Alba, neagra

Tristete, gust amar, senzatie de deja-vu… Si pentru ce? Ca doar la noi din mare rebeliune violet-sangerie a degenerat intr-o solutie cacacios-maronie, multumita mai ales conjucturii politice post-decembriste…

http://www.cotidianul.ro/moldova_revolutia_invinetita-80668.html

Stiam eu ca Benjamin Button ala nu e pura fictiune, stiam eu de ce naibii m-a atras ideea… Dovada vie:

http://www.realitatea.net/un-indian-de-26-de-ani-traieste-in-corpul-unui-copil-de-doi-ani_496607.html

Si inca una un picut mai colorata… Simteam eu ca am fost inspirata sa ma uit de nu stiu cate ori la film si sa plang neconsolata pe urma… Gest infim comparat cu oceanul de suferinta de atunci, dar maret, tinand cont ca a fost unul dezinteresat…

http://www.cotidianul.ro/s_a_gasit_lista_lui_schindler-79521.html

Semn ca viata asta nu e neaparat alba-neagra! Mai e loc si pentru pete de culoare, si pentru funny moments, optimism, raze de soare, mici bucurii, placerea resimtita de a fi inconjurat de cei dragi sau de a imbatrani pastrandu-ti, de data asta, sufletul de copil… Sa pasteti de pe acuma fericiti!

Eu/ realitate

Cineva a comentat ca asa personalitate, asa blog, altcineva s-a abtinut sa-l catalogheze drept avatarul meu cel depresiv, in schimb nu a pregetat sa-i observe acea pecete ironico-amara…
Cineva s-a intristat, citind postari mai vechi, altcineva s-a revoltat ca nu mai am forta launtrica sa ies din balacareala asta existentiala… Cineva m-a criticat ca vad numai partea goala a paharului, altcineva m-a aprobat intocmai… Cineva m-a injurat, altcineva m-a considerat demna de a-i figura in blogroll…
Cineva a cazut pe ganduri, altcineva a inchis plictisit fereastra- “inca o frustrata!”… Cineva m-a acceptat din prima clipa, altcineva mi-a pus la indoiala sinceritatea… Cineva m-a stimat pentru cultura pe care o detin, altcineva m-a luat peste picior… Cineva s-a mirat ca j’adore frantuzismele, ca ma dau in vant dupa filozofie si literatura franceza, altcineva mi-a zambit complice- “e de a mea!”…
Cineva a empatizat cu trairile mele, altcineva nu le-a inteles si, implicit, nu a putut sa desluseasca rostul meu pe acest pamant… Cineva m-a iubit, altcineva m-a urat, pentru ceea ce sunt si inca voi mai fi…
Blogul acesta se vrea a fi o introspectie, o defulare, un act de revanche envers le monde, o incercare de a ma redescoperi, o ultima tentativa de a ma elibera de spleen, anost, insipid, monoton, univoc, fad…
Blogul acesta imi apartine… Este o parte din mine, protuberanta a sinelui, excrescenta blamabila de personalitate, metamorfoza inedita in regim propriu… Amprenta de madlena in cautarea timpului pierdut…
Ce avem in comun? Mi-am transpus intr-insul dorinta cea mai arzatoare: aceea de a dainui, macar prin el, pour toujours

Blogger/ realitate

De cand mi-am tras blogul asta, am inceput sa dobandesc frumusel si o cultura cat de cat relevanta despre blogging si, mai ales, despre blogging people…
Pe naiba relevanta… mi se mai intampla si acum sa dau cu stangu’-n dreptu’, in sensul ca imaginea din realitate nu coincide mai deloc cu aceea din spatiul virtual… Pe unii bloggeri ii cunosc, pe altii nu… iar cei pe care ii cunosc m-au determinat de multe ori sa ridic o spranceana ironic: “no fuckin’ shit? asa deci?”, sau sa holbez ochii cat cepele, confruntata fiind cu scrisurile lor, fiindca ori mi-au inselat asteptarile: scriu cuminte si destept, ca la clasa intai, sau, din contra, scriu matur, de maniera reflexiva, percutanta, originala, de ti-e mai mare dragul sa ii tot citesti…
Zgatii de fete, mereu energice, bine dispuse etc, s-au dovedit a avea expuse cele mai dark, pesimiste, negativiste ganduri, conform principului: ma hlizesc ca da bine, da’ numai io stiu ce e in sufletelul meu- gagicu’ m-a lasat si visez de mama focului la o noua dragoste pasionala, nu ma inteleg cu ai mei sau cred ca nimeni nu ma intelege, prietenele ma tradeaza sau am impresia ca asta or sa faca, am frustrari profesionale cand vad ca sefa ii simpatizeaza mai mult pe cei cu care iese in pauza de tigara, viata e de cacao oricum… Sau tipi cu fete morne care nu ar fi in stare sa cheer up ever pe un seaman in suferinta m-au facut sa ma amuz copios, citindu-le blogurile, conform principiului: am frustrari, sufar de spleen, sunt constient de ele, da’ ma tratez, ce puii mei?, ma rog, defulez prin scris…
Asa ca nu o sa o sa ma mai incred nicicand in realitatea asta cacacioasa si o sa incerc sa scrutez cat mai bine omul din fata-mi… nu garantez ca o sa si-mi fac opiniunea corecta despre el… remember gura cascata cu care am ramas de fiecare data in fata unui blog de gagica vesela nevoie mare in realitate… remember iar ca pana mai ieri imi consideram blogul al naibii de reprezentativ, fiindca asta-s eu, cu pesimismul meu, cu sindromul meu asteno-depresiv, cu deznadejdea sau starea de lehamite de care ma las cuprinsa de cele mai multe ori… insa, las-o moale, frate!, gagicile astea ma intrec cu mult… in asa hal, incat nu mai disting care-s fatetele lor reale, expuse pana cum… si in ce naiba sa ma mai incred: in realitatea asta amagitoare sau in pacatosul de spatiu virtual?
Va place sa va jucati de-a Ianus, nu? Macar io-s consecventa: cum e blogul, asa-i si stapana… Dar voi, dragutii mei? Vreti sa epatati, sa transmiteti un mesaj- ca uite se poate si altfel, sa-i lasati perpeclecsi pe aia care va citesc si care se intampla sa va si cunoasca realmente- valeu, ce mai debiteaza asta! n-as fi crezut!, sa fiti promotorii schimbarii de stil, ulterior rasfranta si de-adevaratelea?
Care naiba mai e realitatea? Atat de abject de ambigua sa fie?

Twilight sau Dawn?

Tot observ naibii, in ultima vreme, o adevarata moda/ manie chipurile adolescentina: tot ce tine de “Twilight”, o povestioara tampitica despre o ea, human, inamorata de un el, vampire…
Mi s-a parut chiar funny la inceput, mai ales ca mi-am adus aminte cum o sorbeam din ochi duminica de duminica la teveu pe Buffy, The vampire Slayer, prin adolescenta-mi, conform principiului: blonda, cur misto, fata ingenua, flexibila in miscari, rating de la pubertini frustrati sa fie! Haoleu, il uitai pe el, Angelica asta, adevarat gigolo de vampir ce fu!
De la funny, Twilight-ul asta deveni curat enervant: pe ce site-uri as fi intrat, pac imi aparea un pop-up cu publicitate la dracovenia asta de film de 2 lei si 3 parale, prietenele care au fost la cinema sa il vada au inceput frumusel sa puna poze la avatar cu personajele iubarete (valeu, Doamne!), l-am mai vazut postat, comentat, laudat pe nu stiu cate bloguri de pipitze, am vazut cani, brichete, tricouri imprimate cu personajele principale (nici nu se compara la sex appeal cu primii doi de mai sus!) si… haules baules! carti, domne, carti citite de adolescente cu sufletul la gura in metrou…
Protestez pe aceasta cale… nu o sa ma determinati, indiferent de cat de disperate, frustrate, inamorate de putosu’ asta, bolande dupa o dragoste de genu’ asta ati fi, nu o sa ma uit ever la o chestie ce se prevede a fi boring-crap-cheap… si nici macar curiozitatea necesara nu o sa am sa pun un desti pe tastatura si sa incerc sa o downloadez!
Remember ca io sunt Gica Contra? Cand unii zic la dreapta, io o iau la stanga, cand prietenele ma sfatuiesc sa ma fac bruneta, io ma fac blonda, cand mama imi zice sa mai mananc o supita calda, io ma indrept spre junk-food, cand unii imi zic sa ma las de fumat, io fumez mai dihai… Asa precum unele plangeau la Titanic, io cascam de mama focului, cand baietii mai aveau putin si ii podidea si pe ei plansu’ la finalul Gladiatorului, io imi cotrobaiam prin geanta dupa guma de mestecat… Sau asa precum unii prieteni au gasit revoltatatoare Green Mile, Lista lui Schindler sau Pianistul si propuneau sa vedem comedii stupide, doar pentru ca nu mai suportau sa vada astfel de orori ecranizata (da’ voi ce credeati, ma? ca i-au bagat in lagare sa manance floricele, sa alerge veseli prin curte, sa fie gazati cu parfumuri fine?), io eram singura cu ochii buhaiti…
Va recomand astfel, Twilight-ul asta! Violenta mult mai redusa: un vampir care bea sange de animal, vampiri care se kilaresc intre ei, vampiri care fugaresc pe una, o una care il fugareste pe unu’ al lor din prea mult amor etc etc… Si sa va apuce Dawn-ul, tot injurand cum pierdurati voi 2 ore din viata pentru ceva asa de trendy!

Gand inopinat 3

1. Becali candideaza pe listele PRM pentru PE… Dupa ce ani de zile s-au bacalarit ca la usa cortului si s-au injurat birjareste, Razboinicul Luminii si Marele Tribun Patriot s-au impacat si, culmea culmilor, s-au si aliat, conform principiului: un nebun care a facut praf un mini partid nu e de ajuns, unde-s doi, se va alege pulberea de tot…

2. Ce mai fac unii pentru rating? Se aduc 50 de blonde in platoul lui Dan Negru si e musai ca o mimoza sa incerce sa isi dea jos chilotii, spre deliciul publicului… Sau se pune o tuta, bruneta de data asta, sa prezinte vremea la Razvan&Dani show…

3. Wonder boobsi aleatori, ca netu’ exceleaza in privinta asta:

Cruda de ea se uita la meciuri în chiloti si sutien (apropo de tuta)

Cel mai scump sutien din lume

Ce mai inventeaza unii

Sutiene antiglont

Sutienul cu telecomanda

Cele mai nonconformiste sutiene din lume

The funniest one!

4. Discutie aprinsa intre generatii in miez de asta noapte pe palier: “nu va e rusine sa ma inundati iar? v-am rugat de nu stiu cate ori pana acum sa va reparati la baie”, “nu! da-ma in judecata!”, “chem politia! m-am saturat! magarule! nu ai educatie!”, “cara-te d’aci, hoasca batrana!” (mai mult sau mai putin exacta, plus voci stridente, vociferari, usi trantite etc)

Traiasca Republica Comunista Moldoveana, Basarabeana, Voronineana!

La vreo 20 de anisori dupa Romania, ca vorba aia, mai bine mai tarziu decat niciodata, veni si randul suratei mai mici de peste Prut sa se lase purtata de valul protestelor…
Spre deosebire de Romania de atunci, protestele inca nu au fost innabusite violent iar schimbarea ce se prefigureaza nu va trece, sa speram, prin girul focurilor armatei sau al sangelui varsat de catre sute de tineri…
Strans legat de miscarile din ’89 de la noi, mi-aduc aminte ca anuntarea arestarii si, ulterior, a executiei duo-ului Ceasca, a fost condimentata din plin de cozonacul, sarmalele si vinul bunicii, dar si de ingrijorarea mamei, de vreme ce tata fusese chemat la Otopeni… Cam asta retineam pe la 4 anisori! Plus ca imediat dupa ’90 se dorea apropierea reala de Republica Moldova, de institutiile europene si eliberarea din prizonieratul Cortinei de Fier…
Reactia Republicii Moldove este de asta data, de-a dreptul uluitoare, de vreme ce se parcurg invers pasii urmati de Romania in ultimii ani: pastrarea reminiscentelor comuniste, a tatucului Voronin la putere, a simpatiei fatise fata de valorile rusesti si nicidecum europene, a cenzurii si incalcarii libertatilor celor mai elementare, de a vota, a te exprima, comporta conform propriei constiinte etc… Plus ca in mai putin de 24 de ore, diplomatii romani sunt declarate personae non gratae, vizele pentru cetatenii romani sunt iar introduse, granita cu Romania este inchisa, sunt aduse grave acuze Ministerului de Externe roman, cum ca serviciile noastre secrete ar fi cauza instigatoare si destabilizatoare…
De remarcat alte doua aspecte diferentiatoare fata de a noastra rebeliune sau ce-o fi fost in ’89: media moldovene, aservite puterii, difuzau emisiuni de divertisment sau tipareau banalitati ex cominterniste, omitand cu buna stiinta sa prezinte protestele din strada (la noi s-a considerat ca TVR-ul a detinut monopolul in timpul protestelor, aratand unei lumi intregi cum se face o revolutie live) iar tinerii instigau la protest prin intermediul mijloacelor internet, in speta prin Twitter (ce erau alea net, pc, retele de socializare, agatat etc in ’90?)…
Viva la revolution! Deocamdata… Ca or sa mai dea si altii cu bata in balta ulterior, e inevitabil!

To be continued…

Ce gogosi mai inghit romanii

1. Averea sarmanului Dan Diaconescu, doar 30 de milioane de para, detinute mumos de Zero Tv, si nu de domnia sa; mereu m-am gandit ca postul asta e destinat fraierestenilor ce gusta Elodii, Magde Ciumac, Nikite si cutremorologi, dar si sa iti iasa profit de pe urma lor e de-a dreptul aberant…

2. Cazul lui Jiji Behehecali, ultra mediatizat, comentat, intors pe toate fetele, de la Maybach, sechestru, arestare, recurs si pana la presupusa condamnare… Chiar daca judecatoarea o facu cam lata, proclamand sus si tare ca el a fost invinuit conform statutului sau de persoana publica, formator de opinii, fapt subliniat cu indignare de alde Mircea Badea (alo! justitia cica e impartiala, fir-ar ea a dracu’ de oarba ce e!), se stie prea bine ca Marele Razboinic al Luminii o sa scape si de data asta… Deh, ce nu face banu’ pentru un biet oier!

3. Cazul lui Naomi, un el, o presupusa ea, care canta cica, se implica in nush ce proiecte, se cearta cu Bahmuteanca, face duet cu Nikita, e batut(a), tuns(a), epilat(a) de niste huligani etc… Trebuie sa recunoastem insa ca da clasa multor asa-zise primadone din soubizu’ autohton… Si mai hilar e specimenul asta, caz deocamdata neelucidat

4. Chichita punctata tot de Badea, in urma unui apel telefonic la radio Zuzu ala: cat de pasibil esti, la randul tau, de pedeapsa, in cazul in care intervii sa impiedici o talharie in mijloacele de transport in comun? Asta in caz ca te gadila undeva sa intervii, deoarece majoritatea prefera sa-si intoarca capsoarele spre geam sau sa se indeparteze frumusel… Cand tine, in schimb, interventia de penal? Atunci cand ii sucesti o mana, ii dai una in cap, in oute, il lasi lat la podea?

E cu schepsis rau de tot: una la mana, cati dintre noi sunt dispusi sa actioneze, sa nu mai stea sa se uite ca momaile, sa-si ajute semenii, si doi la mana, bun, intervii, dar pana unde te poti intinde?

Legat de primul aspect, imi aduc aminte ce mi-a zis o prietena mai demult care merge cu un jegos de tramvai, plin de colorati de Rahova si Ferentari…Cum s-a gandit ea si cu al ei prieten sa aplaneze un conflict intre niste smecherasi de cartier si un amarastean de scoala: “nu te baga, Cristi! Vrei sa iti dea si tie vro doua?”

Mai da-le naibii de simt civic si solidaritate nationala… Somn usor, statul de drept vegheaza pentru tine! Si pofta mare de gogosi!

The Curious Case of Benjamin Button

Despre neputinta initiala de a opri curgerea timpului si despre intelepciunea finala de a te conforma legii lui implacabile… Despre speranta ca moartea nu este supremul anihilator, despre dorinta de a-i tine pe cei dragi mereu aproape si de a aprecia fiecare secunda petrecuta alaturi de ei…
Despre simplitatea destinului: cu totii ne nastem, traim, de bine, de rau, pregatindu-ne pentru o cale fara intoarcere si pentru o ultima etapa promiscua… Despre existentele noastre minunate, inegalabile, de bumblebee, prinse intre un trecut a carui amintire devine tot mai incetosata si un viitor si mai incert…
Despre faptul ca ne nastem batrani, aparent condamnati unei existente nefericite si despre faptul ca murim intineriti sufleteste (“we all end up in diapers”)… Despre alegerea potrivita in dragoste, despre miracolul de a traversa nu numai un Canal al Manecii, ci si un flux al vietii memorabil…
Si ce va ramane dupa noi, dupa fiecare? Adevarate cazuri ce starnesc curiozitatea, adevarate pilde de viata, adevarate minunatii existentiale… Pur si simplu, NOI, perpetuati maiestrit in genele celor ce raman in urma noastra, a celor pentru care ne mai zbatem sa cersim o clipa timpului infam, pentru care incercam sa ne punem ordine la sfarsit de viata in vederea lasarii unor amintiri de nesters…
NOI, fiinte marsave carora moartea le confera un ultim rol principal, NOI, atat de unici si de fragili, nasturei asternuti pe haina lumii… NOI

And now the end is near
And so I face the final curtain,
My friends, I’ll say it clear,
I’ll state my case of which I’m certain.
I’ve lived a life that’s full, I’ve travelled each and evr’y highway
And more, much more than this, I did it my way.

Paul Anka