Care-s sansele sa iei o pastila puternica, indicata in tratamentul ametelilor si al vertijului, iar dupa o ora sa nu simti ca s-ar fi ameliorat ceva, din contra, sa incepi sa vezi efectiv stelute galbene?
Care-s sansele sa adopti mersul betivului si sa nu fii in stare sa ridici privirea din trotuar, de frica de a nu cadea naibii in fund? Care-s sansele sa te fii procopsit cu un astfel de mers, dar sa si cari un gentoi plin numai cu mancare? Care-s sansele sa ai ditamai hanoracul pufos pe tine si sa mori de cald, insa sa nu-l poti scoate, fiindca in gara bate un taifun in toata regula care te impiedica sa iti aprinzi tigara? Si care-s sansele cand vrei sa o aprinzi, numa si numa atunci sa inceapa mai tare sa bata?
Care-s sansele sa nimeresti in compartiment cu cel mai sexy gagiu alive din galaxie, sa mergi doar tu cu el, singurei, vreo 60 de km, iar tie, ca unei dobitoace ce esti, sa iti fie mult prea rau ca sa mai ai chef de ocheade si flirtari, cu toate ca gagiul emite astfel de semnale de disponibilitate cam des? Si care-s sansele sa iti bagi pe urma unghia in gat si, odata ajunsa acasa, trantita ca o sedata in pat, sa incepi sa ai vise XXX cu respectivul?
Care-s sansele sa incerci sa iti downloadezi un film si sa iti apara un mesaj mumos cu “low disk space”, in conditiile in care mai ai vreo 4 gb liberi pe C? sa mori tu?
Why me??? Why???
Monthly Archives: mai 2009
Recomandare pentru fetele comme moi, la o adica!
Dragile mele, imi permiteti sa va pun o intrebare, ati considera-o voi, cam deplasata? De ce va maritati, maica, asa de tinere si de ce stati intr-o procreere ferice?
Oriunde m-ar purta privirea mea mioapa, tre’ sa dau peste una dintre voi, cu burta cat un butoi, jubiland de mandrie sau cu cea mai groasa verigheta expusa pe desti…
Ce aveti, mai fetelor? De ce va grabiti cu toatele la altar sau de ce va masacrati cu buna stiinta formele, purtand un puradel care mai tarziu va deveni un drac impielitat? Sa nu va aud! Ca regretati clipa cand ati spus DA, cand a murit pasiunea, cand partidele de sex s-au imputinat, ca pe urma sa isi dea si ele obstescul sfarsit, cand spiritul libertin din voi s-a dat si el la fund…
Pai nu e mai bine un trai asa mai deocheat ca al meu? Fara cineva stabil, fara tanci plangaciosi si cacaciosi, fara monotonii sexuale? Ia aruncati mai bine o privire la ce va recomanda fata si o sa imi ziceti si bogdaproste, zau!
L-am poreclit Albastrica, l-am procurat la insistentele unei prietene, cand eram cu moralul la pamant dupa un break-up sfasietor… si de atunci nu a fost vreo clipa in care sa ma dezamageasca, spre deosebire de prototipurile mai naturale si mai blege… si de atunci am fost de nedespartit, eu si cu cei 16 cm ai sai… si cu bateriile din dotare… si cu reglarea vibratiilor sale, de la low la high speed si apoi la higher, si tot mai higher speed… iuhuuu… welcome to orgasm heaven!
Albastrica asta al meu, mai fetelor, mai, este cuminte, se lasa purtat prin tot felul de genti si cutii, sade frumos unde il pui, indicat la un capat de patut, cat mai la indemana!, nu necesita o atentie speciala… ganditi-va numai cat timp ati pierdut pana acuma cu lustruitul, slefuitul, manuitul etc organului pentru a-si depasi limitele de simpla stropitoare masculina! la fel si cu sexul oral, hai nu va sfiiti sa recunoasteti!
Pai vedeti? Albastrica e rezistent, lucios, mumos, cu ledulete rosii care se aprind intr-insul in timpul exercitiului functiunii… Albastrica isi face mereu datoria, e pus in serviciul placerii absolute, e statornic, nu cauta alte aventuri/ gaurici, nici nu te ia de nevasta, dar nici nu te lasa de izbeliste… e prototipul amantului tacut, dar al naibii de priceput… cam ce ar trebui fiecareia dintre noi…
Sunteti satule de barbatul microbist, cu burta si in slapi? Va blestemati zilele ca ati procreat? Sunteti disperate ca v-ati pierdut nurii si libidoul tineretii? Doriti ca patidele de sex prost sa dureze mai mult de un minut?
Nu mai stati pe ganduri! Alergati pana la cel mai apropiat sex shop, intrebati de Albastrica, eventual si de rubedeniile sale, Straponu’ si Lubrifiantu’, nu va zgarciti, nu veti regreta! Sau sunati acum si comandati-l, care este alegerea voastra? Cuvantul corect este: V_ _B_ T_R… ati ghicit? mai aveti 10 secunde! nu fiti tute! nu veti regreta!… eu vreau sa va ajut si voi nu vreti? Doamnelor si domnisoarelor, solutia este chiar… este atat de simplu! este EL, Albastrica!
Costa cat 5 shaorma, cat 10 kile de banane sau cat netu’ pe o luna! dar nu veti regreta! mai bine ati manca bananele si nu le-ati mai folosi aiurea, v-ati abtine de la shaorma, ca ingrasa si nu ati mai sta pe mess o luna! Albastrica merita orice leut!
Sunt mandra de achizitie… Aceasta recomandare provine de la una care nu crede in maritis, in relatii stabile si in procreere… si care mai stie ca te poti baza mai mult pe un vibrator cu baterii noi decat pe un barbat…
Tuturor femeilor, fetelor, babelor care sunt nemultumite, frustrate, neimpacate cu soarta lor cruda sexula si care viseaza, saracutele, la Titusi Steel. Bradsi Pitt si pitici porno! celor care nu au curaj sa experimenteze si prin alte curti! celor care sunt curioase! celor care vor sa mearga pana in panzele albe pentru un orgasm! si, mai ales, celor care nu mai cred in potentialul unui barbat de la a treia partida incolo… sau dupa a nspea despartire lacrimogena…
Pentru edificarea intr-ale satisfacerii latexoase, aruncati o privire si aici… cine naiba a spus ca nu se poate trai bine mersi si cu o bucata de cauciuc? who needs men anymore?
So fuckin’ oau, maiculita!
Care-s sansele sa te duci la piata pornita sa iei fructe, in speta capsune, ca doar, deh, esti la dieta si o dieta tre tinuta ca la carte, si sa ai parte de un show al dansului feromonilor?
Era ea… cea mai sexy vanzatoate, tarabista, tigangusa alive… si eram eu si cu vreo trei masculi care nu reuseam sa ne dezlipim privirile de la sex appeal-ul ei… extensii blonde, decolteu adanc, botic roz, tricou sclipicios auriu, blugi criminal de mulati…
Atat de perplexa eram, inca uitai ca mai vreau si niste rosii amarate si ma trezii ca iau punguta cu capsune ca hipnotizata, observand tardiv ca madmoazela avea si niste gherute de un roz aprins de mai mare frumusetea…
Timp in care simteam efectiv din spate cum toti masculii isi lungeau gaturile, lasau ochii sa le iasa din orbite sau se cazneau sa isi tina in frau hormonii semi dezlantuiti…
A fost oau! amazing! SF!… a fost frisca de pe capsuni, afrodiziacul mamei lui de afrodiziac care este!…
Gand inopinat 7
Oare de ce pana acuma inclinam capul condescendent cand auzeam de bolile si inevitabilele morti ale altora? Oare de ce ma consideram imuna, ferita de toate bazaconiile astea inuman de suferinde? Oare de ce imi placea sa cred ca traiesc intr-un glob de sticla?
La naiba cu imunitatea! Nu sunt ferita de boli, suferinta, medicamente, analize peste analize, fatait prin spitale… Asa precum nu sunt ferita nici de Suprema Incercare!
Oare de ce incep sa constientizez de abia acum?
De ce tocmai eu? Si de ce intrevad un viitor al naibii de gri?
Apatie, apatie, ce dracu sa-ti fac io tie?
Trezit pentru a nspea mii oara in viata asta cu fata la cearceaf… mancat in sila niste capsune (si dai, bai astia, se zice caspune, nu capsuni; s-a asigurat profa de romana dintr-a doispea ca nu voi uita ever, asa cum si fiasco inseamna esec; na ca va dau si varianta englezita a definitiei daca nu ma credeti!)…
Tarat si mai in sila de catre o prietena prin magazine… achizitionat o rochita, ca doar, deh!, is muiere si nu pot sa rezist tentatiei cand vad lucruri colorate, chit ca nu prea mai am portofelul doldora de banet… bucurat oleaca de achizitie, nu prea mult, pana cand constatai ca iete 50 lei nu mai sunt in portofel… cautat disperata bancnota… injurat de toti dumnezeii prietena shopofilo-fataitoare… renuntat la ideea de a ma mai desela uitandu-ma pe sub masini sau de a merge in 4 labute pe trotuar pentru a ademeni jegoasa de bancnota…
(
Ajuns acasa… probat once again rochita… parca nu imi sade rau!… enervat iar la gandul ca m-a costat cam mult, cu tot cu bancnota zburatacita… cufundat alene intr-o stare de apatie, de somnolenta, de hai sictir!, de moleseala…
Pana cand facui o noua pasiune pentru trilulilurile de mai jos, ascultate over and over again, doar doar nu m-oi mai gandi la bancnota, la caldura de afara, la portofelul gol… Si, a da!, de la un pachet de tigari pe zi am ajuns la 2 tigari! Is pe calea cea buna!… Dupa banii pierduti?
Connect-R – Burning love
Asculta mai multe audio Muzica »
Spiritismus intr-ale betiei
Venit aseara semi afumata din oras, tarat alene pe scari fiindca nenorocitul de lift iarasi joaca feste, confundat inevitabil etajul si usa, enervat ca pardalnica de cheie nu era pe aceeasi lungime de unda cu broasca, enervat si mai mult la gandul ca aburii alcoolici isi cam faceau de cap cu al meu creieras, mirat ca nu a iesit nimeni dintre vecinii de jos sa ma apostrofeze ca de ce hatan nervozata de clanta sau ca de ce ma proptesc ca o brava betivana ce sunt de o cu totul alta usa…
De abia trantita in pat, semi imbracata si semi demachiata, constat ca aveam mai multi vizitatori bazaitori de neam tantaresc… mi se duce dracului tot somnul… dau drumul la televizor si nimeresc pe Discovery o emisiune despre case bantuite…
Si da-i si uita-te… asa de tare ma transpusesem in pielea eroinei, incat ma trezesc ca incep sa tip cand tipa si ea la vederea dobitocului de spirit care ii bantuia casoaia… si ca incep sa privesc speriata in toate colturile… aprind luminile si chit ca-s hotarata sa nu ma mai culc ca sa nu visez urat, incep sa dezleg integrame, ca si cum n-as fi baut decat apa plata in seara aia si mintea nu mi-ar fi jucat nicicand feste…
Ma trezesc pe la pranz cu luminile aprinse in toata casa, cu televizorul lasat sa scoata triluliluri pe MTV si cu niste casetute de integrame imprimate pe obraz…
La naiba cu bautura asociata cu povesti de spiritism! La naiba cu astia mai slabi de inger, asa ca mine! Da’ daca as fi vazut chiar un spirit umbland free as a bird prin camera-mi? Cred ca as fi facut pe mine, mai mult ca sigur! Da’ la Martini, Finlandia si Walker tot nu as renunta!… Fire-ati voi ale naibii de Caspersi, care este!… Sa nu lasati voi omul petrecaret sa doarma! de nu v-ar fi rusine?!…
Cat de departe ai merge?
Pentru a-ti implini visele?
Ai fi in stare sa te ingropi in munca, sa te mumifici in fata calculatorului, sa vii primul si sa pleci ultimul, doar pentru un rahat in plus la salariu?
Ai fi in stare sa pupi dosuri de sefi parosi, sa bagi strambe contra colegului de langa, sa calci pe cadavre doar pentru a avansa?
Ai fi in stare sa renunti la familie si la prieteni, la viata sociala, la iesitul in oras vineri seara?
Ai fi in stare sa renunti la persoana iubita, la viata cladita impreuna, la sex?
Ai fi in stare sa renunti la o piesa de teatru buna sau la lectura a ceva mai mult decat a unui tabloid?
Ai fi in stare sa renunti la o plimbare in parc, o catarare pe munte sau o lenevire pe plaja?
Ai fi in stare sa renunti la sine, la propriile convingeri, la propriul fel de a fi?
Ai fi in stare sa te lasi indobitocit, prostit, amagit, mintit?
Ai fi in stare sa il urmezi maine pe un nou nebun care s-ar gandi sa gazeze milioane bune de indobitociti?
Ai fi in stare sa furi ultimul coltuc de paine de la gura flamadului?
Ai fi in stare sa ridici primul pumnul, sa bruschezi, sa violezi, sa ciomagesti, doar pentru ca implinirea viselor tale conteaza asa de mult?
Ai fi in stare sa omori pentru ele?
Ai fi in stare sa devii neom?
Ai fi?
Si te uita lung in zare…
Dupa visele ce abia zburatacira pe geam… dupa sperantele stupide… dupa asteptarile inepte… dupa tot ce ar fi putut sa fie frumos si nu s-a transformat decat intr-un mare fas…
Dupa anii ce au trecut parca inutil… dupa amintiri… dupa iubiri care au fost si iubiri care puteau sa fie…
Dupa iluziile tampitele… dupa planurile scrumate de mii de tigari… dupa iritarea simtita de atatea ori… dupa nerabdarea-mi regretabila… dupa incapatanarea-mi de magarita naravasa… dupa nervii pierduti la colt de strada…
Dupa spleen-ul cel de toate zilele… dupa sufletul asta amarat… dupa sine…
Dupa tuta blonda de mine…
E nevoie si de din astia
Azi constientizai un aspect social la care pana acuma cam inchideam ochisorii…
So, de dimineata trec frumusel pe langa niste muncitori care leneveau la saditul unor pomuleti… la cativa metri mai incolo, unii bocaneau de zor in sinele de tramvai, pe cand altii se omorau sa puna niste bannere reprezentand pe nu mai stiu cine candidand la europarlamentare…
Ajunsa la serviciu, constat ca al meu badge s-a demagnezitat sau dracu stie ce o fi patit, asa ca stau minute bune in fata usii si incep sa ma agit ca o maimuta, doar doar i s-o face cuiva mila sa ma lase sa intru… in circa o juma de ora, vreo 100 de oameni se nervozeaza si ei de-a binelea cand constata ca un pardalnic de toner se trezi sa isi dea obstescul sfarsit si ca nu au decat sa se uite lung la imprimanta… la veceu, ciuciu hartie igienica si sapun lichid…
In pauza de tigara, ochesc in parcare niste salopete de un verde execrabil ale unor rebuisti, nevoiti sa stranga chistoacele aruncate cat colo de lumea intelectuala si cu soriciu’ gros, asa comme moi… la cantina un nene, tot numai ape, se lupta sa alimenteze un automat cu chestii de-ale gurii, tot pentru intelectualii asa comme moi…
Rusine sa imi fie, la o adica, ca pana cum purtai niste ochelari de cal miop! Si ca am considerat ca numai o meserie care te scuteste de murdarirea gherutelor si iti ofera minunata ocazia de a deveni o balena sedentara (hmm, oare or exista si balene dintr-astea mai fitness de felul lor? e clar tautologie!) nu e rusinoasa… Ptiu, drace! cum sa strangi rahatul sau gunoiul dupa altii, cum sa dai cu mopul, sa vinzi la taraba, sa tratezi hemoroizi, sa schimbi cauciucuri sau prize arse? E inimaginabil! Pai si cum suna asistent manager, director de banca, businessman, PR-ist, copywriter etc? Eee, suna boiereste!
Atunci, mai astia care faceti munca de jos, fiindca de abia acum va inteleg si voua menirea, zic sa faceti ditamai greva de protest! Ia nu mai strangeti gunoaiele si rahaturile astora culti, ia nu mai schimbati prize si tonere, ia nu mai montati borduri si plantati copacei! Sa vedem care pe care e: noi, delicatii, cititii, literatii si voi, astia mai din popor, care prestati munca pe care niste delicati nici nu s-ar incumeta sa si-o imagineze, d-apai s-o mai si faca!…
Si, mai delicatilor, nu aveti decat sa ii tratati cu nasul pe sus pe astia mai din popor, ca tot voi o sa dati de mirosul propriului rahat si o sa fiti nevoiti sa ii chemati, sa le acordati atentia cuvenita, sa va recunoasteti invinsi, sa plecati capsoarele voastre iluminate si sa recunoasteti ca din rahat nu ai cum sa iesi de fiecare data… e nevoie si de o mana de “specialist” care sa intervina atunci cand ti-e lumea mai draga…
Eu una mai invatai pe ziua de azi inca o lectie de viata! Imi mai infranai mandria si recunoscui ca nu sunt omnipotenta, d-apai omniscienta… Is meserii pe care nu mi le-as dori vreodata sa le practic, indiferent de cat de mult as decadea pe plan social… dar is al naibii de necesare… ca si hartia igienica, de altfel!…