« Pe un picior de plai, pe o gura de rai »… A fost odata ca niciodata o tara blagoslovita de Cel de Sus, o tara unde miorite zburdau, unde oamenii erau mereu surazatori, unde gospodine harnice trebaluiau de zor… Se numea Romania. O tara mereu surprinzatoare, aflata la rascrucea drumurilor, rezistand vitejeste in fata vicisitudinilor istorice. O tara a tuturor posibilitatilor.
Hai sa fim realisti…Romania asta « mereu surprinzatoare » nu mai este, se pare, atat de surprinzatoare si in realitate, precum ar vrea unii, sau, mai bine zis, este surprinzatoare doar cand vine vorba de imbecilitatile stirilor « de la ora 5 ».
Traim vremuri tulburi, adevarate « comédii la portile Orientului », intr-o democratie tatonanta si mai oarba parca decat Mama Cartita, Omida sau alte taratoare mioritice.
Si suntem atat de ambigui, de indecisi, de usor de influentat de atatea si atatea « forme fara fond », incat nici noi nu mai stim ce reprezentam ca natiune in vizorul Occidentului. Ne-am obisnuit cu prea multe surogate existentiale, cu prea multe aparente, cu prea multe minciunele balcanice. Privatizam de dragul privatizarii sau doar ca sa inchidem gura FMI-ului, facem cateva reforme slabute in justitie, ne jucam de-a CSM, DNA si de-a CNSAS-ul, din dorinta sincera de a incheia cu un trecut fistichiu (ca bine zici, tataie, comunismul nu a fost asa de rau, precum nici dracul nu e atat de negru precum pare) sau doar din lipsa teribila de motivatie, din obisnuinta de a ne mai scalda nitelus intr-un prezent lalau si fad. Ca doar 25 de ani l-am pupat pe « Marele patriot » exact unde nu trebuia, pentru ca, intr-un final nu foarte glorios, sa oferim glontul de gratie unui batranel ragusit, cu clop mitos.
Tatonam de ani buni spre o luminita sordida de la marginea unui tunel si mai veros. Si atat de mult am tatonat, incat nici noi nu mai stim de unde naiba am plecat si unde am ajuns. Traiasca « boborul », cel care a castigat la Calugareni, a murit la Marasesti, a fraternizat cu « sarmanii » mineri in ’90, s-a imbulzit sa vada curcubeul lui Bush sau artificiile de milioane bune de euro la Revelionul Integrarii.
Din toate astea, ce fel de imagine a Romaniei se desprinde ? Una a cliseelor, a prejudecatilor, sau una ce se vrea a fi mult revigorata ? Pai daca noi nu suntem in stare sa ne-o facem, atunci ce pretentie mai avem de la fratii europeni sa aiba una adecvata ? Ne burzuluim la ei atunci cand confunda Bucurestiul cu Budapesta, cand nu stiu decat de Dracula, Hagi, Comaneci, mamaliga, tuica, « fetite dulci » din Bucuresti care injunghie italience cu conduita morala ireprosabila (se pare ca videoclipul fatucai asteia, Rihanna, a prins mai repede decat ne-am fi asteptat), cersetori bronzati care mananca lebede vieneze si exaspereaza metrouri pariziene in ritmuri acordeonistice .
In schimb, « americanii isi pot ingadui sa nu stie unde se afla Romania, in vreme ce romanii ar face bine sa stie cam pe unde se afla Statele Unite. » E iarasi ridicol « sa amenintam un editor anglo-saxon ca nu-l vom publica in romaneste pe Byron, daca nu-l publica si el in engleza pe Cosbuc. (A.Plesu) »

Precum e iarasi ridicol sa ni se imputa ca am da dovada de platitudine in gandire, de o « ieftinatate inimaginabila ». De ce sa ne vedem aurolacii, cand si americanii au negri ramasi fara case in Orleans, de ce sa nu lasam turistilor, putinii, de altfel, care s-au aventurat in aceasta mica Scandinavie a Balcanilor, placerea sa deguste specificul, culoarea locala, iar noi sa incepem sa halim ba un fast-food, ba o pizza, ba un sushi, ba un kebab ? De ce sa ii invidiem pe americani pentru Harvard-urile, Hollywood-urile, Silicon Valley-urile, deliciosii « iepurasi » blonzi, dream-ul melting pot-ului, cand si noi putem sa improscam cu noroi invatamantul roman, sa ii determinam pe unii mai dotati intelectualiceste sa emigreze, sa o onoram regeste pe « fata de la pagina 5 » ?
Pai atunci, cum naiba sa mai doresti sa ai o imagine de tara « cool » cand tu, ca roman, faci si pe dracu’ in patru sa te initiezi intr-o capsuniada disperata, sa te desolidarizezi de propria tara, sa iti pierzi urma prin cine stie ce cotlon iberic, neomitand totusi sa mai treci pe la Western Union pentru a trimite bani mamucai si tatucai, ramasi in tara ?
Parca « ceva, in fibra nationala, e, deocamdata, deteriorat. » Oare asta sa fie Romania cea de toate zilele, Romania unora ca Sorin Ovidiu Vantu, Mischie, Vanghelie, Becali ? Cea criticata ani in sir de baroneasa Nicholson, de Michael Guest, de Gallagher si de atatia altii ?
Cum naiba sa mai fii capabil sa faci lobby pentru ceva defaimat si prost interpretat ani de zile ? Cum naiba sa iti mai doresti sa ai un brand de tara « fabuloscopic », cand tu nu esti in stare sa ai din ’90 incoace un sistem politic sau un sistem economic competent, d-apoi o strategie coerenta de branding ?
Brandul asta incepe sa ne obsedeze din ce in ce mai mult. De ce mai fiecare tara europena (pana si vecina noastra mai simpluta, Bulgaria) incearca sa renunte la cliseele patriotarde si sa vina cu un suflu nou, cu alte imagini, cu alte valori, nu doar Eiffel-ul pentru Franta, pizza pentru Italia, corida pentru Spania, ceasuri de calitate pentru Elvetia etc etc ?
In schimb, noi, popor de moftangii irecuperabili, parca nu am renunta cu una cu doua nici la Comaneci, nici la mamaliga, nici la Tepes, nici la micii si berea ce merg doar pe niste ritmuri indraznete de manele, nici la…, nici la….

Parca suna cosmopolit si un pic snob: brand de tara, brand institutional, brand existential… Si parca suna si a imagologie fada. Ca sa intelegi un asemenea concept, implicit, si procesul complex de branding/ rebranding, ar trebui initial sa iti cunosti obiectivele, sa urmezi o cale clar si coerent prestabilita, sa mizezi pe un impact cat mai profund in capsoarele si sufletelele unor, sa zicem, viitori turisti, ahtiati sa descopere minunatiile mioritice.
Ce e pana la urma fashionable, trendy ? Sa te lasi influentat de orice, sa te maimutaresti, sa imiti orbeste tot ce vine din afara ? Am fost atatia ani privati de libertate individuala, sociala, politica, sexuala etc., incat nu mai stim ce inseamna bunul gust si decenta. Pana si Larry Flint a trebuit sa recunoasca ca la noi pornografia americana inca mai face ravagii. Nu ne-am bucurat cu adevarat de perioada « flower power ». Ne-am trezit mult prea tarziu. Suntem intarziatii Europei din mai toate punctele de vedere: cei care au fost asfixiati de “cortina de fier” vreo juma’ de secol, cei care au ramas restantieri cand vine forma de reforme dupa ’90, cei care nu s-au integrat la vreme in NATO, UE etc.
“Ne-am invatat cu raul, gasim foarte usor scuze; intra in psihologia noastra sa ne consideram victime ale istoriei, ale Occidentului, ale trecutului.” (O.Paler)
Sa nu ne mai mire atunci cand vine un Jack Trout sa ne spuna : « sunteti zero in materie de imagine ». Autoritatile romane pretind ca pentru a o construi au nevoie de experti si de peste 10 milioane de euro. Chiar daca s-ar gasi banii necesari, ar mai ramane de rezolvat problema expertilor. Si de ce sa apelam la unii romani, cand nici macar autoritatile romane nu disting intre Romania si Tara lui Papura-Voda ? Lasa ca apelam la unii straini pentru a ne contura imaginea propriei tari, se pare una cat se poate de burlesca : in sus, frac si papion, de la brau in jos, itarii taranului lui Octav Bancila.

Ca o fi moft de a fi in pas cu lumea civilizata (pana si tari care mai ieri erau cotate ca facand parte din « lumea a treia », precum Madagascarul si Tanzania au inceput sa se faca vizibile prin intermediul CNN-ului), ca o fi necesitate, un lucru e insa cert : Romania nu are inca un brand de tara cu acuratete stabilit ; o mare parte din vina purtand-o generatia politica care s-a succedat in ultimii ani si care inca nu a ajuns la maturitatea necesara de a constientiza importanta benefica a unui astfel de proiect.
Actuala strategie guvernamentala e de-a dreptul « sublima, dar lipseste cu adevarat ». Destul de eclectica, de impopotonata, si, de ce nu ?, chiar paguboasa. Lipsesc eficienta si percutanta mesajului ce se vrea a fi transmis.
Vrem sa spunem parca prea mult in doar cateva cuvinte. Cum e, de fapt, Romania ? E «de vis », « senzationala », « sublima », « mirifica », « mirobolanta », o tara cu specificitati demne de lauda sau, din contra, blamabile ? O tara a gunoaielor, a gropilor din partea carosabila si a orfanilor sau o tara a cartierelor rezidentiale, a Maybach-urilor si a Mall-urilor ? O tara de papugii si de veleitari sau o tara dinamica, tanara, optimista, a generatiei mult « asteptate »? Un brand prafuit sau unul viu si inedit ?
Sa speram ca toata aceasta tevatura pro Occident din ultima vreme nu a fost zadarnica si in ceea ce priveste crearea unei imagini favorabile Romaniei. Asta pana nu ve ramasi completamente criza asta, arza-o-ar focul!