la gandul ca si un cimpanzeu ar fi reusit mai bine decat mine; injurat la gandul ca nu exista mana de barbat prin preajma cand ai nevoie de ea in astfel de situatii menajero-casnice, extremely dangerous; rumegat si la gandul ca data viitoare sa cer help disperata unei astfel de maini decat unei babute somnoroase; just in case expunere crac sau decolteu, deh!, ma descurc cum pot :( …

3. Ascultat pana la refuz The Caesars… placut reclama de la noul Renault Megane (mai ales tipu’ :P ), cu totul pare invechit pe langa el etc etc… facut obsesie pentru melodie… si watch me go cum ma duc, pana la urma, dupa inghetata…

The Caesars – Jerk it out
Asculta mai multe audio Muzica »

Sistemul gratuit de asigurari si de servicii medicale platite

Data postarii: by
Reply

In urma experientei medicale de ieri, mi-am jurat ca voi muri in propriul pat sau, in cel mai rau caz, pe strada, in cazul in care nu imi voi permite vreodata sa ma internez intr-un spital privat…
Ferm convinsa ca un RMN ma costa mai putin in Ploiesti decat in Bucuresti, ma infiintez dis de dimineata la nenorocitul de spital judetean… Ocolesc tot soiul de amarasteni ce stateau insirati pe ditamai holul, ma fortez sa nu ma deprim asa de dimineata, vazandu-le privirile suferinde si membrele bandajate… si ma asez in fata ghiseului de la sectia de neurologie…
Asistenta se uita somnoroasa la mine… ma inteaba numele… se uita si mai somnoroasa in monitor… si mai sa se lase doborata de un cascat zdravan…
“Avem o problema cu aparatul… de ieri seara nu mai functioneaza”… ma abtin sa nu mi se auda dintii scrasnind… “pai bun, atunci de ce m-ati mai pus sa imi zic numele?”… zambet larg al donsoarei… “credeam ca sunteti programata pentru tomograf”… “nu, doar la rmn”… “ne cerem scuze… se poate sa ne lasati un numar de telefon sa va contactam in cazul in care se remediaza problema astazi?”… “desigur”…
La iesirea din spital imi aprind nervoasa o tigara… de abia ajunsa acasa, dupa un mic dejun copios, ma pregatesc sa ma bag la un puiut de somn… suna telefonul… cu ultimul dumicat in gat, ma reped la el… “domnisoara… s-a remediat problema… puteti veni intr-o ora?” “incerc”… “ar fi bine sa ajungeti, altfel li se va acorda prioritate pacientilor din spital chiar daca dvs aveti programare (la naiba, cucoana, parca zici ca suntem la cursa de masini)”…
Ma imbrac iar, imi zmucesc geanta, alerg pana la taxi si ajung in mai putin de o juma de ora… cu o bareta de la sutien desprinsa si cu parul valvoi… soferul ma priveste amuzat…
Cu limba de un cot, ma indrept spre sectie… Nu mica mi-e mirarea cand vad doi neni in pijamale sezand cuminte pe bancuta… Plus o babuta mai incolo… Da’ce naiba, repede s-au mai miscat!
Ma indrept spre ghiseu sa intreb cam cata as fi… “a doua… dupa domnul in pijamale vargate”… jesus… ambii le au vargate, cucoana! “si cat ma costa?”… se uita pe recomandare si pe urma gales la mine… “stiti ca aveti doua rmn-uri?”… “aaa, nu!”… incep sa ma foiesc nelinistita… “ar fi… 8 milioane”… “poftim? nu am atatia bani la mine!”… “fara substanta x… ar fi doar 6,4 milioane (doar? te dilisi bine, cucoana!)”… “mda, nu mi s-a spus ca ar fi doua”…”sau puteti opta doar pentru una”… fac un calcul mental… da-le naibii, le fac pe amandoua!… “amandoua, fara substanta”… “bravo! buna alegere” (nu zau?)
“Completati, va rog, aceasta fisa si raspundeti-ma, va rog, de asemenea, la urmatoarele intrebari: sunteti epileptica? aveti cazuri de acest gen in familie? va e frica de spatii inchise? aveti plombe de metal? tije metalice? operatii? implanturi? etc etc”… raspund mai mult in sila… ultima e chiar buna: “ati mai facut pana acum RMN?”… m-am abtinut sa nu raspund ca e noua mea pasiune lunara sa ma las bagata intr-un tub si sa-mi las creieru’ sa rezoneze magnetic cu un aparat mai mult decat freaky…
Ma asez langa pijamalosi si da-i si asteapta… unul dintre ei e chemat inauntru si sta vreo ora… probabil l-au determinat sa-si rezoneze si talpile… intre timp, spre stupefactia mea, femeia de serviciu incepe sa bage intr-o camaruta banchetele de asteptare si masutele… mai ramasese doar una, cea pe care stateam eu si cu babuta… celalalt pijamalos intrase la tomograf… nu ma pot abtine si o intreb: “le fura careva?”… “nu, donsoara, da’ este destui nebuni in spital… ultima oara au dat foc la jaluzele…” “nu zau?”… da, plus ca daca mai vine targile cu urgente la tomograf, sa nu dea peste ele…” ma uit prostita si in lungul, si in latul holului, numai un brancardier extrem de beat ar putea intra cu targa intr-o canapeluta…
“O luati si pe asta?” “Nu, stati linistita, o baga colega mea cand isi incepe tura”… Intre timp, cafelele de dimineata incep sa isi faca efectul diuretic… Ma uit disperata dupa o toaleta… Gasesc una la capatul holului… rinichii incep sa protesteze pe loc la vederea mizeriei de acolo… vezica zice si ea pas… oftez…
Simt ca nervii mi-o iau razna si ma astept din clipa in clipa sa clacheze magnetic… Intre timp, pijamalosul iesise iar babuta, sontac-sontac, se postase in fata usii…
“Alo, madam, ce faci? Eu sunt programata acum”… “Pai eu de doua zile tot vin pe degeaba ca nu merge aparatul… mi s-a spus sa vin azi de la 10 30″… “Pai bun, si eu sunt tot azi de la 10… si eu am venit mai devreme pe degeaba… asta nu inseamna ca puteti sa mi-o luati in fata, profitand de faptul ca m-am dus la o toaleta de rahat”…
Si da-i si zbate-te si cearta-te, observand relativ tardiv ca i se alaturase de dupa colt si barbati-sau, o obraznicatura de mosulica… “Da’nu ti-e rusine ca esti tanara?” “Da’ dvs nu va e sa faceti mare caz de batranetea doamnei? Ce credeti ca am venit aici de placere?” etc etc
Asistentele, stranse buluc, imi dau dreptate mie… In sfarsit, intru, ma asez frumusel pe masuta, urmez sfatul unei dudui sa stau nemiscata vreo 20 de minute (de-a dreptul criminal, de vreme ce imi alesei o pozitie chiar incomoda, cu o vezica umpluta pana la refuz!), nu pot, in schimb, sa ma si relaxez, ma las hurducata si poluata fonic, urmaresc pana la saturatie o linie albastra trasata prin aparat, ma gandesc ca trebuie sa fac susu urgent, ma sperii ca poate nu mai tin, incerc sa ma imaginez pe o plaja insorita si iar ma enervez de cati bani am dat si ca rau am mai ajuns, de vreme ce ma cert cu oameni aflati la senectute…
Rezultatele cica se dau luni… cliseele mai costa doar (ca s-o citez pe duduia aia) 150 mii bucata… iesii din spital mai sictirita decat venisem de dimineata… si cu vezica urland de plinatate…
Pe drum, imi aduc aminte de mai vechi patanii… cand m-am operat la acelasi spital de apendicita si nu am putut sa inchid ochii trei zile de teama sa nu imi intre gandacii in cana cu ceai… ceea ce inevitabil s-a si produs… si cand o prietena, proaspat iesita din operatie, de asta data in Bucuresti, a fost izbita cu capul de usa liftului…
Cat sa ma faca sa injur iarasi pisacioasa asta de viata si sa imi doresc sa nu mai am de a face vreodata cu vreun spital de stat… unde mori cu zile, vorba lu’ mamaie… sau unde iesi mai bolnav decat ai intrat… una din doua…