Poate în aer, pare hilar de grotesc de-a dreptul. Un accident aviatic devine chiar mizilic.
Dar cine și-ar dori de bunăvoie să moară împreună cu trei sute cincizeci de străini, dintre care unii cu comportament total necuvenit? (…) străinii aceștia? Vor țipa, fii sigur! Să mori ascultându-ți propriile țipete e destul de rău; să mori ascultând țipetele altora face parte din noul iad organizat de acești ingineri. (…)
Țipi claustrat, ignorant și singur. (…) Mori cu tetieră și cu șervețel protector pentru spătar. Mori cu o mică masă rabatabilă din plastic, pe a cărei suprafață e prevăzută o adâncitură circulară, să nu se răstoarne ceașca de cafea. Mori cu o plasă de bagaje deasupra capului și cu transparente micuțe din plastic, pe care le poți trage peste ferestre meschine. Mori servit de niște fete de vis. Mori într-un fotoliu moale, menit să te facă să te simți cel mai bine. Mori stingându-ți țigara în scrumiera din rezemătoarea pentru braț. Mori urmărind un film cu pasaje de sex cenzurate. Mori cu șervețelul pentru aparatul de bărbierit furat. Mori tocmai după ce ți s-a spus că s-a scos un timp bun, grație vântului din spate, și că zborul este în avans față de program. Da, mori cu mult înainte de programul stabilit! Mori cu paharul vecinului răsturnându-se peste tine. Mori pașnic; și totuși nu la tine acasă, ci acasă la altcineva, cu care n-ai facut cunoștință și care a invitat o mulțime de străini. Cum să poți, în aceste circumstanțe, să consideri propria ta dispariție un lucru tragic sau măcar important sau măcar relevant? E doar o moarte care își bate joc de tine.
Julian Barnes- Privind în soare
“Înfiorător de proastă”, îî strigase Michael. Dacă sunt înfiorător de proastă, nici tu nu ai fost așa de deștept că te-ai căsătorit cu mine. Asta ar fi trebuit să-i răspundă. (…) De bărbați trebuie să-ți fie milă; să-ți fie milă de ei și să-i părăsești. Femeile au fost educate să creadă că bărbații sunt răspunsul. Ei bine, nu sunt. Nu sunt nici măcar o simplă întrebare.
Sierva Maria. Mușcătură de câine turbat sau posedare diavolească? Rămășițele pământești ale fetei creole vor fi găsite în 1949 într-un mormânt al Mănăstirii Santa Clara. Craniul acesteia încă va mai prezenta o minunată podoabă capilară de vreo douăzeci de metri. Fata a murit nu de turbare, nu în urma unei exorcizări violente, nu din cauza unor leacuri băbești și a unor soluții empirice vătămătoare. Nu, din prea multă dragoste. Da, se poate muri din prea multă dragoste!